ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 133/2011

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală

nr. 891 R din 13 septembrie 2010, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de

inculpatul B.D.J. și de către partea civilă K.I., împotriva deciziei penale nr.

404 R din 04 iunie 2010 a Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut,

în esență, următoarele: B.D.J. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.

719/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 C. pen. raportat la art. 258 același cod, parte vătămată fiind K.I.,

prin mandatar I.L., el formulând, în baza Legii nr. 10/2001, la Biroul

executorului judecătoresc J.C., notificarea nr. 79/2001 pentru a i se restitui

imobile - construcții părți componente ale fostei ferme „K.” situată în

extravilanul orașului Gâtaia, jud. Timiș.

La data de 11 octombrie 2001, notificarea fusese

depusă la primăria localității amintite, dar, ulterior, a fost trimisă de

primărie la Administrația Domeniilor Statului Timișoara, imobilele fiind

deținute de SCA S. SA Gătaia al cărui director și președintele al Consiliului

de Administrație era, la acea dată, inculpatul.

Prin decizia civilă nr. 1277 din 07 iunie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, SCA S. SA Gătaia a fost obligată să emită decizie sau

dispoziție motivată privind imobilele cerute.

Pentru că inculpatul nu s-a conformat de bună

voie dispozițiilor instanței, a fost somat la 30 noiembrie 2004 cu obligația ca

în termen de 8 zile să întocmească decizie sau dispoziție motivată,

Inculpatul nu a convocat Consiliul de

Administrație și nici Adunarea Generală a acționarilor, deci nu și-a îndeplinit

obligațiile prev. de art. 20 alin. (1), art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

modificată prin Legea nr. 247/2005 și nici pe cele prev. în art. 142 și art. 151

din Legea nr. 31/1990 modificată.

Judecătoria Făget, prin sentința

penală nr. 50 din 20 aprilie 2010, l-a condamnat pe inculpat la 8 luni închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 258 același cod

și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile

prev. de art. 81 C. pen. pe termenul de încercare de 2 ani și 8 luni.

În baza art. 346 C. proc. pen., cu

referire la art. 998 și urm. C. civ. inculpatul a fost obligat la plata a

100.000 Euro sau echivalentul în lei, daune morale către partea civilă K.I.

Împotriva sentinței, au formulat căi de atac

partea civilă și inculpatul, calificate prin încheierea din 04 iunie 2010 ca

fiind recursuri.

Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr. 404 R

din 04 iunie 2010 a respins, ca nefondate, recursurile.

Și împotriva deciziei pronunțată în recurs,

inculpatul și partea civilă au formulat un nou recurs, respinse ca inadmisibile

prin decizia penală nr. 891 R din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, astfel cum s-a arătat.

Ulterior pronunțării deciziei menționate,

mandatarul părții civile, la 20 septembrie 2010, a declarat un al treilea

recurs, motivat pe considerente de genul tergiversării, de către B.D.J., a

emiterii deciziei sau dispoziției motivate și cererea de a fi obligat la plata

„amenzii de 300.000 lei/zi de întârziere, în total 66450 lei pe lângă daunele

din recurs” (fila 20 dosar ÎCCJ –S.p.).

Recursul este inadmisibil pentru considerentul

ce se va dezvolta.

Potrivit disp. art. 385

1

lit. e) C.

proc. pen., pot fi atacate cu recurs .... deciziile pronunțate, ca instanțe de

apel, de curți de apel.

În cauză, recursul a fost formulat împotriva

unei decizii a curții de apel pronunțată într-un recurs, ca instanță de recurs,

motiv pentru care, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen. acest al treilea recurs va fi respins ca inadmisibil.

Fiind în culpă procesuală, recurenta parte

civilă, în baza disp. art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același

cod, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă

K.I. prin mandatar I.L. împotriva deciziei penale nr. 891/R din 13 septembrie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat B.D.J.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.