ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1072/2011

Ședința publică

de la 10 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 59 din 12

februarie 2010 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul V.V., ca

neîntemeiată, reținând că prin probatoriul administrat în cauză reclamantul nu

a făcut dovada susținerilor sale din cuprinsul acțiunii introductive

referitoare la verificarea stării contorului de gaze de către angajații pârâtei

și că nu poate fi primită apărarea reclamantului conform căreia starea

aparatului era conformă la ridicare, angajații pârâtei nefiind abilitați a face

astfel de constatări, neexistând nici reglementări legale care să oblige în

acest sens, concluzie la care a ajuns și expertul la pct. 2 al raportului de

expertiză, însușit de reclamant.

Împotriva acestei decizii reclamantul

V.V. a formulat apel, care a fost soluționat prin decizia nr. 71/2010 din 21

septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Analizând motivele de apel, Curtea

de Apel a constatat că nefiind făcute consemnări privind starea tehnică a

controlului la momentul ridicării contorului de la consumator la data de 23

martie 2008, nu-i poate fi imputată acestuia violarea sigiliilor la mecanismul

integrator constată prin procesul-verbal de verificare metrologică întocmit la

interval de trei zile, respectiv la 26 martie 2008, furnizorul neprezentând

nicio garanție că starea aparatului de la momentul ridicării până la momentul

verificării rămâne nealterată, operând principiul

in dubio pro reo

,

astfel că nu poate fi angajată răspunderea consumatorului.

În temeiul art. 296 C. proc. civ.

instanța de apel a admis apelul, a schimbat sentința în sensul admiterii

acțiunii, obligării pârâtei să furnizeze reclamantului gaz natural de uz casnic

și dispunând anularea facturii nr. 1000124489 din 8 aprilie 2008 emisă de

pârâtă, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.306 lei.

La data de 24 noiembrie 2010 pârâta E.O.N.G.

România SA Târgu Mureș (devenită ulterior E.O.N.E. România SA Târgu Mureș) a

formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea

recursului și menținerea sentinței din apel, invocând art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C.

proc. civ.

A susținut prin motivele de

nelegalitate formulate în scris că hotărârea instanței de apel este nelegală

întrucât nu a analizat toate apărările sale, înlăturându-le doar cu argumentul

că sunt formale, arătând că societatea recurentă a inițiat operațiunea de

verificare contor ca urmare a unui istoric de consum bazat pe consumuri

nejustificat de mici în raport cu consumurile medii înregistrate de

consumatorii casnici în perioada de vară, reclamantul înregistrând un consum

lunar de 70 mc imposibil de acceptat în condițiile în care un aragaz consuma în

medie 75 – 100 mc lunar, că instanța de apel a greșit și în legătură cu aprecierea

buletinului de mișcare a mijloacelor de măsurare întrucât operațiunea de

ridicare s-a făcut în baza unui ordin de serviciu și că această operațiune a

fost cunoscută de către toți salariații, nefiind un secret pentru reclamant

care știa că a fost identificat ca având un consum suspect de mic și tocmai de

aceea a refuzat inițial semnarea buletinului de mișcare.

A mai arătat recurenta că instanța

de apel a apreciat greșit și faptul că lipsa mențiunilor din buletinul de

mișcare la momentul ridicării contorului anulează mențiunile care au fost

făcute în buletinul de verificare metrologică încheiat în 26 martie 2008 în

care s-a consemnat faptul că aparatul prezintă violarea sigiliilor de la

mecanismul integrator, fiind logic ca mențiunile cu privire la starea

contorului să fie făcute de specialiștii din laboratorul de metrologie și nu de

către salariații care au demontat contorul și chiar buletinul de mișcare a

mijloacelor de măsurare nu are prevăzută rubrică cu privire la mențiuni legate

de starea contorului, normele tehnice stabilind că singurul în măsură să

verifice și să stabilească starea contorului este laboratorul autorizat și nu

personalul care efectuează înlocuirea.

Conform art. 137 C. proc. civ.,

Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind

nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele

de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată

și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de

recurs, Curtea constată că recursul nu conține motive de nelegalitate a

deciziei atacate, recurenta exprimându-și doar nemulțumirea cu privire la modul

în care instanța a apreciat apărările sale referitoare la motivul care a

determinat verificarea consumurilor reclamantului și cu mențiunile privitoare

la starea contorului care nu erau în sarcina specialiștilor săi ci al

laboratorului metrologic, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate

motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C.

proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă

numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum

recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere,

deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă

aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de

recurentâ nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de pârâta E.O.N.E. România SA Târgu Mureș

împotriva deciziei nr. 71/2010 din 21 septembrie 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.