ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1128/2012

Ședința publică de la 1 martie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Brașov, reclamata SC E. SRL a chemat în judecată pe

pârâta SC A.T. SA, suc. Brașov, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de

36.780 Euro, reprezentând 152.636 lei, cu titlu de despăgubiri, conform poliței

de asigurare facultativă CASCO nr. 400038915 din 24 mai 2007 și la plata

cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 698/C din 7

martie 2011 a respins excepția lipsei de interes, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei SC E. SRL și în consecință a respins

acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SA, sucursala

Brașov, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

La pronunțarea

acestei hotărâri, prima instanță a reținut că interesul, ca și condiție de

exercitare a oricărei acțiuni, presupune folosul practic urmărit de reclamant

prin promovarea acțiunii; rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că

reclamanta avea calitatea de utilizator al autoturismului, la data

evenimentului rutier, în baza unui contract de leasing; reclamanta justifică un

interes în promovarea acțiunii, aceasta urmărind să obțină despăgubiri pentru

autoturismul marca Audi A8.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale active, instanța a constatat că excepția

este fondată; calitatea procesuală activă presupune existența unei identități

între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat;

reclamanta nu era beneficiarul asigurării la momentul producerii evenimentului

rutier, fiind lipsită de importanță împrejurarea că aceasta achita primele de

asigurare, atâta vreme cât beneficiar al asigurării, prin contractul de

asigurare facultativă, era desemnat proprietarul autoturismului, respectiv B.T.L.T.

I.F.N. SA; faptul că, ulterior producerii accidentului, în cursul procesului de

fapt, reclamanta a achitat și ultima rata a contractului de leasing precum și

rata reziduală, nu-i conferă acesteia legitimare procesuală activă in

raporturile cu asigurătorul.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta, recalificat drept apel la termenul din 8 septembrie

2011, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale active,

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov.

Prin

decizia nr. 76/Ap din 13 octombrie

2011

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis apelul declarat de reclamanta

SC E. SRL Buzău împotriva sentinței civile nr. 698/C din 7 martie 2011 a

Tribunalului București, secția comercială și de contencios administrativ, pe

care a anulat-o și în consecință a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că la data producerii accidentului calitatea

de asigurat o avea proprietarul autoturismului, B.T.L.T. SA; ceea ce s-a omis,

este că proprietarul de la data producerii accidentului a făcut demersurile

pentru repararea de către asigurător a prejudiciului produs prin accident însă,

între timp, autoturismul a fost vândut reclamantei; de la data transmiterii

dreptului de proprietate, B.T.L.T. SA nu mai justifică nici calitatea, nici

interesul de a acționa în judecată asigurătorul în vederea încasării de

despăgubiri pentru autoturismul înstrăinat; această calitate se transmite

cumpărătorului, ca succesor cu titlu particular, astfel cum rezultă și din

clauza prevăzută la pct. 10 din contractul de leasing financiar; reclamanta a

achitat rata de leasing și rata reziduală, devenind proprietarul

autoturismului, ca urmare, se subrogă în drepturile utilizatorului de a obține

de la asigurător despăgubirea cuvenită pentru producerea riscului asigurat;

clauza invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare, privind rezilierea de

drept a contractului în cazul schimbării proprietarului nu are aplicabilitate

în cauză, întrucât la data distrugerii autoturismului proprietar al

autoturismului era beneficiarul asigurării, deci contractul de asigurare era în

ființă și trebuie să-și producă efectele.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC A.T. SA, sucursala

A.T.

Brașov, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesuale active invocată de pârâtă.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Instanța a nesocotit obligația legală de a-și motiva

hotărârea ce constituie o garanție a asigurării posibilității exercitării unui

control judecătoresc ulterior și a ignorat prevederile art. 969-970 din vechiul

cod civil aplicabile în speță.

- Instanța nu a aplicat corect prevederile Legii nr. 136/1995

(art. 69

1

, art. 2) și prevederile legale ce reglementează leasingul,

a făcut abstracție de faptul că pe toată durata contractului de leasing

proprietatea bunului aparține societății finanțatoare și doar după achitarea

prețului utilizatorul poate opta pentru transferul dreptului de proprietate a

bunului prin vânzarea acestuia.

- La data producerii evenimentului, singura persoană

îndreptățită să solicite despăgubiri era Banca Raiffeisen România întrucât

toate drepturile erau cesionate în favoarea acesteia. Pe cale de consecință

nici măcar asiguratul B.T.L. nu putea pretinde plata despăgubirilor, cu atât

mai puțin reclamanta. La data producerii evenimentului proprietarul

autovehiculului ce făcea obiectul contractului de leasing încheiat cu recurenta

era B.T.L. Transilvania SA. Dovada acestei calități rezultă din documentele

autovehiculului ce făcea obiectul contractului de leasing.

- Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 10 C. proc. civ. s-a susținut că instanța de apel a omis să se pronunțe

asupra mijloacelor de apărare invocate în întâmpinare și în concluziile scrise,

respectiv la analizarea situației de fapt.

Intimata SC E. SRL Buzău a formulat concluzii scrise,

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul

nu este fondat.

Analizând

motivele de recurs prin prisma dispozițiilor legale se apreciază că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul pârâtei.

Potrivit

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când

aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii. Cu alte cuvinte se poate invoca

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. când hotărârea nu este motivată sau cuprinde

motive contradictorii ori străine cauzei.

Din

perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum și din criticile aduse

deciziei recurate și nu în ultimul rând din considerentele deciziei supuse

controlului judiciar Înalta Curte reține că aceasta este motivată, fiind

stabilită corect în formă clară și concisă starea de fapt, conducând în mod logic

și convingător la soluția din dispozitiv, respectându-se prevederile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea

cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină

soluția dată excepției lipsei calității procesuale active, oferind

posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei.

Împrejurarea

că raționamentul și argumentele recurentei nu coincid cu cele ale instanței de

apel nu poate fundamenta criticile recurentei pe acest aspect și invocarea art.

304 pct. 7 C. proc. civ.

Prevederile

art. 304 pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000 încât

nu mai poate fi examinată decizia recurată prin prisma acestui motiv de recurs.

Motivul de recurs

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține a fi

neîntemeiat.

Potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Din această

perspectivă, precum și din criticile aduse deciziei recurate Înalta Curte

reține că instanța de apel și-a fundamentat soluția pe raporturile juridice

dintre părți născute ca urmare a încheierii contractului de asigurare nr.

400038915 din 24 mai 2007, a actului adițional nr. 1 din 6 mai 2009, a contractului

de vânzare-cumpărare din data de 30 septembrie 2010 și a contractului de

leasing nr. 8734LE/2007, contracte care au fost interpretate conform voinței

părților cu respectarea prevederilor art. 969 – 970 C. civ. În mod întemeiat

instanța de apel a reținut că la data producerii accidentului calitatea de

asigurat o avea proprietarul autoturismului B.T.L. Transilvania SA, care a

făcut demersurile pentru repararea de către asigurător a prejudiciului produs

prin accident, însă, între timp reclamanta a achitat ratele de leasing și rata

reziduală devenind proprietarul autoturismului.

Această

calitate de a acționa în judecată asigurătorul în vederea încasării de

despăgubiri pentru autoturismul înstrăinat s-a transmis

reclamantei-cumpărătoare ca succesor cu titlu particular, astfel cum rezultă și

din clauza prevăzută la art. 10 din contractul de leasing financiar, sens în

care instanța de apel a aplicat corect Legea nr. 136/1995 și prevederile legale

ce reglementează leasingul.

Restul criticilor

vizează fondul cauzei, urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluționării

litigiului pe fond de instanța de rejudecare.

Raportat la

prevederile art. 8.2 din actul adițional la contractul de leasing financiar nr.

8734LE/2007 cesionarea poliței de asigurare în favoarea Băncii Raiffeisen

România a fost doar o măsură de garantare pe durata derulării contractului de

leasing a băncii refinanțatoare că își va acoperi în caz de neplată a ratelor

suma finanțată, beneficiarul asigurării la momentul producerii evenimentului

rutier fiind B.T.L. Transilvania IFN SA, proprietarul autoturismului.

În consecință, pentru

considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC A.T. SA, sucursala A.T. Brașov împotriva

deciziei nr. 76/Ap din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 martie

2012.