ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2011

Ședința publică

de la 24 februarie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta C.N.A.D.N. prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a

solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.S.X. SA, restituirea cauțiunii în

valoare de 1.300.000.000 lei (rol), consemnată în dosarul nr. 1793/2004 în vederea

soluționării cererii de suspendare a executării sentinței arbitrale nr. 191 din

9 iunie 2004, până la soluționarea acțiunii în anulare.

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din data de 20 aprilie 2005 în dosarul nr. 1793/2004 s-a dispus

suspendarea executării sentinței arbitrale nr. 191 din 9 iunie 2004 până la

soluționarea acțiunii în anulare formulată împotriva acestei hotărâri.

Prin sentința nr. 159 din 6

octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 24758/2/2004 s-a dispus admiterea

acțiunii în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 191/2004 și, pe fond, s-a

respins cererea.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin încheierea din 11 august 2010 a admis excepția

prescripției și a respins ca prescrisă cererea reclamantei C.N.A.D.N.R. de

restituire a cauțiunii.

În argumentarea acestei soluții,

Curtea de Apel a reținut că cererea nu constituie o excepție de la regula

prescriptibilității extinctive instituite de art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

și cu aplicarea dispozițiilor art. 23 din decret a apreciat că cererea de

restituire a cauțiunii, sumă consemnată la o instituție bancară pe seama și la

dispoziție instanței, potrivit art. 300 alin. (3) și art. 723

1

C.

proc. civ., se supune dispozițiilor amintite, parcurgând două etape: cea a

solicitării restituirii adresată instanței, singura în măsură să dispună asupra

sumelor de bani consemnate, prescriptibilă în termenul de 3 ani, ce curge de la

data nașterii dreptului de a cere restituirea, și cea a cererii de eliberare

efectivă a sumelor de bani solicitată în mod direct instituției bancare,

prescriptibilă într-un termen de 1 an, ce curge de la momentul eliberării

încheierii de încuviințare a restituirii de către instanță.

Totodată, s-a considerat că, în

cauză, nu este incidentă excepția instituită de art. 23 alin. (3) din Decretul

nr. 167/1958, rolul cauțiunii consemnate potrivit legii la dispoziția instanței

neputându-se suprapune în totalitate cu cel al unei garanții constituite în

baza legii, garantarea acoperirii eventualului prejudiciu înregistrat de

creditor fiind doar una din funcțiile instituirii cauțiunii, pe lângă, între

altele, descurajarea cererilor abuzive.

Caracterul prescriptibil al

cererilor de această natură se menține cu atât mai mult cu cât, legiuitorul

recunoaște, la o dată mai recentă, prescriptibilitatea cererilor de restituire

a sumele consemnate în orice scop de către persoane fizice sau juridice, la

dispoziția organelor judiciare, pentru care s-a dispus restituirea și nu s-a

cerut ridicarea de către cei care le-au depus sau care erau îndreptățiți să le

ridice, prin art. 1 lit. h) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007

aprobate prin H.G. nr. 731 din 4 iulie 2007.

Faptul că legiuitorul a înțeles să

lămurească situația juridică a sumelor consemnate cu titlu de cauțiune doar în

situația în care s-a dispus restituirea și nu s-a cerut ridicarea de către cei

interesați, declarându-le ca trecând în proprietatea privată a statului,

omițând să se pronunțe în mod expres și asupra situației în care partea interesată

nici nu a solicitat încuviințarea restituirii, nu constituie un motiv de

înlăturare a aplicabilității în speță a dispozițiilor art. 23 alin. (1) din

Decretul nr. 167/1958.

În concluzie instanța de apel a

subliniat incidența în soluționarea cererii a termenului de prescripție de 3

ani, ce curge de la momentul nașterii dreptului de a cere restituirea sumei

consemnate cu titlu de cauțiune, potrivit art. 723

1

C. proc. civ.

Aplicând această interpretare legală

la situația concretă desprinsă din dosarul cauzei, Curtea a constatat că

termenul de prescripție s-a împlinit anterior înregistrării cererii de restituire

a cauțiunii, momentul de început al acestuia fiind marcat de expirarea

perioadei de 30 de zile de la soluționarea irevocabilă a pricinii în data de 6

octombrie 2005, prin pronunțarea sentinței nr. 159 în dosarul nr. 24758/2/2004.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs C.N.A.D.N. România întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În argumentarea motivului de

nelegalitate invocat recurenta a susținut, referitor la excepția prescripției

dreptului material la acțiune invocată de instanță, că în mod eronat s-a

reținut în cuprinsul încheierii art. 23 din Decretul nr. 167/1958 privitor la

prescripția extinctivă și s-a citat din art. 24 al aceluiași Decret.

Mai mult decât atât, recurenta

consideră, că Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă se aplică

pretențiilor care decurg din raporturile juridice dintre părți. Ori, între instanță

și C.N.A.D.N.R. nu există raporturi juridice ca atare Decretul nr. 167/1958 nu

își găsește aplicabilitatea.

După cum rezultă din dispozițiile

art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. scopul cauțiunii este acela de a

garanta eventualul prejudiciu înregistrat de creditor, iar dacă creditorul nu

urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate,

cauțiunea se eliberează de îndată astfel nu există un termen în care aceasta se

restituie.

De asemenea, susține recurenta, în

mod eronat instanța a făcut referire la faptul că în speță sunt aplicabile art.

1 lit. h) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 aprobate prin

H.G. nr. 731/2007 motivat de faptul că până la această dată nu s-a dispus

restituirea cauțiunii de către instanță așa cum este prevăzut de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Excepția prescripției dreptului

material la acțiune, arată recurenta, poate fi formulată numai în cazul în care

acele drepturi sunt prescriptibile, ori, în speța de față, drepturile nu au

fost dovedite a fi prescriptibile ele fiind garanții constituite în baza legii

sau garantarea acoperirii eventualului prejudiciu înregistrat de creditor.

Pentru aceste motive recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fondul

cauzei admiterea cererii și restituirea cauțiunii.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 304 alin. (1) pct. (9)

C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta a invocat motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a susține aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 23 din Decretul nr. 167/1958, a art. 1 lit. h) din Normele

metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 și a dispozițiilor art. 723

1

C. proc. civ.

Motivul de recurs invocat de

recurentă este fondat întrucât instanța de apel a reținut în mod nelegal

incidența dispozițiilor art. 23 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția

extinctivă cu trimitere la alin. (1) și (2). Instanța a ignorat alin. (3) din

textul de lege menționat care prevede că dispozițiile alineatelor precedente nu

sunt aplicabile sumelor constituite drept garanție pe baza normelor legale sau

a clauzelor contractuale.

Cauțiunea reprezintă suma de bani ce

trebuie depusă de una din părțile procesului, cu titlu de garanție, pentru a

acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din luarea unor măsuri la cererea sa

împotriva celeilalte părți.

Ca atare, față de natura sa juridică

de garanție legală, cauțiunea depusă în baza normelor legale este exceptată

potrivit alin. (3) al art. 23 din Decretul nr. 167/1958 de la termenul de

prescripție de trei ani, astfel că instanța a soluționat greșit cauza pe excepția

prescripției.

A reține prescriptibilitatea cererii

ar însemna că deponentul proprietar ar rămâne lipsit pentru totdeauna de suma

constituită drept garanție, soluție inadmisibilă, lipsită de orice rațiune.

Soluționând greșit cauza pe excepție

și nu pe fond Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. va

admite recursul declarat de

C.N.A.D.N. România SA București

, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea cererii pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.N.A.D.N.

România SA BUCUREȘTI împotriva Încheierii din 11 august 2010 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Casează

încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.