ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1128/2012

Ședința publică de la 1 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, reclamata SC E. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.T. SA, suc. Brașov, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 36.780 Euro, reprezentând 152.636 lei, cu titlu de despăgubiri, conform poliței de asigurare facultativă CASCO nr. 400038915 din 24 mai 2007 și la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 698/C din 7 martie 2011 a respins excepția lipsei de interes, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC E. SRL și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC A.T.

SA, sucursala Brașov, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că interesul, ca și condiție de exercitare a oricărei acțiuni, presupune folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii; rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că reclamanta avea calitatea de utilizator al autoturismului, la data evenimentului rutier, în baza unui contract de leasing; reclamanta justifică un interes în promovarea acțiunii, aceasta urmărind să obțină despăgubiri pentru autoturismul marca Audi A8.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, instanța a constatat că excepția este fondată; calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat; reclamanta nu era beneficiarul asigurării la momentul producerii evenimentului rutier, fiind lipsită de importanță împrejurarea că aceasta achita primele de asigurare, atâta vreme cât beneficiar al asigurării, prin contractul de asigurare facultativă, era desemnat proprietarul autoturismului, respectiv B.T.L.T. I.F.N. SA; faptul că, ulterior producerii accidentului, în cursul procesului de fapt, reclamanta a achitat și ultima rata a contractului de leasing precum și rata reziduală, nu-i conferă acesteia legitimare procesuală activă in raporturile cu asigurătorul.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, recalificat drept apel la termenul din 8 septembrie 2011, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale active, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov. Prin decizia nr. 76/Ap din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis apelul declarat de reclamanta SC E. SRL Buzău împotriva sentinței civile nr. 698/C din 7 martie 2011 a Tribunalului București, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a anulat-o și în consecință a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că la data producerii accidentului calitatea de asigurat o avea proprietarul autoturismului, B.T.L.T.

SA; ceea ce s-a omis, este că proprietarul de la data producerii accidentului a făcut demersurile pentru repararea de către asigurător a prejudiciului produs prin accident însă, între timp, autoturismul a fost vândut reclamantei; de la data transmiterii dreptului de proprietate, B.T.L.T.

SA nu mai justifică nici calitatea, nici interesul de a acționa în judecată asigurătorul în vederea încasării de despăgubiri pentru autoturismul înstrăinat; această calitate se transmite cumpărătorului, ca succesor cu titlu particular, astfel cum rezultă și din clauza prevăzută la pct. 10 din contractul de leasing financiar; reclamanta a achitat rata de leasing și rata reziduală, devenind proprietarul autoturismului, ca urmare, se subrogă în drepturile utilizatorului de a obține de la asigurător despăgubirea cuvenită pentru producerea riscului asigurat; clauza invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare, privind rezilierea de drept a contractului în cazul schimbării proprietarului nu are aplicabilitate în cauză, întrucât la data distrugerii autoturismului proprietar al autoturismului era beneficiarul asigurării, deci contractul de asigurare era în ființă și trebuie să-și producă efectele.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.T. SA, sucursala A.T. Brașov, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța a nesocotit obligația legală de a-și motiva hotărârea ce constituie o garanție a asigurării posibilității exercitării unui control judecătoresc ulterior și a ignorat prevederile art. 969-970 din vechiul cod civil aplicabile în speță.

- Instanța nu a aplicat corect prevederile Legii nr. 136/1995 (art. 69 1 , art. 2) și prevederile legale ce reglementează leasingul, a făcut abstracție de faptul că pe toată durata contractului de leasing proprietatea bunului aparține societății finanțatoare și doar după achitarea prețului utilizatorul poate opta pentru transferul dreptului de proprietate a bunului prin vânzarea acestuia. - La data producerii evenimentului, singura persoană îndreptățită să solicite despăgubiri era Banca Raiffeisen România întrucât toate drepturile erau cesionate în favoarea acesteia. Pe cale de consecință nici măcar asiguratul B.T.L. nu putea pretinde plata despăgubirilor, cu atât mai puțin reclamanta. La data producerii evenimentului proprietarul autovehiculului ce făcea obiectul contractului de leasing încheiat cu recurenta era B.T.L.

Transilvania SA. Dovada acestei calități rezultă din documentele autovehiculului ce făcea obiectul contractului de leasing. - Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. s-a susținut că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra mijloacelor de apărare invocate în întâmpinare și în concluziile scrise, respectiv la analizarea situației de fapt. Intimata SC E. SRL Buzău a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor legale se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul pârâtei.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Cu alte cuvinte se poate invoca art. 304 pct. 7 C. proc. civ. când hotărârea nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine cauzei. Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum și din criticile aduse deciziei recurate și nu în ultimul rând din considerentele deciziei supuse controlului judiciar Înalta Curte reține că aceasta este motivată, fiind stabilită corect în formă clară și concisă starea de fapt, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, respectându-se prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată excepției lipsei calității procesuale active, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Împrejurarea că raționamentul și argumentele recurentei nu coincid cu cele ale instanței de apel nu poate fundamenta criticile recurentei pe acest aspect și invocarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000 încât nu mai poate fi examinată decizia recurată prin prisma acestui motiv de recurs. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține a fi neîntemeiat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din această perspectivă, precum și din criticile aduse deciziei recurate Înalta Curte reține că instanța de apel și-a fundamentat soluția pe raporturile juridice dintre părți născute ca urmare a încheierii contractului de asigurare nr. 400038915 din 24 mai 2007, a actului adițional nr. 1 din 6 mai 2009, a contractului de vânzare-cumpărare din data de 30 septembrie 2010 și a contractului de leasing nr. 8734LE/2007, contracte care au fost interpretate conform voinței părților cu respectarea prevederilor art. 969 – 970 C. civ. În mod întemeiat instanța de apel a reținut că la data producerii accidentului calitatea de asigurat o avea proprietarul autoturismului B.T.L.

Transilvania SA, care a făcut demersurile pentru repararea de către asigurător a prejudiciului produs prin accident, însă, între timp reclamanta a achitat ratele de leasing și rata reziduală devenind proprietarul autoturismului. Această calitate de a acționa în judecată asigurătorul în vederea încasării de despăgubiri pentru autoturismul înstrăinat s-a transmis reclamantei-cumpărătoare ca succesor cu titlu particular, astfel cum rezultă și din clauza prevăzută la art. 10 din contractul de leasing financiar, sens în care instanța de apel a aplicat corect Legea nr. 136/1995 și prevederile legale ce reglementează leasingul. Restul criticilor vizează fondul cauzei, urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluționării litigiului pe fond de instanța de rejudecare.

Raportat la prevederile art. 8.2 din actul adițional la contractul de leasing financiar nr. 8734LE/2007 cesionarea poliței de asigurare în favoarea Băncii Raiffeisen România a fost doar o măsură de garantare pe durata derulării contractului de leasing a băncii refinanțatoare că își va acoperi în caz de neplată a ratelor suma finanțată, beneficiarul asigurării la momentul producerii evenimentului rutier fiind B.T.L. Transilvania IFN SA, proprietarul autoturismului. În consecință, pentru considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.T. SA, sucursala A.T. Brașov împotriva deciziei nr. 76/Ap din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012.