ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta C.N.A.D.N. prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.S.X. SA, restituirea cauțiunii în valoare de 1.300.000.000 lei (rol), consemnată în dosarul nr. 1793/2004 în vederea soluționării cererii de suspendare a executării sentinței arbitrale nr. 191 din 9 iunie 2004, până la soluționarea acțiunii în anulare. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2005 în dosarul nr. 1793/2004 s-a dispus suspendarea executării sentinței arbitrale nr. 191 din 9 iunie 2004 până la soluționarea acțiunii în anulare formulată împotriva acestei hotărâri.

Prin sentința nr. 159 din 6 octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 24758/2/2004 s-a dispus admiterea acțiunii în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 191/2004 și, pe fond, s-a respins cererea. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin încheierea din 11 august 2010 a admis excepția prescripției și a respins ca prescrisă cererea reclamantei C.N.A.D.N.R. de restituire a cauțiunii. În argumentarea acestei soluții, Curtea de Apel a reținut că cererea nu constituie o excepție de la regula prescriptibilității extinctive instituite de art. 1 din Decretul nr. 167/1958. și cu aplicarea dispozițiilor art. 23 din decret a apreciat că cererea de restituire a cauțiunii, sumă consemnată la o instituție bancară pe seama și la dispoziție instanței, potrivit art. 300 alin. (3) și art. 723 1 C. proc.

civ., se supune dispozițiilor amintite, parcurgând două etape: cea a solicitării restituirii adresată instanței, singura în măsură să dispună asupra sumelor de bani consemnate, prescriptibilă în termenul de 3 ani, ce curge de la data nașterii dreptului de a cere restituirea, și cea a cererii de eliberare efectivă a sumelor de bani solicitată în mod direct instituției bancare, prescriptibilă într-un termen de 1 an, ce curge de la momentul eliberării încheierii de încuviințare a restituirii de către instanță. Totodată, s-a considerat că, în cauză, nu este incidentă excepția instituită de art. 23 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, rolul cauțiunii consemnate potrivit legii la dispoziția instanței neputându-se suprapune în totalitate cu cel al unei garanții constituite în baza legii, garantarea acoperirii eventualului prejudiciu înregistrat de creditor fiind doar una din funcțiile instituirii cauțiunii, pe lângă, între altele, descurajarea cererilor abuzive.

Caracterul prescriptibil al cererilor de această natură se menține cu atât mai mult cu cât, legiuitorul recunoaște, la o dată mai recentă, prescriptibilitatea cererilor de restituire a sumele consemnate în orice scop de către persoane fizice sau juridice, la dispoziția organelor judiciare, pentru care s-a dispus restituirea și nu s-a cerut ridicarea de către cei care le-au depus sau care erau îndreptățiți să le ridice, prin art. 1 lit. h) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 aprobate prin H.G.

nr. 731 din 4 iulie 2007. Faptul că legiuitorul a înțeles să lămurească situația juridică a sumelor consemnate cu titlu de cauțiune doar în situația în care s-a dispus restituirea și nu s-a cerut ridicarea de către cei interesați, declarându-le ca trecând în proprietatea privată a statului, omițând să se pronunțe în mod expres și asupra situației în care partea interesată nici nu a solicitat încuviințarea restituirii, nu constituie un motiv de înlăturare a aplicabilității în speță a dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În concluzie instanța de apel a subliniat incidența în soluționarea cererii a termenului de prescripție de 3 ani, ce curge de la momentul nașterii dreptului de a cere restituirea sumei consemnate cu titlu de cauțiune, potrivit art. 723 1 C. proc.

civ. Aplicând această interpretare legală la situația concretă desprinsă din dosarul cauzei, Curtea a constatat că termenul de prescripție s-a împlinit anterior înregistrării cererii de restituire a cauțiunii, momentul de început al acestuia fiind marcat de expirarea perioadei de 30 de zile de la soluționarea irevocabilă a pricinii în data de 6 octombrie 2005, prin pronunțarea sentinței nr. 159 în dosarul nr. 24758/2/2004. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C.N.A.D.N. România întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivului de nelegalitate invocat recurenta a susținut, referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță, că în mod eronat s-a reținut în cuprinsul încheierii art. 23 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și s-a citat din art. 24 al aceluiași Decret.

Mai mult decât atât, recurenta consideră, că Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă se aplică pretențiilor care decurg din raporturile juridice dintre părți. Ori, între instanță și C.N.A.D.N.R. nu există raporturi juridice ca atare Decretul nr. 167/1958 nu își găsește aplicabilitatea. După cum rezultă din dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. scopul cauțiunii este acela de a garanta eventualul prejudiciu înregistrat de creditor, iar dacă creditorul nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, cauțiunea se eliberează de îndată astfel nu există un termen în care aceasta se restituie. De asemenea, susține recurenta, în mod eronat instanța a făcut referire la faptul că în speță sunt aplicabile art. 1 lit. h) din Normele metodologice de aplicare a O.G.

nr. 14/2007 aprobate prin H.G. nr. 731/2007 motivat de faptul că până la această dată nu s-a dispus restituirea cauțiunii de către instanță așa cum este prevăzut de art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. Excepția prescripției dreptului material la acțiune, arată recurenta, poate fi formulată numai în cazul în care acele drepturi sunt prescriptibile, ori, în speța de față, drepturile nu au fost dovedite a fi prescriptibile ele fiind garanții constituite în baza legii sau garantarea acoperirii eventualului prejudiciu înregistrat de creditor. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii și restituirea cauțiunii.

Recursul este fondat. Potrivit art. 304 alin. (1) pct. (9) C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 23 din Decretul nr. 167/1958, a art. 1 lit. h) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 și a dispozițiilor art. 723 1 C. proc. civ.

Motivul de recurs invocat de recurentă este fondat întrucât instanța de apel a reținut în mod nelegal incidența dispozițiilor art. 23 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă cu trimitere la alin. (1) și (2). Instanța a ignorat alin. (3) din textul de lege menționat care prevede că dispozițiile alineatelor precedente nu sunt aplicabile sumelor constituite drept garanție pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale. Cauțiunea reprezintă suma de bani ce trebuie depusă de una din părțile procesului, cu titlu de garanție, pentru a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din luarea unor măsuri la cererea sa împotriva celeilalte părți. Ca atare, față de natura sa juridică de garanție legală, cauțiunea depusă în baza normelor legale este exceptată potrivit alin. (3) al art. 23 din Decretul nr. 167/1958 de la termenul de prescripție de trei ani, astfel că instanța a soluționat greșit cauza pe excepția prescripției.

A reține prescriptibilitatea cererii ar însemna că deponentul proprietar ar rămâne lipsit pentru totdeauna de suma constituită drept garanție, soluție inadmisibilă, lipsită de orice rațiune. Soluționând greșit cauza pe excepție și nu pe fond Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. va admite recursul declarat de C.N.A.D.N. România SA București , va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea cererii pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A.D.N. România SA BUCUREȘTI împotriva Încheierii din 11 august 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.