ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1580/2012

Ședința publică de la 21 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Sub nr. 675/32 din 7 noiembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău cauza având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Piatra Neamț și Tribunalul Neamț. Astfel, prin sentința civilă nr. 295 din 25 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, în dosarul nr. 5436/103/2010 a fost declinată în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de Inspectoratul Școlar Județean Neamț cu privire la executarea sentinței civile nr. 114/C/2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4074/103/2009.

S-a reținut că, raportat la obiectul cauzei, acțiunea este de drept comun. Fiind învestită cu judecata acestui litigiu, Judecătoria Piatra Neamț, prin sentința civilă nr. 5258 din 20 octombrie 2011, a admis excepția de necompetență materială, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus sesizarea Curții de Apel Bacău pentru soluționarea conflictului. Examinând conflictul de competență ivit, în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel a apreciat că instanța competentă material este Judecătoria Piatra Neamț, reținând în esență următoarele: Prin contestația formulată, contestatoarea a urmărit suspendarea executării silite ce făcea obiectul dosarului de executare nr. 243/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc B.I.

Contestația la executare formulată s-a întemeiat pe dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 45 din 19 mai 2010 privind executarea titlurilor având ca obiect acordarea de drepturi salariale. Având în vedere dispozițiile invocate, precum și obligațiile stabilite prin titlul executoriu - sentința civilă nr. l 14 din 19 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, instanța a apreciat că în cauză se urmărește împiedicarea executării silite începute, în aplicarea unor dispoziții legale ulterioare titlului executoriu. In consecință, contestația formulată având în vedere doar modul de executare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, ca urmare a apariției unor norme legale privind executarea - O.U.G.

nr. 45/2010, sunt incidente dispozițiile procedurale prevăzute de art. 400 alin. (1) C. proc. civ. Ținând seama și de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., precum și de locul executării, s-a stabilit că instanța competentă este Judecătoria Piatra Neamț. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 12 din 9 noiembrie 2011 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs P.I.M. care, după prezentarea unui istoric al cauzei, a arătat că este contrariată de faptul că, deși cauza se afla în derulare la Judecătoria Piatra Neamț, a fost înaintata soluționarea acesteia și la Curtea de Apel Bacău.

La termenul de judecată din data de 21 martie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Examinând cererea de recurs prin prisma excepției invocată din oficiu, se reține că, potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Din interpretarea per a contrario a textului legal evocat, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unui din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. In speță, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. In fapt, recursul nu cuprinde nicio critică a hotărârii atacate. Redarea istoricului cauzei nu reprezintă o critică de nelegalitate a hotărârii și nici împrejurarea că recurenta este contrariată de soluția curții de apel. Prin urmare, față de considerentele expuse, Înalta Curte, va admite excepția invocată din oficiu și, în baza art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ, va constata nulitatea cererii de recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de P.I.M. împotriva sentinței civile nr. 12 din 9 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.