ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1497/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 820 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata D.A. (fiica lui V. și I.), la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) al Legii nr. 78/2000. Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua; lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 254 alin. (2) teză finală C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a; lit. b) și lit. c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reținerii și a măsurii arestării preventive de la data de 11 august 2010 la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, măsură dispusă prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, la data de 12 august 2010 în Dosarul nr. 38680/3/2010 (mandat de arestare preventivă nr. 228/UP emis la data de 12 august 2010). A constatat că suma de bani ce a făcut obiectul infracțiunii a fost pusă la dispoziția martorului denunțător de către D.N.A., fiind ridicată de la inculpată în vederea restituirii la fondul special constituit la dispoziția organului de urmărire penală pentru constatarea infracțiunilor flagrante.

A respins în consecință cererea de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 6000 lei. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 169 alin. (2) C. proc. pen. a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 212/P/2010 din 16 august 2010 a D.N.A., asupra autoturismului marca T.Y., proprietatea inculpatei, având capacitate cilindrică de 1298 cmc. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpată a autoturismului marca T.Y., având capacitate cilindrică de 1298 cmc. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 5500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că la data de 28 iulie 2010, inculpata D.A., în calitate de Comisar al G.N.M., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins de la numita B.I.N. iar ulterior, la data de 11 august 2010, a încasat de la numitul B.E.S. suma de 6000 lei, cu scopul de a-și încălca atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu aplica sancțiunea amenzii persoanei juridice SC A.S. SRL, administrată de către acesta, deși societatea respectivă nu îndeplinea condițiile legale de funcționare, în temeiul O.U.G. nr. 196/2005 și H.G. nr. 621/2005 privind protecția mediului înconjurător. Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești respectiv denunțul și declarațiile martorului denunțător B.E.S., depozițiile martorilor B.I.N., P.A.

și S.C., procesul verbal de confruntare între inculpată și martorului denunțător B.E.S., procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de marcare criminalistică a bancnotelor ce alcătuiesc suma de 6000 lei, primită de inculpată la data de 11 august 2010, procesul verbal de redare a convorbirii ambientale purtate între denunțător și inculpată la data de 11 august 2010, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu martora B.I.N., raport de expertiză grafoscopică nr. 436 din 03 septembrie 2010, procesul verbal de desigiliare a plicului conținând bunurile ridicate de la inculpata D.A. cu ocazia flagrantului, coroborate cu declarațiile inculpatei.

Astfel, din conținutul denunțului formulat la data de 29 iulie 2010 de către martorul B.E.S., cetățean izraelian (filele 1-3 d.u.p.) rezultă că acesta este administrator și asociat unic al firmei SC A.S. SRL, firma având ca obiect de activitate importul și recondiționarea pieselor electrice pentru autoturisme, respectiv electromotoare și alternatoare. Conform celor arătate de martorul denunțător, la data de 22 iulie 2010, la sediul SC A.S. SRL, situat în București, s-au prezentat inculpata D.A. și S.C., comisari ai G.N.M. - Comisariatul Municipiului București și au solicitat documentele necesare funcționării legale a societății din punct de vedere al protecției mediului înconjurător.

La această dată, la sediul firmei se afla numai martora P.A., care nu a fost în măsură să prezinte documentele solicitate pentru control, motiv pentru care cei doi comisari au lăsat o invitație, prin care se solicita reprezentanților legali ai societății să se prezinte la sediul Comisariatului Municipiului București, la data de 28 iulie 2010, pentru a depune o serie de documente în vederea efectuării controlului cu privire la legalitatea funcționării societății din punct de vedere al protecției mediului. În consecință, se mai arată în denunțul formulat, la data de 28 iulie 2010, martorul B.E.S., administrator al SC A.S. SRL și angajata sa s-au prezentat la sediul Comisariatului Municipiului București și au luat legătura cu inculpata, purtând o discuție cu aceasta în biroul său.

Constatând că SC A.S. SRL nu deține documentele prevăzute de lege pentru protecția mediului înconjurător, inculpata D.A. le-a prezentat posibilitatea aplicării unor amenzi, care ar putea ajunge până la suma de 30.000 lei. În contextul acestei discuții martora B.I.N. a încercat să o convingă pe inculpată să procedeze la aplicarea unei amenzi într-un cuantum mai redus. Inculpata a fost de acord cu această solicitare, susținând că este de acord să aplice o amendă minimă în valoare de 4000 lei, cu condiția să i se dea suma de 2000 lei, pentru ea și pentru colegul cu care efectuase inițial vizita la SC A.S. SRL. Conform celor precizate de martorul denunțător în denunțul consemnat de procuror la data de 29 iulie 2010, la sediul D.N.A., „doamna A.D.

a spus că se poate aplica o amendă de 4000 lei și separat 2000 lei, pentru ea și pentru colegul ei. Eu nu am avut nici o reacție la această afirmație, a mai arătat denunțătorul, motiv pentru care, doamna D.A. a crezut că nu am înțeles despre ce este vorba, astfel că i-a spus doamnei B.I.N.: Scoate-l pe șeful tău afară, explică-i și vino înapoi". Mențiunile din denunțul formulat și consemnat sunt conformate prin depozițiile martorelor P.A. și B.I.N. Conform celor relatate de martora P.A., atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești rezultă că la data de 22 iulie 2010, în jurul orei 14.00, în timp ce se afla la sediul SC A.S. SRL, unde își desfășura atunci activitatea, au venit doi comisari ai G.M., o doamnă și un domn, care după ce s-au legitimat, au întrebat de administratorul societății, respectiv martorul B.E.S.

Ca urmare a faptului că acesta lipsea de la sediul firmei, a mai arătat martora, cei doi au solicitat mai multe acte ale societății, respectiv registrul de control al firmei, certificatul de înregistrare și contractul de închiriere a spațiului comercial. Comisarii G.M. au făcut o fotocopie a certificatului de înregistrarea a societății și au inspectat incinta societății, a mai arătat martora, după care au întocmit o invitație/notă de constatare, pe care i-au lăsat-o martorei, spunându-i să o transmită administratorului societății. Dialogul a fost mai mult purtat cu doamna comisar D.A., a mai arătat martora, ea fiind cea care i-a solicitat documentele menționate mai sus, S.C. având o atitudine mai pasivă, tară să se implice prea mult cu ocazia controlului respectiv.

Aspectele demonstrate prin depozițiile martorei P.A. rezultă și din depozițiile martorului S.C., acesta arătând că la data de 22 iulie 2010 inculpata a ales să efectueze un control la societatea SC A.S. SRL, motiv pentru care cei doi s-au deplasat la sediul acestei societăți, unde discuția a fost purtată în întregime de D.A., aceasta întrebând despre existența documentelor de mediu necesare funcționării societății respective. În timpul dialogului purtat de inculpată, martorul a părăsit sediul societății pentru a căuta amplasamentul următoarei societăți care urma să fie controlată, iar când a revenit inculpata completase deja invitația 1690/nota de constatare pe care a înmânat-o angajatei P.A.

La momentul descinderii la sediul SC A.S. SRL, martorul S.C. a mai arătat că nu știa nimic despre faptul că inculpata stabilise o întâlnire cu reprezentantul SC A.S. SRL. De asemenea, martora B.I.N. a relatat constant în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească faptul că, în cuprinsul invitației lăsate, se solicita deplasarea la sediul G.M. a unui reprezentant al societății, pentru a prezenta o serie de documente, motiv pentru care s-a deplasat cu martorul B.E.S. la data și ora stabilite în invitație. Cei doi s-au prezentat apoi la inculpata D.A. și i-au prezentat acesteia certificatul de înregistrare al societății, contractul de închiriere a spațiului unde funcționa societatea, precum și invitația lăsată cu ocazia vizitei la sediul firmei.

Inculpata i-a întrebat pe cei doi martori unde sunt documentele solicitate, iar, ca urmare a faptului că aceștia au afirmat că nu se află în posesia unor astfel de documente, inculpata le-a comunicat că societatea poate fi sancționată cu o amendă al cărei cuantum poate ajunge până la suma de 30.000 de lei, cea mai mică amendă aplicabilă susținând că este în cuantum de 4000 lei, fără a invoca vreun text de lege și fără a întocmi vreun proces verbal constatator de contravenție. A mai arătat martora B.I.N.: „eu am întrebat-o pe doamna D.A. dacă este posibil să ne dea o amendă mai mică iar dânsa a întrebat de ce ar face așa ceva. Eu i-am spus că în perioada următoare ne vom pune la punct cu documentele". Conform celor susținute de aceeași martoră atât în fața organelor de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești: „atunci, doamna D.A.

m-a întrebat cât ofer, iar eu i-am răspuns că 100 de euro. Dânsa mi-a spus că este prea puțin și că au fost doi la control. Apoi mi-a spus să ies afară și să-i explic despre ce este vorba, deoarece mai era lume în birou. Am ieșit afară și am discutat cu șeful, mai susține martora, deoarece doamna D.A. considera că acesta nu a înțeles ce a spus". După ce a revenit în biroul inculpatei, mai susține martora B.I.N., aceasta i-a spus să vină pe data de 04 august 2010 cu suma de 2000 de lei, fără a preciza dacă acești bani erau numai pentru ea sau pentru ea și pentru colegul cu care venise în control și cu 4000 lei pentru amendă, cerându-i totodată să pună banii într-un plic. Cu două zile anterior întâlnirii stabilite, mai arată martora B.I.N., a fost contactată de inculpată, aceasta solicitând amânarea întâlnirii pentru data de 11 august 2010 ora 12.00, pe motivul că pleca într-o delegație.

Susținerile martorei B.I.N. sunt confirmate prin conținutul celor două convorbiri telefonice purtate între martoră și inculpată. într-una din aceste convorbiri, purtată la data de 02 august 2010, ora 14.33.02 inculpata susține: „așa că nu ne puteam vedea miercuri pe patru a opta, la ora nouă și dacă puteți dumneavoastră, uitați-vă în agendă, în calendar, dacă putem să ne vedem miercuri pe unșpe a opta, la ora doișpe, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 12 august 2010 (filele 141 - 142 d.u.p.). Prin urmare, atât din conținutul convorbirilor telefonice cât și din depozițiile martorei B.I.N. rezultă o preocupare a inculpatei de a fixa întâlnirea într-un moment mai liniștit al zilei, aspect care prezumă în mod rezonabil existența unei manevre de realizare a unii cadru în care banii să fie primiți, fără ca inculpata să fie observată și în care să se poată discuta cu mituitoarea fără ca discuția să poată fi auzită de alte persoane.

În acest sens este și discuția purtată pe data de 11 august 2010 ora 09 noiembrie 14, discuție în care inculpata susține: „A, știți de ce v-am sunat? Să vă spun că la mine astăzi s-au mai produs niște schimbări în program și v-aș ruga să veniți un pic mai devreme, zece jumătate -unșpe, că doișpe e târziu și aș vrea să plec pe teren și eu! Ce ziceți, reușiți?" La data și ora stabilite pentru întâlnire, respectiv pe data de 11 august 2010, ora 10,43, denunțătorul B.E.S. s-a prezentat la biroul inculpatei D.A. care, fiind ocupată cu alte persoane, i-a cerut să plece și să revină în jurul orei 12.00. Conform propriilor sale declarații, denunțătorul a revenit la ora stabilită și a intrat în biroul inculpatei, întâlnirea dintre cei doi fiind înregistrată audio - video pe suport magnetic de stocare a datelor, în baza autorizației din 30 iulie 2010 emise de Tribunalul București (fila 116 d.u.p.).

În contextul aceste întâlniri, denunțătorul avea asupra sa un dosar din plastic în care se aflau documente iar deasupra dosarului a pus plicul cu suma de 6000 lei, alcătuită din bancnote marcate criminalistic. Martorul a intrat cu dosarul pliat, plicul aflându-se în interior, iar când a ajuns în fața inculpatei a desfăcut dosarul pentru ca această să vadă plicul. Din procesul verbal de redare în formă scrisă a înregistrării audio-video (filele 130 - 139 d.u.p.) rezultă că inițial inculpata a avut tendința de a lua plicul dar s-a răzgândit și a luat dosarul cu totul, l-a pliat și l-a introdus în primul sertar al unui dulăpior aflat lângă perete, în stânga biroului său. Realizând că va trebui să examineze totuși actele aduse de către denunțător, inculpata a ridicat dosarul, a lăsat plicul să alunece în sertar și a scos dosarul, începând să se uite la înscrisuri.

Constatând că societatea comercială administrată de către denunțător nu deține nici un document dintre cele prevăzute de legislația în materie de mediu, inculpata l-a întrebat pe denunțător dacă plătește amenda, după care a început să scrie pe o foaie de agendă amenzile pe care ar putea să le aplice societății comerciale pentru încălcarea legislației privind protecția mediului. Inculpata a scris suma de 8000 pe care tăiat-o, apoi 4000, a tăiat-o și pe aceasta iar la urmă a scris 2000, spunând „atâta, în cinșpe zile!" și apoi că „e cea mai mică amendă din legislația de mediu". După ce i-a arătat denunțătorului care este cea mai mică amendă posibilă, inculpata a fost întrebată de martorul B.E.S.

dacă nu există posibilitatea de a scăpa și de această sancțiune, însă inculpata a negat spunând „eu vorbisem cu doamna pentru asta, că, oricum, nici asta nu e, da, în fine! Zic: lasă că o scot eu, cum o scot!" Tot în contextul acestei discuții, denunțătorul i-a sugerat inculpatei că i-a adus și banii pentru amendă și restul de bani pe care-i ceruse, dar inculpata pare să nu înțeleagă despre ce sumă vorbește, astfel că solicită denunțătorului să scrie pe aceeași filă de bloc notes pe care scrisese ea anterior, suma care se află în plic, la solicitarea acesteia denunțătorul scriind suma de 6000 lei. În contextul acestei discuții, inculpata l-a mai întrebat odată pe denunțător dacă aceea este suma din plic, scriind la rândul său suma respectivă pe aceeași filă, mai jos, apoi taie și suma de 2000, amenda cea mai mică pe care afirmase că ar putea să o aplice și încercuiește suma de 6000 pe care o scrisese anterior.

După o pauză în care se gândește cum să procedeze, inculpata își schimbă atitudinea inițială, devenind mai binevoitoare și sugerându-i denunțătorului să societatea sa ar putea scăpa de orice sancțiuni, dacă în câteva luni ar procura documentele necesare. În aceste împrejurări, inculpata i-a oferit denunțătorului o carte de vizită, spunându-i că ar trebui să discute cu o angajată a societății sale, inculpata afirmând că în termene de două - trei luni sau chiar mai repede, într-o lună s-ar putea procura toate documentele necesare și că va efectua controlul după acest interval.

Din procesul verbal privind constatarea infracțiunii flagrante întocmit la data de 11 august 2010 (filele 81 - 88 d.u.p.) rezultă că în timpul întâlnirii dintre inculpată și denunțător a intervenit echipa de cercetare din cadrul D.N.A., iar după ce s-a procedat la identificarea persoanelor găsite la fața locului, în prezența martorilor asistenți, inculpata a fost întrebată ce a primit de la B.E.S., aceasta răspunzând că a primit niște documente. Fiind întrebată unde a pus documentele care i-au fost predate de către denunțător, inculpata D.A. a deschis din proprie inițiativă primul sertar aflat în stânga biroului său. La solicitarea de a arăta documentele care i-au fost predate, inculpata a revenit asupra afirmațiilor inițiale, susținând că de fapt martorul B.E.S.

nu i-a lăsat actele cu care venise, ci le-a luat înapoi. Conform aceluiași proces verbal la care s-a făcut referire anterior, la deschiderea sertarului, deasupra hârtiilor aflate în interior s-a observat un plic, cu privire la care inculpata a afirmat că i-ar fi căzut martorului în momentul în care i-a remis actele și nu știe ce conține acel plic. În continuare, potrivit aceluiași proces verbal, martorului asistent P.M.C. i s-a solicitat să verifice conținutul plicului de culoare albă, constatându-se că acesta conține 42 de bancnote în cupiură de 100 lei, 20 de bancnote în cupiură de 50 lei și 4 bancnote în cupiură de 200 lei, în total suma de 600 lei. Procedându-se la examinarea cu spectrul UV a suprafețelor bancnotelor s-a constatat că în cazul bancnotelor, bancnote în cupiură de 200 lei, respectiv în cazul bancnotelor, bancnote în cupiură de 50 lei, deasupra seriilor se observă mențiunea „Mită", înscrisă cu substanță de culoarea albastră, vizibilă în spectrul UV.

Pe suprafața bancnotelor descrise, atât pe avers cât și pe revers s-a constatat existența unor urme abundente de praf verde fluorescent, iar în urma examinării cu lampa UV a suprafeței și interiorului plicului de culoare albă, s-a constatat în interior, în apropierea benzii de lipire existența mențiunii „Mită", mențiune ce este scrisă cu substanță scripturală de culoare albastră. Conform mențiunilor procesului verbal s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 6000 lei, descoperită în plicul de culoare albă, rezultând că este vorba despre aceleași bancnote ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal întocmit la data de 11 august 2010 în vederea realizării activităților specifice prinderii în flagrant (filele 145-148 d.u.p.).

Din conținutul aceluiași proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, mai rezultă că de pe biroul inculpatei a fost ridicată o filă de bloc notes pe care se observă mai multe mențiuni olografe cu mină de culoare albastră, respectiv, 8000, 4000, gestiune, 2000, 15 zile, 6000, 2-3, 2-3 luni, 1 lună, 6000. În consecință, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, din concluziile raportului de expertiză din 03 septembrie 2010 (filele 179 - 193 d.u.p.) rezultând că mențiunile înscrise de mână pe fila bloc notes pusă la dispoziție având următorul conținut: „8000" „4000 gestiune", „2000", „15 zile", „6000", „2-3", „2-3 luni", „1 lună", inclusiv mențiunea M.M. au fost executate de D.A.

Conform acelorași concluzii, „mențiunea înscrisă de mână în diagonală, în partea superioară a filei bloc notes puse la dispoziție, cu conținutul „6000" a fost executată de B.E.S.". Prin urmare, instanța va reține că discuția purtată între inculpată și denunțător se coroborează perfect cu concluziile raportului de expertiză grafoscopică, existând probe certe care demonstrează că inculpata a scris succesiv pe fila de bloc notes principalele afirmații pe care le-a făcut pe parcursul discuției, procedând astfel deoarece nu era convinsă de faptul că denunțătorul înțelege perfect limba română și pentru a se asigura că nu se vor ivi confuzii în privința sumelor la care se face referire. Din analiza mijloacelor de probă menționate mai sus, a rezultat clar că suma de 6000 lei, scrisă de martorul B.E.S.

pe fila de bloc notes era chiar suma din plicul pe care i l-a remis inculpatei, fiind scrisă de denunțător la solicitarea acesteia, care l-a întrebat direct câți bani se află în plic, punându-l să scrie suma pentru a fi sigură că a înțeles corect. Conform procesului verbal de transcriere a înregistrării discuției purtate în mediul ambiental la data de 11 august 2010 rezultă că denunțătorul B.E.S. afirmă: „Eu adus asta și asta", iar inculpata D.A. întreabă: „Cât? Pune. Puneți aicea cât?" Gestul inculpatei de a solicita să i se comunice suma de bani este justificat nu prin aceea că ar fi fost în eroare în legătură cu valoarea mitei pretinse și apoi primite, cu prin aceea că discuția cu privire la sumă și la modalitatea de remitere avusese lor între inculpată și martora B.I.N., stabilindu-se inițial ca banii să-i fie remiși tot de aceasta din urmă.

Față de faptul că în cauză existau suspiciuni că martorul B.E.S. nu stăpânește bine limba română, inculpata nu a fost convinsă că acesta a înțeles câți bani trebuie să aducă, motiv pentru care i-a solicitat să precizeze în scris suma. Mențiunile procesului verbal de constatarea a infracțiunii flagrante sunt confirmate integral prin depozițiile martorilor asistenți prezenți la efectuarea activităților specifice. Astfel, din depoziția martorei S.M.C. (fila 52 dosar instanță) rezultă că, fiind prezentă la locul de muncă la momentul intervenției echipei operative, a observat cum atenția organelor de urmărire penală s-a focalizat asupra inculpatei, iar unul din membri echipei operative a scos un plic din zona biroului inculpatei, plic pe care l-a arătat martorei, aceasta observând că în interior se aflau mai multe bancnote.

Cu ajutorul lămpii UV, martora a observat că pe bancnotele respective se afla scris „Mită". La rândul său martorul M.N. a arătat în depoziția sa (fila 53 dosar instanță) că se afla la locul de muncă atunci când echipa operativă a D.N.A. i-au solicitat să aibă calitatea de martor asistent în procedurile care urmau a se derula în cauză. În aceste împrejurări, a mai arătat martorul, a văzut cum membri echipei operative i-au arătat un plic care fusese găsit în biroul inculpatei, iar în plic se aflau mai multe bancnote pe care era inscripționat cuvântul „Mită". Cu ocazia actelor efectuate la locul de muncă al inculpatei, a mai arătat martorul, nu au fost folosite forme de violență sau alte forme de constrângere.

Situația de fapt reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatei este demonstrată și prin depozițiile martorului denunțător B.E.S., acesta manifestând în mod constant aceeași poziție procesuală de la momentul consemnării denunțului de către procurorul operativ. Audiat la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2010 (fila 48 dosar instanță), martorul B.E.S. a arătat că inculpata s-a prezentat la sediul firmei sale, cu ocazia efectuării unui control și, deoarece nu l-a găsit acolo, i-a lăsat o invitație, urmând ca martorul să se prezinte la locul de muncă al inculpatei. În consecință, în ziua în care fusese invitat, a mai arătat martorul, s-a prezentat la biroul inculpatei împreună cu o angajată a societății și i-a prezentat inculpatei documentele societății.

Inculpata a sesizat anumite nereguli în acele acte, motiv pentru care i-a expus și posibilitatea de a-i aplica o amendă foarte mare, în valoare de 300.000.000 lei. Conform celor susținute în denunț și în depoziția dată în fața instanței, martorul a întrebat-o pe inculpată dacă nu are și altă soluție, iar acesta l-a întrebat cât este dispus să ofere, martorul fiind de acord să ofere o sumă de 100 - 200 de euro. Atunci, a mai arătat martorul, „inculpata a crezut că o iau peste picior". În urma acestei discuții, martorul a părăsit biroul inculpatei și a discutat cu salariata sa despre aceste aspecte. Ulterior angajata sa a reintrat în biroul inculpatei, după care a revenit și i-a relatat martorului că inculpata le pretinde să se prezinte la următoarea întâlnire cu o sumă de 2000 de lei și cu o alta de 4000 lei, reprezentând amenda într-un singur plic.

La data solicitată, a mai arătat martorul, „m-am prezentat cu o serie de documente pe care le-a pus într-o mapă de plastic iar în acea mapă se afla și un plic cu fereastră transparentă prin care banii puteau fi văzuți. Inculpata a luat mapa de plastic pe care i-am pus-o pe masă în fața ei și a dat drumul plicului în sertar, după care mi-a restituit mapa cu actele mele. Ulterior a scris pe o foaie de hârtie că mai trebuia să vin cu suma de 2000 lei, reprezentând amenda care-mi putea fi aplicată. Atunci i-am spus că am pus toți banii în plic și m-a rugat să scris câți bani sunt plic.

I-am scris că sunt 6000 lei în plic și atunci inculpata mi-a spus că nu mă va mai amenda și că voi avea la dispoziție un termen de două sau trei luni pentru a-mi pune în regulă actele" Conform celor susținute de același martor, acesta se afla în biroul unde lucra inculpata, la momentul intrării echipei operative coordonate de procurorul operativ, iar unul din membri echipei l-a întrebat unde fusese pus plicul de către inculpată. Martorul i-a furnizat această informație lucrătorului de poliție, iar ulterior a aflat de la membri echipei operative că plicul fusese găsit tocmai în locul indicat, aspect care confirmă cu exactitate mențiunile procesului verbal de prindere în flagrant. Poziția pe care martorul denunțător a manifestat-o cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată este perfect concordantă cu declarația dată în fața organului de urmărire penală la data de 11 august 2010 (filele 60-63 dosar de urmărire penală).

Conform acestei depoziții, la data și ora stabilite pentru întâlnire, martorul denunțător s-a prezentat în biroul inculpatei, spunându-i acesteia că i-a adus documentele solicitate, dosarul cu documente fiind pliat în două, în interior aflându-se plicul cu bani, pe care martorul l-a deschis astfel încât inculpata să vadă plicul. în momentul în care martorul i-a arătat plicul, inculpata a luat dosarul cu totul, a deschis un sertar de la birou și a pus dosarul cu tot cu plic în sertar. Conform celor susținute de martorul denunțător în declarația dată în fața procurorului, inculpata a avut inițial tendința de a lua plicul, dar apoi s-a răzgândit, a îndoit dosarul la loc și l-a pus în sertar, cu plicul în el.

După ce a pus plicul în sertar, inculpata și-a dat seama că martorul are nevoie de documentele din interiorul acestuia, așa că a luat dosarul, a lăsat plicul să alunece în sertar și a pus dosarul cu documente pe masă. Ulterior martorul și inculpata au început să discute despre ce formalități va trebui să îndeplinească firma SC A.S. SRL pentru a avea în regulă actele prevăzute de legislației din materia protecției mediului, împrejurare în care, în timp ce vorbea, inculpata scria pe hârtie sumele reprezentând amenzile. „Practic D.A. a repetat calculele cu ocazia pretinderii mitei. Astfel, a scris pe o hârtie suma de 8000 lei, reprezentând amenda pe care ar trebui să mi-o aplice pentru anumite nereguli și încă 4000 de lei amendă pentru alte nereguli.

Apoi, a tăiat respectivele sume și a scris suma de 2000 lei, spunând că-mi va aplica această amendă, redusă. Atunci eu i-am spus că în plic sunt și banii de amendă. D.A. m-a întrebat în acel moment „cât este în plic" și mi-a dat un pix pentru a-i scrie suma pe hârtia pe care notase ea amenzile. Eu am scris suma de „6000" în partea dreaptă, sus a foii de hârtie pe care mi-a dat-o. (.) D.A. a tăiat și suma de 2000, a devenit brusc prietenoasă și mi-a spus că am la dispoziție 2-3 luni pentru a mă pune la punct cu actele, scriind „2-3 luni" pe acea foaie de hârtie". Prin urmare, în cauză, instanța va reține că există probe certe în sensul reținerii atât a unei acțiuni de pretindere cât și a unei acțiuni de primire a sumei de bani de către inculpata D.A.

Deși la o analiză succintă, inculpata ar fi pretins doar suma de 2000 lei (fiind vorba de doi agenți constatatori implicați în efectuarea actelor de control - inculpata D.A. și martorul S.C.), în realitate inculpata a pretins pentru ea suma de 6000 lei, deoarece în cadrul discuțiilor purtate cu martora B.I.N. a pretins să i se aducă suma de 6000 lei, toți banii într-un singur plic și nu separat. De asemenea, instanța reiterează că mijloacele de probă au demonstrat că la data vizitei efectuate în incinta SC A.S. SRL, martorul S.C. nu a participat la discuții, ieșind din sediul societății și nici nu a avut cunoștință de întâlnirea pe care inculpata D.A. a stabilit-o ulterior cu reprezentanții societății la sediul G.M.

- Comisariatul Municipiului București. Atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpata D.A. a manifestat o atitudine nesinceră, negând în permanență participare la săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpata a precizat că în cursul lunii iulie 2010 a efectuat un control la SC A.S. SRL, împreună cu colegul său S.C., la sediul societății fiind găsită o singură angajată, care nu a fost în măsură să prezinte documentele solicitate. Ulterior, la data de 28 iulie 2010, a mai susținut inculpata, la biroul ei s-au prezentat martorul B.E.S. și o angajată a acestuia, respectiv martora B.I.N., care nu i-au adus documentele solicitate și nu a putut să efectueze controlul, deoarece nu aveau asupra lor ștampila societății.

Cu ocazia acestei discuții, inculpata le-a prezentat celor doi posibilele amenzi pe care le poate aplica, menționând sumele și actele normative care le prevăd, în aceste condiții, martorul B.E.S. devenind nervos, motiv pentru care inculpata i-a cerut să părăsească biroul, discuția continuând cu martora B.I.N. Relativ la suma de 6000 lei, inculpata a susținut în declarațiile sale, că i-ar fi spus martorei B.I.N. că pentru lipsa raportărilor de mediu, amenda este de 4000 lei iar dacă va aduce și declarațiile lunare nu se va mai aplica și amenda de 2000 lei, prevăzută de lege pentru lipsa acestora.

Cu referire la modalitatea de plată a amenzilor, inculpata a mai arătat că amenzile se plătesc pe baza procesului verbal de sancționare contravențională la trezoreria de sector sau la cea a Municipiului București și nu există posibilitatea de a se achita în numerar la G.M., persoanelor amendate fiindu-le adus la cunoștință contul în care trebuie să plătească, mențiune precizată și în procesul verbal constatator de contravenție. În ceea ce privește întâlnirea cu martorul denunțător din data de 11 august 2010, inculpata mai susține că martorul a venit cu un dosar de plastic în care se aflau documente, dosar pliat în două. Conform propriilor sale, declarații, inculpata a luat dosarul în care se aflau documentele, l-a examinat, după care a pliat dosarul în două și l-a pus pe dulăpiorul din stânga sa, întrebând unde sunt celelalte acte pe care le solicitase.

Apoi inculpata mai afirmă că i-a prezentat martorului denunțător amenzile care urmau să fie aplicate pentru lipsa documentelor, respectiv o amendă de 4000 lei și una de 2000 lei, sume pe care le-a și scris pe o filă de bloc notes, iar martorul a înțeles că are de plătit 6000 lei, motiv pentru care a scris și el această sumă pe colțul filei de bloc-notes. Inculpata a mai susținut în declarațiile sale că nu a putut efectua controlul deoarece reprezentantul SC A.S. SRL nu avea asupra sa ștampila societății și că din acest motiv nu a putut întocmit procesul verbal de sancționare contravențională. Referitor la plicul cu bani găsit în biroul său, inculpata a afirmat în mod constant că nu știe cum a ajuns acolo și presupune că i-ar fi căzut denunțătorului din dosar, invocând în apărarea sa că nu a atins plicul.

Susținerile din declarațiile date de inculpată nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă administrat în cauză, dimpotrivă, fiind chiar contrazise prin depozițiile martorilor audiați și prin conținutul procesului verbal de prindere în flagrant. Spre exemplu, deși inculpata a susținut că în contextul discuției purtate cu martora B.I.N. la data de 28 iulie 2010 i-ar fi spus acesteia că poate aplica o amendă de 4000 lei și una de 2000 lei pentru neregulile constatate, afirmațiile inculpatei sunt contrazise prin depozițiile martorei B.I.N., aceasta afirmând că la întâlnirea din data de 28 iulie 2010 inculpata a cerut suma de 4000 de lei, pentru amendă și 2000 lei pentru ea și pentru colegul cu care a fost în control la SC A.S.

SRL, solicitând sa i se aducă toți acești bani într-un plic, în condițiile în care tot inculpata afirmase anterior ca amenzile nu se încasează niciodată în numerar la sediul G.M. De asemenea, se mai impune a fi luat în considerare și gestul efectiv comis de inculpată la data de 11 august 2010, aceasta primind de la denunțător suma de 6000 lei, fără a fi surprinsă că i s-au adus acești bani, fără a încerca în vreun fel să refuze primirea lor și devenind deosebit de amabilă după ce i s-a comunicat valoarea sumei de bani remise, o astfel de atitudine demonstrând o acțiune anterioară de pretindere a sumei de bani, acțiune la care martorul denunțător a făcut constant referire. Cu privire la primirea banilor, inculpata a format o apărare care este infirmată de întregul ansamblu probatoriu administrat în cauză.

Astfel, inculpata mai declară că martorul avea asupra sa un dosar din plastic cu documente, pliat în două, pe care l-a luat cu scopul de a examina actele, după care l-a pliat la loc și l-a pus pe dulăpiorul din stânga sa. Aceste afirmații ale inculpatei sunt contrazise prin depozițiile martorului denunțător B.E.S., acesta susținând că i-a spus inculpatei că i-a adus documentele solicitate, dosarul cu acte fiind pliat în două, în interior aflându-se plicul cu bani. Conform celor susținute de martor, acesta a deschis dosarul pentru ca inculpata să vadă plicul, iar atunci când i s-a arătat plicul, inculpata a luat dosarul cu totul, a deschis un sertar de la birou și a pus dosarul cu tot cu plic în sertar.

„Inițial a avut tendința de a lua plicul, dar apoi s-a răzgândit, îndoit dosarul la loc și l-a pus în sertar cu plicul în el. Nu rețin dacă a atins efectiv plicul, mai arată martorul denunțător. După ce a pus dosarul în sertar, și-a dat seama că am nevoie de documentele din interiorul acestuia, așa că a luat dosarul, a lăsat plicul să alunece în sertar și a pus dosarul cu documente pe masă". Susținerile inculpatei conform cu care nu-și explică cum a ajuns plicul cu bani în sertarul din stânga al biroului la care lucra, presupunând că ar fi căzut din dosarul pe care i l-a dat reprezentantul SC A.S. SRL, nu reprezintă afirmații credibile sau justificate de mijloacele de probă administrate, fiind contrazise chiar de realitatea obiectivă.

Astfel, dulăpiorul în sertarul căruia au fost găsiți banii este plasat într-un loc ferit, la care martorul denunțător nici nu avea cum să ajungă pentru a plasa plicul, fără ca inculpata să observe. Dulăpiorul se află în spatele biroului, între perete și scaunul folosit în mod normal de inculpată (planșe foto fila 163 dosar de urmărire penală), or pe parcursul întregii discuții, martorul denunțător s-a aflat în fața biroului, fiind imposibilă din punct de vedere practic o manevră prin care plicul să fie intenționat strecurat în sertarul respectiv. De asemenea nu exista nici posibilitatea ca inculpatei să-i cadă plicul din dosarul înmânat de denunțător, deoarece plicul se afla deasupra dosarului cu documente iar inculpata nu putea deschide dosarul pentru a examina actele fără să-l observe.

Întrebarea pe care denunțătoarea o adresează martorului cu privire la câți bani sunt în plic demonstrează tară putință de tăgadă că plicul a fost pus în sertar chiar de aceasta și nu a ajuns acolo întâmplător. Extrem de edificatoare în acest sens este și atitudinea pe care inculpata a adoptat-o după descinderea echipei operative din cadrul D.N.A. Astfel, în acest împrejurări inculpata a fost întrebată dacă a primit ceva de la martorul B.E.S., și aceasta a răspuns că a primit niște documente iar la întrebarea unde a pus respectivele acte, a deschis din proprie inițiativă sertarul în care se afla plicul cu bani.

Întreaga discuție purtată între denunțător și inculpată la data de 11 august 2010, cu ocazia remiterii efective a folosului necuvenit pretins anterior de către inculpată, discuție înregistrată integral audio-video în baza autorizației emise de Tribunalul București, este extrem de clară și fără echivoc, afirmațiile făcute de ambele părți sunt simple, directe și neinterpretabile, utilizarea acestei modalități transparente de comunicare fiind determinată de faptul că denunțătorul, cetățean izraelian, nu stăpânește foarte bine exprimarea în limba română. Discuția dinte inculpată și denunțător relativă la cuantumul sumei de bani, raportat și la prezența banilor în plicul găsit în sertarul de la biroul inculpatei, în condițiile în care nicio amendă nu poate fi achitată în numerar la sediul G.M., demonstrează implicarea inculpatei în săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată.

De altfel, întregul probatoriu administrat în cauză demonstrează că metoda folosită de inculpata D.A., pentru a-i determina pe reprezentanții SC A.S. SRL să-i dea bani a fost aceea a intimidării acestora prin enumerarea unor amenzi costisitoare pe car ar fi în măsură să le aplice ca urmare a neregulilor constatate. Amenzile la care inculpata a făcut referire nu au nicio legătură cu textul de lege invocat în nota nr. 1690 din 22 iulie 2010, unde se precizează că în caz de neprezentare cu documentele solicitate se vor aplica sancțiunile prevăzute de art. 96 alin. (3) pct. 5 al O.U.G. nr. 195/2005.

Potrivit acestui text: „constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei pentru persoane fizice și de la 75.000 lei la 80.000 lei pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:(.) 5. obligațiile persoanelor fizice și juridice de a asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante". Prin urmare amenda în valoare de 30.000 lei la care inculpata a făcut referire se aplică la o altă contravenție prevăzută în O.U.G. nr. 195/2005 și nu la cea reținută în sarcina SC A.S. SRL, potrivit notei de constatare, aspect care demonstrează că inculpata nu este preocupată de respectarea dispozițiilor legale, ci doar de a-și convinge interlocutorii cu privire la faptul că situația în care se află societatea comercială pe care o reprezintă este delicată și că ar trebui găsită o cale de rezolvare.

În drept, faptele inculpatei D.A., constând în aceea că la data de 28 iulie 2010 ai pretins de la numita B.I.N. iar ulterior, la data de 11 august 2010, a încasat de la numitul B.E.S. suma de 6000 lei, cu scopul de a-și încălca atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu aplica sancțiunea amenzii persoanei juridice SC A.S. SRL, administrată de către acesta, deși societatea respectivă nu îndeplinea condițiile legale de funcționare, în temeiul O.U.G. nr. 196/2005 și H.G. nr. 621/2005 privind protecția mediului înconjurător întrunește elementele constitutive ale infracțiunii infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În cauză, mijloacele de probă administrate justifică reținerea unei unice infracțiuni de luare de mită, deoarece atât pretinderea cât și primirea constituie variante alternative ale elementului material al laturii obiective, or realizarea mai multor acțiuni dintre cele prevăzute ca variante alternative nu afectează unitatea infracțiunii, chiar dacă între săvârșirea lor s-a scurs un interval semnificativ de timp. Vinovăția inculpatei D.A., îmbrăcând forma intenției directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. este demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cauză respectiv denunțul și depozițiile martorului denunțător B.E.S., depozițiile martorilor B.I.N., P.A.

și S.C., procesul verbal de confruntare între inculpată și martorului denunțător B.E.S., procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de marcare criminalistică a bancnotelor ce alcătuiesc suma de 6000 lei, primită de inculpată la data de 11 august 2010, procesul verbal de redare a convorbirii ambientale purtate între denunțător și inculpată la data de 11 august 2010, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu martora B.I.N., raport de expertiză grafoscopică nr. 436 din 03 septembrie 2010, procesul verbal de desigiliare a plicului conținând bunurile ridicate de la inculpata D.A. cu ocazia flagrantului, coroborate cu declarațiile inculpatei.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicate inculpatei instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatei. Sub acest aspect instanța va mai reține că măsurile dispuse împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există probe că au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Din perspectivă criminologică, instanța mai reține că laptele de corupție trebuie sancționate cu privare de libertate, sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute din infracțiune, deoarece corupția necesită și un mesaj de descurajare.

De aceea unul dintre criteriile de apreciere a periculozității pe care o reprezintă trebuie raportate la justețea măsurii aplicate, prin prisma corupției într-o instituție publică, a cărei menire este apărarea ordinii sociale. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei D.A. demonstrează necesitatea de a crea mecanisme de descurajarea a persoanelor care dețin funcții publice. Corupția reprezintă un pericol corosiv pentru întregul segment de activitate administrativă iar comportamentele ilicite în acest segment de activitate trebuie curmate prin măsuri care să contribuie la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal. În cauză, printr-un arsenal de mijloace ilicite, inculpata a vândut încrederea publică, acordată în temeiul mandatului său de comisar al G.N.M., pe care a ales să-l folosească pentru primirea de remunerații injuste.

Impresionantul arsenal de mijloace folosit la obținerea unei remunerații injuste demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică al infracțiunii, deși activitățile realizate pentru obținerea rezultatului ilicit s-au desfășurat aparent spontan, în mod temerar inculpata solicitând sume de bani, utilizând tactici de convingere și interesare. Pregătirea profesională a inculpatei, absolventă de studii superioare și deținătoarea unui titlu științific de prestigiu nu pot servi drept împrejurări de natură a conduce la atenuarea răspunderii penale a acesteia. În condițiile în care inculpata a deținut mai multe funcții publice de mare răspundere, din anul 1999 director adjunct în cadrul D.M.P.S.

Tulcea, aceasta avea obligația de a adopta o conduită exemplară în spiritul respectului pentru valorile sociale ocrotite de legea penală. Participând la comiterea activității ilicite reținute în sarcina sa, inculpata a demonstrat o indiferență vădită față de valorile sociale fundamentale, în condițiile în care, față de gradul de pregătire profesională ar fi trebuit să manifeste un rol activ în combaterea faptelor de corupție. Extrem de relevant este că din înscrisurile atașate la filele 229-331 dosar de urmărire penală rezultă că inculpata are din anul 2003 calitatea de consultant științific al Comisiei Naționale Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, or, din punct de vedere sociologic s-a demonstrat că unul dintre factorii generatori ai sărăciei la nivel național îl reprezintă tocmai faptele de corupție.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța mai reține și conduita total nesinceră a inculpatei care, deși a dorit să fie reaudiată în fața instanței la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2010, a păstrat aceeași poziției de nerecunoaștere, deși instanța a procedat la reaudierea inculpatei după audierea martorilor precizați în actul de sesizare, martori care și-au menținut integral depozițiile date în faza de urmărire penală. Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța va condamna pe inculpata A.D. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) al Legii nr. 78/2000. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata D.A. criticând-o pentru netemeinicie, numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei susținând că cuantumul acesteia este prea mare, iar modalitatea de executare nu corespunde circumstanțelor cauzei. Se arată prin motivele depuse în scris că inculpata a fost victima unei înscenări, aceasta nedându-și seama că trebuia să refuze în mod categoric orice favor. Chiar în această împrejurare inculpata susține că pedeapsa aplicată este în cuantum prea mare și trebuie să se dea o valență mai mare persoanei inculpatei - are studii superioare, a crescut doi copii, iar ca modalitatea de executare a pedepsei solicită suspendarea condiționată, pentru ca în susținerea orală a apelului să solicite suspendarea sub supraveghere conform art. 86 1 C. pen., motivat atât de pregătirea sa profesională, dar și de lipsa riscului de a comite alte fapte.

Curtea, examinând potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen. apelul inculpatei, constată că acesta nu este întemeiat. Instanța de apel procedând potrivit art. 378 alin. (1) 1 C. proc. pen. a audiat pe inculpată, care a manifestat o poziție procesuală de recunoaștere a împrejurărilor comiterii faptei astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare a primei instanțe, inculpata arătând că a greșit că nu a refuzat demersul și primirea banilor de la denunțător, dar susține că anterior prinderii în flagrant nu a dat de înțeles denunțătorului că trebuie să-i dea vreo sumă de bani pentru rezolvarea deficiențelor constatate la firma acestuia (fila 18 d.i.a.).

Din această declarație se poate observa că inculpata a adoptat o altă poziție procesuală, în sensul recunoașterii comiterii faptei, dar nuanțează existența împrejurărilor și actelor întreprinse de aceasta pentru a determina pe denunțător să dea banii găsiți asupra inculpatei la efectuarea flagrantului, cu scopul ca aceasta să nu-și îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu. Chiar și fără a lua în considerare această poziție procesuală a inculpatei, astfel nuanțată, se constată că prima instanță a stabilit temeinic împrejurările faptice ale cauzei, vinovăția inculpatei, a dat o corectă încadrare juridică a faptei, toate probele administrate coroborându-se și probând că inculpata a comis infracțiunea în modalitatea reținută și de prima instanță.

Inculpata, în calitate de comisar al G.M., la data de 28 iulie 2010 în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins de la numita B.I. (salariată la firma denunțătorului) și ulterior la 11 august 2010 a primit de la denunțătorul B.E.S. suma de 6000 lei, cu scopul de a nu-și efectua în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu aplica sancțiunea amenzii persoanei juridice SC A.S. SRL, administrată de denunțător, deși firma menționată nu îndeplinea condițiile legale de funcționare conform O.U.G. nr. 196/2005 și H.G. nr. 621/2005 privind protecția mediului înconjurător. Instanța a examinat fiecare mijloc de probă administrat în contextul întregului probatoriu administrat, combătând susținerile inculpatei care a negat comiterea faptei, care a susținut în esență că nu a pretins nicio sumă de bani, iar suma primită de la denunțător a fost în contul amenzii ce urma să o aplice firmei acestuia.

Pe lângă faptul că toate probele administrate și apreciate conform art. 63 C. pen. au condus la lipsa de veridicitate a susținerilor inculpatei și au dovedit comiterea faptei, prin declarația din apel inculpata confirmă în cea mai mare parte constatările primei instanțe. Ceea ce mai prezintă o poziție de nuanțare a împrejurărilor de comitere a faptei se referă la susținerile inculpatei în sensul că anterior prinderii în flagrant, prin comportamentul său și prin modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, nu a lăsat să se înțeleagă de către denunțător că trebuie să-i dea vreo sumă de bani. Această susținere este privită ca o încercare a inculpatei, în contextul declarației date, de a-și atenua răspunderea penală, dar chiar și așa susținerea sa nu are suport.

Din probele administrate - declarațiile martorei B.I., declarațiile denunțătorului, procesul verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de redare a înregistrărilor audio video - rezultă că inculpata, nu doar că a depuse diligențe suficiente pentru ca denunțătorul să înțeleagă că trebuie să-i ofere o sumă de bani, pentru a nu fi amendat pentru nerespectarea cerințelor legale, dar și-a și luat măsuri de precauție pentru ca asupra sa personal să nu fie găsit nici plicul în care se găseau banii (care erau capcanați, dar inculpata nu știa acest lucru) și nici să nu se găsească urme de praf fluorescent pe mâinile ori hainele sale, în cazul în care s-ar fi procedat la efectuarea unei constatări flagrante.

De aceea și plicul a ajuns în sertar, iar pe mâinile inculpatei ori pe hainele sale nu s-au găsit urme ale capcanării bancnotelor. Toate aceste constatări reliefează că inculpata avea un mod de lucru pentru astfel de împrejurări, care să o expună cât mai puțin unei constatări flagrante a unei fapte penale, așa încât și apărarea inculpatei din apel este necredibilă, dar și contrazisă de probele menționate. Cât privește critica privind greșita individualizare a pedepsei se constată că aceasta este neîntemeiată. Infrac