ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2816/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

T.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună:

- anularea fișei de evaluare

profesională pe anul 2009;

- reorganizarea concursului pentru

postul de director general al departamentului reglementare piață, prețuri și

tarife gaze naturale sau obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, constând în

diferența de drepturi salariale între postul deținut și postul pentru care s-a

înscris la concurs.

În ședința publică din data de 10

februarie 2011, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat că nu are

calitatea de funcționar public în cadrul autorității pârâte, ci de personal

contractual, împrejurare necontestată de autoritatea pârâtă.

În acest context, prima instanță a

apreciat că litigiul dedus judecății este unul de dreptul muncii, astfel încât

nu sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, privitoare la competența instanței de contencios

administrativ.

A concluzionat în sensul că litigiul

dedus judecății revine în competența de soluționare în primă instanță, secției

de litigii de muncă a tribunalului de la domiciliul reclamantei, respectiv

Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta T.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără

a indica vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză,

intimata - pârâtă A.N.R.D.E. a invocat excepția inadmisibilității recursului

prin raportare la dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 202/2010. Recurenta, prin răspunsul la

întâmpinare a solicitat respingerea excepția inadmisibilității recursului, cu

motivarea că acțiunea a fost introdusă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.

202/2010 care a modificat dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în cauză

în raport de sentința atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3)

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „dacă

instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă nici unei căi de

atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente (.)”.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., „dispozițiile legii noi de procedură se

aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche (.)”.

Prin urmare, noile reguli de procedură

civilă sunt de imediată aplicare și având în vedere că sentința atacată a fost

pronunțată la data de 10 februarie 2011, după intrarea în vigoare a modificării

art. 158 alin. (3) adusă prin Legea nr. 202/2010, astfel încât la acel moment

reclamanta nu mai beneficia de calea de atac a recursului împotriva hotărârii

de declinare.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., raportate la cele ale art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea recursului și îl va

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.M.C.,

împotriva încheierii din data de 10 februarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

17 mai 2011.