Decizia nr. 4325/2010 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

Moartea numitului A.O. a fost violentă;

Ea s-a datorat șocului hemoragie, consecutiv plăgii penetrante cu interesare de arteră iliacă externă și plăgi entero-mezenterice;

La examenul necroptic mai prezenta excoriații, echimoza \ tăiată la nivelul antebrațului stg.

Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active cu corp contondent și tăietor-înțepător (posibil cuțit), urmate de cădere.

Datorită spitalizării îndelungate dozarea alcoolemiei devine caducă.

Sângele victimei aparține grupei sangvine A.

Decesul poate data din 8 decembrie 2009. Situația de fapt expusă anterior este dovedită, fără echivoc, cu probele testimoniale și cu înscrisuri administrate în cauză, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului; planșele foto, raport de constatare medico-legala din 07 ianuarie 2010 emis de I.M.L. lași, declarațiile martorilor P.E.l., P.E., P.R., T.C., P.Ș.D. coroborate parțial cu depoziția inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptei, însă a circumstanțiat-o. Astfel, deși inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe A.O. cu cuțitul, în apărare a invocat faptul că acțiunea sa a fost determinată de comportamentul însuși al victimei care i-a făcut avansuri sexuale soției sale, respectiv înjunghierea a fost ca urmare a deplasării lui A.O. înspre cuțit. Fiind audiat inculpatul P.L.V. a arătat că la un moment dat la casa părinților lui M.P. a venit A.O. care i-a spus să meargă la vale (n.n la casa sărbătoritei M.N.) că ar fi avut loc un schimb de cuvinte mai dur între el și soția sa. Inculpatul a relatat că a mers cu A.O. la vale, iar pe drum acesta i-a spus că soția sa l-a jignit, I-a injuriat. După ce au ajuns in casa lui M.N., soția sa a venit și i-a spus la ureche în fapt ce se petrecuse, i-a spus că A.O. i-a făcut propuneri indecente. A arătat inculpatul că mai mult A.O. a început și de față cu el să îi injurieze pe soția sa și pe copilul său, motiv pentru care au început să se injurieze reciproc și chiar la un moment dat să se împingă unul pe altul. În acest împrejurări, a relatat inculpatul că a luat cuțitul de pe masă, dorind să-l sperie pe A.O. Acesta a venit spre el, moment în care s-a produs inevitabilul. Inculpatul a precizat că era vorba de un cuțit normal de bucătărie, fără a putea preciza ce dimensiuni avea dar, lama cuțitului nu a intrat integral în abdomenul victimei. La întrebarea expresă dacă victima a fost cea care deplasându-se a intrat in cuțit, inculpatul a precizat că având cuțitul în mână, A.O. a venit spre el, iar el a reacționat întinzând brațul cu cuțitul spre el. Inculpatul a subliniat că nu a mai realizat vreo altă mișcare cu cuțitul și nu l-a lovit în vreun alt mod pe A.O. Teza inculpatului, conform căreia întreaga reacție violentă a fost determinată de comportamentul însuși al victimei a fost susținută și de martora P.E., soția inculpatului. Martora a atestat că la un moment dat a venit A.O. la ea și a început să-i facă avansuri sexuale. A.O. i-a propus să iasă afară să întrețină un raport sexual, spunându-i că soțul ei, inculpatul, este mai în vârstă, "mataloc" și nu mai poate așa cum poate un bărbat mai tânăr. Enervându-se fața de propunerea indecentă făcută de A. precum și de calificativele adresate soțului său, a arătat martora că l-a numit și ea "chele de". Ceilalți invitați au devenit atenți doar atunci când au început schimbul de replici mai dure intre ea și A. Acesta i-a spus că se duce după inculpat să-i spună cum l-a numit. La un moment dat cei doi s-au întors, martora relatând că i-a spus soțului său despre avansurile făcute de A.O. Inculpatul s-a enervat la rândul lui și i-a spus lui A. ca "dacă este tare să se ia el". A. a venit înspre inculpat, iar atunci, mai mult ca să-l sperie, având în vedere și diferența de vârsta dintre cei doi, inculpatul a luat cuțitul cu care se tăiase tortul în mana. Cuțitul a fost luat de către inculpat având in vedere că A. era si mai tânăr si mai în putere. In acest moment, cred că din cauza stării de ebrietate A.O. s-a dezechilibrat, căzând, împrejurare in care a fost lovit cu cuțitul pe care inculpatul avea în mână. Față de tezele defensive, instanța reține pe de o parte, că martorii prezenți la petrecere au afirmat constant că victima nu i-a făcut avansuri de natura sexuală soției inculpatului. Martorul P.R. a indicat că A.O. a fost de-a lungul petrecerii tot timpul cu el și nu a fost nimic între acesta și soția inculpatului. Martorul P.Ș.D. a arătat că a existat un schimb de replici între martorul P.R. și soția inculpatului, iar A.O. a intervenit. Soția inculpatului s-a simțit jignită, înțelegând un cuvânt greșit. în același sens, martorul P.E.l. a arătat că soția inculpatului a înțeles greșit că A.O. s-ar fi luat de dânsa, a auzit greșit. Totuși în condițiile în care inculpatul nu a asistat în mod direct la discuțiile dintre A.O. și P.E. trebuie considerat că percepția inculpatului asupra incidentului a fost influenta de atestările soției sale, atestări în care s-a încrezut. Pe de altă parte, martorii oculari au atestat concordant că inculpatul a fot cel care luat cuțitul în mână, s-a îndreptat spre victimă și l-a înjunghiat în abdomen, astfel că apărarea inculpatului conform căreia cuțitul a intrat și ca urmare a mișcării lui A.O. înspre dânsul va fi înlăturată. Astfel, martorul P.E.l. a precizat că „inculpatul a luat de pe masă cuțitul cu care tăiase tortul, cuțit ce avea aproximativ 30 cm și l-a înfipt în abdomenul victimei. Inculpatul a fost cel care s-a dus înspre victimă și a lovit-o cu cuțitul". Martorul P.R. a arătat P.L. a luat cuțitul și l-a lovit pe A.O. La acel moment A.O. se afla în stânga mea, amândoi fiind cu fundul pe masă. P.L. a venit deodată spre A.O. și a băgat cuțitul." Martorul P.Ș.D. a arătat „P.L. a luat cuțitul cu care se tăiase tortul s-a îndreptat cu cuțitul spre S. (A.O.) și l-a lovit o singura dată, în abdomen." Fată de atestările martorilor oculari, instanța va înlătura atestările inculpatului și ale martorei P.E. cu privire la împrejurările concrete în care s-a produs lovirea victimei A.O. În consecință, instanța retine că în data de 06 decembrie 2009, inculpatul P.L.V., aflat la o petrecere în satul Hadâmbu, pe fondul consumului de alcool și pe fondul relatărilor soției sale referitoare la presupuse avansuri sexuale făcute de A.O., s-a înarmat cu un cuțit, s-a îndreptat spre victima și l-a înjunghiat cu o singură lovitură în abdomen, A.O. decedând la data 08 decembrie 2009 ca urmare a șocului hemoragie, consecutiv plăgii penetrante cu interesare de arteră iliacă externă și plăgi entero-mezenterice. În drept, fapta inculpatului P.L.V., astfel cum a fost reținută de instanța întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirecta prevăzând și acceptând producerea rezultatului socialmente periculos - moartea victimei. Lovirea victimei cu un cuțit de dimensiuni mari, în mod direct, în zona abdominală sunt elemente de natura a exterioriza atitudinea subiectivă a inculpatul care, deși nu au urmărit în mod voit decesul victimei, a acceptat producerea acestuia. Potrivit art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. fapta este săvârșită cu intenție indirectă când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si, deși nu-l urmărește, accepta posibilitatea producerii lui. Din punct de vedere subiectiv, intenție indirectă se caracterizează prin aceea că făptuitorul are capacitatea psihică de percepție și voință de a înțelege că prin fapta sa poate produce rezultatul socialmente periculos, rezultat care nu este urmărit, dar acceptat. Or, raportat la vârsta inculpatului, pregătirea acestuia, cunoștințele generale despre urmările ce pot fi produse prin înjunghierea unei persoane, instanța apreciază că inculpatul a acceptat prin săvârșirea faptei producerea rezultatului social periculos - moartea victimei. Chiar dacă s-a încercat să se acrediteze ideea unei provocări din partea victimei, instanța apreciază că în cauza nu pot fi incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Pentru a fi incidență circumstanța atenuanta a provocării este necesar întrunirea cumulativa a condițiilor prevăzute de lege: infracțiunea să fie săvârșita sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; aceasta stare de tulburare sufletească să fie determinata de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violența ori printr-o atingere grava a demnității persoanei sau prin alta acțiune ilicita grav. Chiar dacă s-ar porni de la premisa conform căreia cele relatate de soția sa i-ar fi creat o stare de enervare, reacția inculpatului - „de a lua cuțitul ca să-l sperie" - nu își poate găsi explicația în pretinsa tulburare resimțita, fiind o disproporție exagerată între actul pretins provocator și ripostă. Cu prilejul individualizării judiciare a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile prescrise de art. 72 C. pen., respectiv: natura și gravitatea faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă, conduita inculpatului. Instanța va avea în vedere în primul rând circumstanțele reale și gradul de pericol social ale faptei săvârșite - infracțiunea fiind comisă pe fondul consumului de alcool, la o petrecere, reacția inculpatului fiind de o agresivitate bruscă și extremă lăsând victima lipsită de orice posibilitate de a se apăra. Se va reține totodată că natura relațiilor sociale lezate vizează protejarea celui mai important drept al omului, dreptul la viață, prin fapta inculpatului punându-se capăt vieții unei persoane tinere, aflată la începutul vieții, singurul băiat al familiei A., o întreagă comunitate fiind afectată de urmările tragice produse prin fapta inculpatului. Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța reține că deși inculpatul este infractor primar, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev de art. 87 1 din O.U.G. 195/2002 și art. 86 1 din O.U.G. 195/2002 cu art. 33 lit. b) C. pen. în Dosarul nr. 563/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași. Reținând că din raportul I.M.L. nr. 22/AP din 15 februarie 2010 rezultă că inculpatul are o stare de sănătate precară, că acesta este căsătorit având un copil minor, instanța la individualizarea pedepsei se va orienta spre limita minimă de pedeapsă, fără a putea reține în favoarea inculpatului vreo circumstanța atenuantă judiciară, în condițiile în care în cauza nu au fost administrate probe privind conduita socială generală a inculpatului, iar în cursul procesului inculpatul nu a avut o atitudine de recunoaștere deplină a faptei săvârșite. În ceea ce privește acțiunea civilă, Tribunalul reține că în cauză s-au constituit părți civile: A.V. și A.D., părinții victimei și Spitalul Clinic de Urgente S.l. Examinând condițiile necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului sub aspectul daunelor solicitate de părțile civile, instanța constată că acestea au fost relevate și dovedite, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acțiunea de ucidere săvârșită de către inculpat asupra părții vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reținut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților civile, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu. Sub aspectul cuantumului prejudiciului suferit de părțile civile A.V. și A.D. instanța reține că deși în cauza au fost administrate și probe pe acest aspect (înscrisuri și proba testimonială) inculpatul a achiesat voluntar la toate pretențiile formulate. Or fața de principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă și achiesarea totală și necondiționată instanța va admite cererea părților civile și va obliga inculpatul P.L.V. la plata: - 30.000 lei daune materiale și 25000 lei daune morale în favoarea părții civile A.V.; - 30.000 lei daune materiale și 25000 lei daune morale în favoarea părții civile A.D. Sub aspectul cuantumului prejudiciului suferit de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe S.l., din decontul de cheltuieli (f. 36, f. 37 dosar urmărire penală) și cererea de constituire ca parte civilă rezultă că valoarea daunei este în suma de 24.647,49 lei cu și dobânda legală la aceasta sumă calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală a prejudiciului. În consecință, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., instanța a admis acțiunea civilă formulate de partea civilă, Spitalul Clinic de Urgențe S.l. lași și va obliga inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 24.647,49 lei cu titlu de daune materiale și dobânda legală la aceasta sumă calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală a prejudiciului. Având în vedere că din toate probele administrate în cauza reiese că în fapt cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii aparține familiei M., nefiind proprietatea inculpatului și acesta nefiind evaluat, instanța în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către proprietar M.P., a obiectelor ridicate la cercetarea la fața locului - cuțit bucătărie, un prosop, un cearșaf și o fața pernă - toate aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului lași, după rămânerea definitiva a prezentei sentințe. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către părțile civile A.V. și A.D. a corpului delict - geacă de culoare gri aparținând victimei A.O. - aflat la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului lași, după rămânerea definitiva a prezentei sentințe. Împotriva aceste hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. inculpatul P.L.V. și partea civilă A.D. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivarea apelului inculpatul P.L.V. arată că pedeapsa aplicată este prea mare iar el este bolnav și starea de sănătate nu-i permite să execute o pedeapsă atât de aspră solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, mai ales că a comis fapta în stare de provocare, victima jignindu-i și insultându-i soția. Arată inculpatul P.L.V. că este căsătorit și are 2 copii minori în întreținere iar părinții săi sunt bătrâni și bolnavi. În motivarea apelului partea civilă A.D. solicită aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului P.L.V. care a curmat viața unui tânăr, încălcând astfel dreptul la viață al acestuia, pedeapsa trebuind aplicată în raport de fapta comisă și nu de starea de sănătate a inculpatului. Arată partea civilă că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în cauză și trebuie pedepsit mai server. Prin Decizia penală nr. 151 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi. A fost obligat apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând actele și lucrările cauzei instanța de apel a constatat că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul P.L.V. a comis o infracțiune de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., faptă îndreptată împotriva victimei A.O. Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate. La data de 06 decembrie 2009 inculpatul P.L.V. a participat împreună cu soția sa, victima A.O. și alte persoane la petrecerea organizată de martora M.N. din satul Hadâmbu. Pe parcursul zilei și serii toți invitații au mâncat și consumat băuturi alcoolice iar la un moment dat s-a iscat o altercație între inculpatul P.L.V. și martorul P.R., victima intervenind pentru a aplana conflictul. Prin jurul orelor 22,00 inculpatul P.L.V. a plecat la casa părinților lui M.P. aflată în apropierea locuinței unde avea loc petrecerea iar în acest timp, între soția inculpatului și victima A.O. a avut loc o altercație verbală, victima simțindu-se jignită de apelativele soției inculpatului, P.E. Victima a mers după inculpat și i-a spus cele întâmplate în lipsa sa întorcându-se amândoi la petrecere și apucându-se de consumat vin în bucătărie. La un moment dat soția inculpatului i-a șoptit acestuia la ureche că în timp ce el a fost plecat, victima A.O. i-ar fi făcut avansuri cu conotatii sexuale. Inculpatul P.L.V. s-a enervat și a început să-i adreseze expresii jignitoare victimei care îl lua în râs. După un schimb de replici, inculpatul P.L.V. s-a ridicat, a luat de pe masă cuțitul cu care se tăiase tortul și s-a îndreptat spre victima A.O. lovind-o direct cu cuțitul o singură dată în abdomen, victima căzând la pământ, fiind ridicată de martori pe canapea și apoi dusă la spital. Apoi inculpatul P.L.V. a părăsit încăperea imediat. Victima a decedat la data de 08 decembrie 2009 ca urmare a șocului hemoragie consecutiv plăgii penetrante cu interesare de arteră iliacă externă și plăgi entero-mezenterice, leziune produsă prin lovire activă cu corp contondent și tăietor-înțepător (cuțit), urmată de cădere, stabilită prin raportul de necropsie medico-legală din 07 ianuarie 2010 emis de I.M.L. lași. Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpatul P.L.V. și s-a stabilit în mod corect vinovăția acestuia. Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.L.V. s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului P.L.V. care este infractor primar și a recunoscut parțial faptele. În cauză nu se impune redozarea pedepsei aplicare inculpatului P.L.V. de instanța de fond nici în sensul micșorării cerută de inculpat nici în sensul majorării cerută de partea civilă A.D., întrucât pedeapsa stabilită este echilibrată și tinde să ducă prin executarea în regim de detenție la atingerea scopului educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., în vederea formării unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Față de cele arătate, împrejurările personale indicate de inculpat pentru reducerea pedepsei au fost avute în vedere de instanța de fond și nu se impune reținerea lor drept circumstanțe atenuante facultative, reeducarea inculpatului putându-se efectua doar prin executarea acestui cuantum de pedeapsă. Nici apelul părții civile A.D. nu este întemeiat în cauză.față de circumstanțele în care s-au petrecut faptele, reținute mai sus și nu se impune mărirea pedepsei aplicate inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni putându-se efectua și prin executarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.D., care însă nu și-a motivat calea de atac formulată. Examinând hotărârea recurată prin prisma cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că niciunul dintre acestea nu au incidență în cauză, astfel încât recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că persoana vătămată A.D., mama victimei A.O., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 55.000 lei, din care 30.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale (fii. 31 ds.fond), pretenții la care inculpatul a achiesat (fii. 28 ds.fond) și pe care în consecință prima instanță Ie-a admis în totalitate. Pe de altă parte, din examinarea dosarului de apel, rezultă că singura critică formulată de partea civilă a pus în discuție individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, acestea fiind și limitele în care Curtea urmează a analiza din oficiu decizia recurată. Sub acest aspect, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au evaluat în mod corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., prin raportare la circumstanțele cauzei, nefiind justificată o agravare a tratamentului sancționator aplicat inculpatului și stabilit la limita minimului special. S-au avut astfel în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, determinat și de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (în urma unui conflict spontan, pe fondul consumului de alcool), circumstanțele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, cu o stare de sănătate precară, având doi copii minori), precum și conduita procesuală relativ corectă a acestuia (care a recunoscut în esență fapta comisă și a fost de acord cu pretențiile civile formulate în cauză). Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este îndestulătoare și realizează un echilibru între caracterul ei coercitiv și funcția sa educativă, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen. În consecință, recursul părții civile este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.