ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra cererii de recurs de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 174/2013 din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
- respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice;
- admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, și, în consecință:
- anulează Decizia nr. 12 din 8 septembrie 2008 și Nota de constatare nr. x din 24 iulie 2008, emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași;
- respinge capetele de cerere privind emiterea unei noi decizii ca urmare a întocmirii unui raport de inspecție fiscală, repunerea Convenției nr. 82/2002, repunerea în situația anterioară pierderii eșalonării prin nota de constatare nr. x din 24 iulie 2008 și anularea penalităților și majorărilor calculate între data pierderii eșalonării prin nota de constatare nr. x din 24 iulie 2008 și data repunerii în fapt în situația anterioară pierderii eșalonării.
Împotriva Sentinței nr. 174/2013 din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.A.
La termenul din 10 februarie 2015, pentru lipsa nejustificată a părților, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an, iar, la termenul de judecată de astăzi, 22 martie 2016, Înalta Curte, în temeiul art. 252 din C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepția perimării, invocată de instanță din oficiu.
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește cererea de amânare a judecării cauzei și cererea de repunere pe rol formulate de recurenta-reclamantă S.C. "A." S.A., Înalta Curte constată că nu pot fi primite susținerile recurentei, deoarece Hotărârea nr. 180 din 17 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2015, prin care s-a dispus dizolvarea societății, este ulterioară datei de 10 februarie 2016, când s-a împlinit termenul de un an prevăzut de art. 248 din C. proc. civ., calculat de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecării cauzei (10 februarie 2015), termen pe parcursul căruia pricina a rămas în nelucrare.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Cum, în cauză, nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 din C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de S.C. "A." S.A. împotriva Sentinței nr. 174/2013 din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.
Procesat de GGC - MM