ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4880/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Iași, secția civilă, la data de 18 mai 2011, reclamanții C.V., M.A., D.C.,

A.N., T.I., P.D., A.I., A.C., S.F., Ș.G., N.S. și H.L. prin Sindicatul Cadrelor

Militare Disponibilizate în rezervă și în retragere au chemat în judecată

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale prin Casa de

pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii

sectorială a Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să fie anulate deciziile de recalculare a

pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010 de Casa de pensii a Ministerului

Apărării Naționale, menținerea deciziilor de pensionare privind calcularea

pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001,

suspendarea efectelor deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii

nr. 119/2010 emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale pe

durata soluționării cauzei, obligarea pârâților la plata diferenței dintre

pensia de serviciu stabilită în baza celor două legi și a dobânzii legale

aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două pensii, cu cheltuieli

de judecată.

Prin încheierea din

13 aprilie 2011 s-a dispus disjungerea și înregistrarea separată a cererilor

reclamanților, formându-se dosare separate, prezenta cauză privind pe

reclamantul M.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale,

Ministerul Apărării Naționale prin Casa de pensii sectorială a Ministerului

Apărării Naționale și Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării

Naționale.

Tribunalul Iași prin

Sentința civilă nr. 1184 din 25 mai 2011 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 "cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Decizia de pensionare

nr. 54340 din 31 decembrie 2010 rămâne guvernată, inclusiv în ceea ce privește

procedura de contestare, de legea sub imperiul căreia a fost dată.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 2957 din 29 martie 2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la

data sesizării Tribunalului Iași, reglementează din punct de vedere teritorial

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta

aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau

reședința reclamantului. Potrivit art. 156 din aceeași lege prevederile sale se

completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr.

304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe

potrivit alin. (2).

Legea nr. 263/2010 a

intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010, la momentul sesizării instanței

și a modificat norma de competență reglementată de art. 156 din Legea nr.

19/2000.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași

curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru

considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul

introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul,

însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare

la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate

expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 18 mai 2011, erau în vigoare prevederile art.

154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora "(1) Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul M.A. are domiciliul în

județul Iași, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012.

Procesat

de GGC - NN