ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1580/2012

Ședința publică de la 21 martie 2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Sub

nr. 675/32 din 7 noiembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Bacău cauza având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între

Judecătoria Piatra Neamț și Tribunalul Neamț.

Astfel,

prin sentința civilă nr. 295 din 25 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul

Neamț, secția civilă, în dosarul nr. 5436/103/2010 a fost declinată în favoarea

Judecătoriei Piatra Neamț competența de soluționare a cauzei având ca obiect

contestația la executare formulată de Inspectoratul Școlar Județean Neamț cu

privire la executarea sentinței civile nr. 114/C/2010 pronunțată de Tribunalul

Neamț în dosarul nr. 4074/103/2009.

S-a

reținut că, raportat la obiectul cauzei, acțiunea este de drept comun.

Fiind

învestită cu judecata acestui litigiu, Judecătoria Piatra Neamț, prin sentința

civilă nr. 5258 din 20 octombrie 2011, a admis excepția de necompetență

materială, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Neamț și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență,

s-a dispus sesizarea Curții de Apel Bacău pentru soluționarea conflictului.

Examinând

conflictul de competență ivit, în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

Curtea de Apel a apreciat că instanța competentă material este Judecătoria

Piatra Neamț, reținând în esență următoarele:

Prin

contestația formulată, contestatoarea a urmărit suspendarea executării silite

ce făcea obiectul dosarului de executare nr. 243/2010 al Biroului Executorului

Judecătoresc B.I. Contestația la executare formulată s-a întemeiat pe dispozițiile

art. II din O.U.G. nr. 45 din 19 mai 2010 privind executarea titlurilor având

ca obiect acordarea de drepturi salariale.

Având

în vedere dispozițiile invocate, precum și obligațiile stabilite prin titlul

executoriu - sentința civilă nr. l 14 din 19 februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Neamț, secția civilă, instanța a apreciat că în cauză se urmărește

împiedicarea executării silite începute, în aplicarea unor dispoziții legale

ulterioare titlului executoriu.

In

consecință, contestația formulată având în vedere doar modul de executare a

obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, ca urmare a apariției unor norme

legale privind executarea - O.U.G. nr. 45/2010, sunt incidente dispozițiile

procedurale prevăzute de art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Ținând

seama și de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., precum și de locul

executării, s-a stabilit că instanța competentă este Judecătoria Piatra Neamț.

Față

de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 12 din 9 noiembrie 2011 a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra

Neamț.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs P.I.M. care, după

prezentarea unui istoric al cauzei, a arătat că este contrariată de faptul că,

deși cauza se afla în derulare la Judecătoria Piatra Neamț, a fost înaintata

soluționarea acesteia și la Curtea de Apel Bacău.

La

termenul de judecată din data de 21 martie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a

invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Examinând

cererea de recurs prin prisma excepției invocată din oficiu, se reține că,

potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs

va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C.

proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Din

interpretarea per a contrario a textului legal evocat, rezultă că, dacă

dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unui din

cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea

recursului.

In

speță, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304

C. proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici

care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

In

fapt, recursul nu cuprinde nicio critică a hotărârii atacate.

Redarea

istoricului cauzei nu reprezintă o critică de nelegalitate a hotărârii și nici

împrejurarea că recurenta este contrariată de soluția curții de apel.

Prin

urmare, față de considerentele expuse, Înalta Curte, va admite excepția

invocată din oficiu și, în baza art. 302

1

lit. c) C. proc. civ, va

constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C

I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de P.I.M.

împotriva sentinței civile nr. 12 din 9 noiembrie 2011,

pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.