ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.09.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5359/2012

HOTĂRÂRE
17.09.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5359/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 3

septembrie 2003 la Judecătoria Brezoi, reclamanta Primăria comunei Voineasa a

chemat în judecată pe pârâta B.M.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să fie obligată să desființeze lucrările realizate nelegal.

Prin Sentința civilă

nr. 915 din 3 octombrie 2003, Judecătoria Brezoi a admis acțiunea reclamantei,

a obligat contravenienta să desființeze construcțiile edificate fără

autorizație, respectiv cinci căsuțe de vacanță.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta, apelul fiind înregistrat la Curtea de Apel

Pitești la 11 noiembrie 2003.

La 14 decembrie 2009

pricina a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 78A din 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie a constatat perimată cererea de apel formulată de pârâta B.M.A.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, întrucât pricina a fost suspendată

la 14 decembrie 2009 pentru lipsa părților și că apelul a rămas în nelucrare

din vina părții mai mult de un an de zile, în cauză sunt îndeplinite condițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., referitor la perimarea de drept.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând desființarea

hotărârii de perimare și menținerea măsurii suspendării.

În dezvoltarea

recursului pârâta a susținut că prin Încheierea din 23 ianuarie 2003 instanța

de apel a suspendat judecata apelului în baza dispozițiilor art. 244 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a contestației împotriva

Procesului-verbal de constatare a contravenției seria FN nr. 00403 din 4

februarie 2003, că dispozițiile art. 250 C. proc. civ. prevăd suspendarea cursului

perimării pe toată durata suspendării judecății în cazurile prevăzute de art.

244 C. proc. civ., precum și în alte cazuri prevăzute de lege, dacă suspendarea

nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. În această

situație apare ca nelegală hotărârea instanței de apel, atâta vreme cât

contestația formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nu a fost

soluționată, iar rămânerea în nelucrare a procesului nu-i poate fi imputată.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Analizând recursul în

limitele criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este

fondat, urmând a-l admite, pentru considerentele ce succed:

La termenul din 23

ianuarie 2003 Curtea de Apel Pitești, secția civilă a constatat că se impune

suspendarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 244 C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a plângerii formulate de apelanta-pârâtă împotriva

Procesului-verbal de constatare a contravențiilor seria FN nr. 00403 din 4

februarie 2003.

Din oficiu, la 27 mai

2005, instanța a repus cauza pe rol pentru a verifica dacă subzistă motivul

suspendării, iar după efectuarea verificărilor, prin Încheierea din 17 iunie

2005, a dispus menținerea măsurii suspendării judecății apelului.

Aceeași soluție a

fost adoptată de către instanță și prin Încheierile din 24 noiembrie 2006 și 25

februarie 2008.

La 17 iunie 2011,

instanța dispune din nou repunerea cauzei pe rol, pentru a se verifica dacă se

mențin sau nu motivele ce au determinat suspendarea pricinii și se acordă

termen la 12 septembrie 2011 (referatul arhivarului-registrator coordonator, cu

rezoluția judecătorului).

Cu toate acestea, la

termenul acordat, instanța de apel constată perimată cererea, în raport de

dispozițiile art. 248 raportat la art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fără

a mai analiza chestiunea pentru care cauza a fost repusă pe rol.

Procedând astfel,

instanța de apel a produs apelantei-pârâte o vătămare ce nu poate fi înlăturată

decât prin anularea actului de procedură, în condițiile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., respectiv prin casarea deciziei prin care s-a constatat perimarea.

Pentru toate aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași

instanțe, pentru continuarea judecării apelului, urmând a se analiza dacă mai

subzistă sau nu motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecății în

temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Admite recursul

declarat de pârâta B.M.A. împotriva Deciziei nr. 78/A din 12 septembrie 2011 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia și

trimite cauza spre continuarea judecării apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 17 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-09-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2769/2014
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 915 din 03 octombrie 2003, Judecătoria Brezoi a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei Voineasa împotriva pârâtei B.M.A. și a obligat prrâta să desfi
ÎCCJ 2005-06-15
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5212/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 718 din 13 februarie 2002 Judecătoria Bistrița a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Bistrița
ÎCCJ 2016-06-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1998/2016
ș, secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/109/2012. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că în condițiile art. 137 C. proc. civ. de la 1865 (act normativ ce se aplică în cauză
ÎCCJ 2011-10-18
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7222/2011
994 din 17 februarie 2010 a casat hotărârea dată în apel și a trimis cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut în esență că susținerea pârâților potrivit căreia existența Sentinței ci
ÎCCJ 2005-03-29
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2487/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 3 martie 2003 reclamanta O.I.L. a chemat în judecată pe pârâții O.L., T.T.C. și T.M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obl
Sursă