ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5348/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția civilă la data de 9 martie 2011, reclamantul C.C. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale - Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea Deciziei nr. 19839 din 17 ianuarie 2011 și a buletinului de calcul aferent deciziei și menținerea deciziei de pensie anterioare, pusă în plată până în luna decembrie 2010 (respectiv Decizia nr. 065422/1996), actualizată.

Tribunalul Iași, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1238 din 1 iunie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând în esență că, nefiind vorba de o cerere îndreptată împotriva CNPAS sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva intimatului Ministerul Apărării Naționale, competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul intimatul, conform art. 156 teza a II -a din Legea nr. 19/2000. În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 263/2010, instanța a reținut că acestea nu sunt aplicabile în speță întrucât decizia contestată a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 și implicit al Legii nr. 19/2000. Mai mult, chiar și raportat la prevederile Legii nr. 263/2010, instanța reține faptul că instanța competentă este cea de la sediul pârâtului.

Astfel, potrivit disp. art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. Or, în speță, nu este contestată o decizie emisă de casa teritorială de pensii ori de casa sectorială de pensii, pentru a fi atrasă competența instanței de la domiciliul reclamantului. Obiectul prezentei contestații îl constituie o decizie emisă de Ministerul Apărării Naționale, astfel încât, chiar și raportat la dispozițiile Legii nr. 263/2010, competența de soluționare aparține instanței de la sediul pârâtului.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 3540 din 13 aprilie 2012, a constatat necompetența teritorială a acestei instanțe, a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Decizia contestată a fost emisă la data de 17 ianuarie 2011, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 9 martie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 9 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul C.C. are domiciliul în Iași, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM