ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1912/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 504 PI din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5253.1/30/2010, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N., la 14 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen. În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pedeapsă ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 18 martie 2010 până la zi. S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpat un cuțit tip briceag cu prăselele de culoare roșie, în lungime totală de 21 cm, iar lungimea lamei de 10 cm și lățimea lamei de 1,8 cm ce are pe lamă sigla STAINLESS; un cuțit tip briceag cu prăselele de culoare maro, în lungime totală de 19 cm, lungimea lamei de 9 cm, lățime a lamei de 2,2 cm ce are pe lamă inscripția USASA STAINLESS STEEL, prevăzut cu agățătoare, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Timiș.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea următoarelor bunuri: o bucată față de plapumă de culoare crem cu motive florale; o căciulă din material textil de culoare neagră; fragmente de lână decupate prin tăiere de pe un cojoc de cioban; un pulover din material textil de culoare maro cu dungi albastre; o pereche de pantaloni de camuflaj de culoare verde cu curea maro; giacă din piele de culoare vișinie deteriorată; giacă din material de fâș de culoare gri deteriorată; un pulover din material textil de culoare albastru cu dungi albe, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Timiș. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 6000 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 1244 lei reprezentând costul operațiunilor medico legale se varsă în contul IML RO06TREZ6215009XXX000389 Trezoreria Municipiului Timișoara; s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorar avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 199/P/2010 din data de 23 iunie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 28 iunie 2010 sub număr unic de dosar 5253.1/30/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 10/11 martie 2010, l-a agresat cu un cuțit pe numitul G.P., provocându-i leziuni ce au condus la decesul victimei.

În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 199/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a luat declarație inculpatului, s-au audiat martorii R.I.L. și S.M.F. și s-au administrat probe cu înscrisuri. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: În luna iulie 2009, numitul R.I.L., proprietar de oi, a angajat ca cioban pe G.P., astfel că acesta stătea într-o rulotă la stâna acestuia, situată pe fostul izlaz al comunei Sacosu Turcesc, pe partea stângă a ieșirii din comună spre satul Icloda, la aproximativ 500 m distanță de DC 154. Numitul R.I.L. îi cumpăra ciobanului mâncare și țigări, recompensându-l uneori cu sume mici de bani.

Anterior datei de 11 martie 2010, numitul R.I.L. a mai angajat ca cioban pe D.N., care urma să stea în altă încăpere din acea rulotă. Inculpatul D.N. a mai lucrat în această meserie în zonă, la martorul B.N., astfel că cei doi ciobani se cunoșteau, uneori mai consumau împreună băuturi alcoolice pe care le cumpărau din sat. Proprietarul stânei (numitul R.I.L.) le-a cumpărat inclusiv bricegele pe care aceștia le foloseau la diferite activități în meserie, bricege destul de asemănătoare. În data de 10 martie 2010, martorul R.I.L., care îi furnizase lui G. și un telefon mobil, pentru a supraveghea cele ce se întâmplă la stână, l-a sunat pe acesta în jurul orelor 20 oo -20 3o , acesta i-a răspuns, asigurându-l pe proprietar că la stână totul e în regulă.

A doua zi, în jurul orelor 6 oo- 7 oo , R.I.L. l-a sunat pe G., de mai multe ori, acesta nu a răspuns, fapt pentru care, a venit din Timișoara până la Sacoșu Turcesc și apoi, a luat-o peste câmp la stână. Acolo, văzând oile în țarc, a crezut că ciobanii s-au îmbătat și nu s-au trezit încă. A urcat în rulota unde stăteau ciobanii, unde l-a găsit pe G., în încăperea sa, într-o poziție prăbușită, transversal pe pat, sprijinit cu spatele de peretele rulotei și cu picioarele pe podea, având capul lăsat pe piept. Atunci martorul s-a speriat și părăsind rulota a anunțat poliția, care a venit la fața locului urmată fiind de salvare. Medicii au constata că G.P. era decedat, prezentând o mare plagă tăiată în zona gâtului.

Între timp, către stână se îndrepta martorul B.M.P., intrigat de agitația din zonă și de prezența mașinii de poliție. Acest martor a observat la o oarecare distanță de stână, lângă un canal din apropiere, un cojoc tipic de cioban (șubă) așezat pe jos, pe el aflându-se un bărbat, astfel că a anunțat poliția. În locul respectiv a fost găsit inculpatul D.N. cu o rană mare la gât, în condiție critică, fiind dus imediat la spital pentru a i se acorda îngrijiri. Lângă inculpat au fost găsite două bricege, unul deschis lângă capul inculpatului, ce era culcat când a fost găsit și unul închis, la picioarele inculpatului. Martorul R.I.L. a identificat bricegele în cauză, arătând că cel de la capul inculpatului este briceagul victimei, celălalt fiind cel al inculpatului.

Briceagul deschis era acoperit cu o substanță brun roșcată ce părea a fi de sânge. În momentul stabilizării stării fizice a inculpatului D.N., acesta a declarat că după ce el și P. (victima) au băut, în seara zilei de 10 martie 2010, au început să mănânce. P. a început să-l întărite, lovindu-l peste ceafă. Inculpatul, care mânca în camera lui P., cu briceagul victimei, a lovit enervat cu cuțitul în direcția lui P., care a căzut pe pat. Inculpatul a examinat victima sumar, pe când acesta horcăia, s-a speriat și schimbându-și hainele în cămăruța sa, și-a luat șuba ciobănească, sticla de băutură și cele două bricege și s-a îndepărtat de rulotă, așezându-se pe malul canalului din apropiere, la cca.

100 m, unde a fost ulterior găsit de către organele de poliție. În timp ce se afla în acel loc, la un moment dat, speriat de coincidențele faptei sale, inculpatul și-a tăiat gâtul cu briceagul său, iar pe cel al lui P. l-a aruncat în niște tufe (care erau poziționate chiar lângă capul său). Victima G.P. a fost transportată pentru autopsie. Din raportul medico-legal de autopsie a reieșit că decesul victimei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive hemoragiei interne survenite ca urmare a plăgii tăiate latero-cervicale pe partea stângă, cu secțiune de venă jugulară și carotidă, produsă pentru acțiunea unui corp tăietor înțepător. Grupa de sânge a victimei era 0, iar decesul a putut proveni din data de 11 martie 2010. În raportul medico legal de necropsie nr. 135/A3 din 12 martie 2010 au fost evidențiate următoarele concluzii: moartea numitului G.P.

a fost de natură violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii și circulatorii acute, consecutive hemoragiei externe masive, ca urmare a plăgii tăiate latero-cervicale de partea stângă, cu secțiune de venă jugulară și arteră carotidă, plata latero-cervicală de partea stângă s-a putut produce prin acțiunea unui corp înțepător – tăietor, iar infiltratul hemoragic epicranian s-a putut produce prin lovire cu și sau de corpuri/planuri dure, în condițiile ce vor fi stabilite de anchetă; grupa sanguină a victimei este O, moartea poate data din 11 martie 2010. Din raportul de constatare medico-legal nr. 815 din 18 martie 2010 privind leziunile inculpatului a reieșit că acesta a suferit o plagă tăiată în regiunea cervicală anterioară de aproximativ 10-12 cm., provocată cu un instrument tăietor înțepător, având aspect de leziune autoprovocată.

Pe briceag s-a găsit sânge uman, în cantități insuficiente pentru determinarea grupei sanguine. Pe diverse obiecte ridicate din locul de unde a fost găsit inculpatul, a fost găsit sânge uman, în general grupa A (a inculpatului). Pe obiectele ridicate din rulotă, a fost găsit de asemenea, sânge uman, grupa A, și la fața locului a fost găsit sânge uman, prelevat insuficient însă pentru determinarea grupei sanguine sau cu markeri antigenici distruși. Inculpatul D.N. a recunoscut că el a fost cel care a suprimat viața victimei G.P., iar la reconstituirea efectuată în cauză a arătat derularea faptelor și traseul parcurs. Inculpatul nu posedă antecedente penale, iar pe parcursul cercetărilor a fost sincer și cooperant, recunoscând și regretând fapta.

În apărare, inculpatul a susținut că a fost provocat de către victima G.P. în sensul că aceasta îl tachina și chiar în momentele anterioare comiterii faptei victima l-a lovit cu pumnul după cap și l-a înjurat (pentru că el – inculpatul, i-a spus proprietarului la telefon că este șicanat de G.), iar inculpatul s-a speriat și a reacționat lovindu-l cu briceagul pe victimă. În raport de probele mai sus indicate, prima instanță a apreciază că moartea violentă a victimei G.P. se datorează loviturii aplicate de inculpat urmate de căderea victimei, reținând ca fiind concludente în acest sens declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și judecată, în care a recunoscut fapta și a indicat detaliat împrejurările și modul de săvârșire a faptei, coroborate cu declarațiile martorilor R.I.L.

și S.M.F., date în faza de urmărire penală și judecată, precum și cu declarația martorului B.M.P., dată în faza de urmărire penală. În ceea ce privește susținerea inculpatului privind împrejurarea că a fost provocat de atitudinea victimei care obișnuia să-l șicaneze și chiar l-a lovit cu pumnul după cap, s-a reținut că o asemenea atitudine a victimei de a-l șicana pe inculpat (conform susținerilor inculpatului confirmate de declarația martorului R.I.L.), nu poate constitui un act de provocare de natură să-i producă inculpatului o stare puternică de tulburare sau emoție în sensul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nu se justifică reținerea acestei circumstanțe atenuante. Fapta inculpatului D.N.

de a-l lovi pe partea vătămată G.P. cu un cuțit în zona gâtului, suprimându-i viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la urmărirea penală și în faza de judecată a recunoscut fapta. Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete mai sus descrise în care fapta a fost comisă, gradul de pericol social deosebit de ridicat al unei astfel de fapte violente și persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale, precum și poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru fapta de omor comisă, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., apreciindu-se că această pedeapsă este de natură a asigura realizarea scopului preventiv educativ a pedepsei.

Nu a putut fi reținută lipsa antecedentelor penale ca și argument pentru acordarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât față de gravitatea deosebită a faptei inculpatului și de consecințele acestei fapte de suprimare a vieții victimei, nu se justifică reținerea ca și circumstanță atenuantă a acestei împrejurări cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, astfel că, această împrejurare a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei, în sensul stabilirii în concret a pedepsei de 14 ani închisoare, între limitele minimă de 10 ani și maximă de 20 de ani, prevăzute de lege. Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În ceea ce privește cheltuielile de spitalizare, s-a reținut că acestea îl privesc pe inculpatul D.N., fiind ocazionate de spitalizarea acestuia ca urmare a leziunilor pe care și le-a provocat singur, astfel că nu fac obiectul prezentei cauze în condițiile în care nu au fost ocazionate de îngrijirile ori tratamentele medicale acordate victimei G.P. B. Împotriva sentinței penale nr. 504/PI din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5253.1/30/2010 a declarat apel, în termenul legal, inculpatul D.N., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 10 decembrie 2010. Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral, motivele vizând, în esență, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 18/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținându-se arestarea preventivă a acestuia. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând, în esență, reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., precum și de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum în mod corect au apreciat instanța de fond și cea de apel, deoarece aceasta presupune comiterea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o conduită ce se circumscrie provocării din partea persoanei vătămate; or, acțiunea victimei, astfel cum este descrisă chiar de inculpat - injurii și un pumn după ceafă -, survenită pe fondul consumului de alcool, nu poate avea valența circumstanței atenuante a scuzei provocării, nefiind de natură a provoca o puternică tulburare inculpatului care, în mod obișnuit, consuma băuturi alcoolice împreună cu victima și era obișnuit cu manifestările acesteia în stare de ebrietate.

Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., așa cum a solicitat inculpatul, întrucât, pe de o parte, lipsa antecedentelor penală invocată de inculpat nu echivalează cu o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, iar pe de altă parte, atitudinea de recunoaștere a faptei nu atrage automat reținerea circumstanței atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ci poate fi avută în vedere la dozarea pedepsei, așa cum este cazul în speță, pedeapsa fiind orientată către minimul social prevăzut de lege. Așadar, Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite de inculpat, dar și de circumstanțele personale ale acestuia, astfel cum au fost ele invocate inclusiv în motivele de recurs.

Prin raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 14 ani închisoare, a fost just dimensionată și este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul D.N. privind greșita individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 14 ani închisoare, asigură realizarea funcțiilor educativă și de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia.

Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 18/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2010 la 11 noiembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011.