ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5348/2012

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași, secția civilă la data de 9 martie 2011, reclamantul C.C. a

chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale - Casa Sectorială de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea Deciziei nr. 19839 din 17

ianuarie 2011 și a buletinului de calcul aferent deciziei și menținerea

deciziei de pensie anterioare, pusă în plată până în luna decembrie 2010

(respectiv Decizia nr. 065422/1996), actualizată.

Tribunalul Iași,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1238 din 1 iunie 2011, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând

în esență că, nefiind vorba de o cerere îndreptată împotriva CNPAS sau a casei

teritoriale de pensii, ci împotriva intimatului Ministerul Apărării Naționale,

competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are

sediul intimatul, conform art. 156 teza a II -a din Legea nr. 19/2000.

În ceea ce privește

dispozițiile Legii nr. 263/2010, instanța a reținut că acestea nu sunt

aplicabile în speță întrucât decizia contestată a fost emisă în temeiul Legii

nr. 119/2010 și implicit al Legii nr. 19/2000. Mai mult, chiar și raportat la

prevederile Legii nr. 263/2010, instanța reține faptul că instanța competentă

este cea de la sediul pârâtului. Astfel, potrivit disp. art. 154 alin. (1) din

Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Or, în speță, nu este contestată o decizie emisă de casa teritorială de pensii

ori de casa sectorială de pensii, pentru a fi atrasă competența instanței de la

domiciliul reclamantului. Obiectul prezentei contestații îl constituie o

decizie emisă de Ministerul Apărării Naționale, astfel încât, chiar și raportat

la dispozițiile Legii nr. 263/2010, competența de soluționare aparține

instanței de la sediul pârâtului.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin Sentința civilă nr. 3540 din 13 aprilie 2012, a constatat

necompetența teritorială a acestei instanțe, a declinat competența în favoarea

Tribunalului Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a

trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost

modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine

instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 17 ianuarie 2011, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 9 martie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 9 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul C.C. are domiciliul în

Iași, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului

Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM