ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2368/2011

Ședința publică de la 16 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 24 iulie 2009, reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA Regionala București a chemat în judecată pe pârâta SC R.M.G. SRL Chiajna, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 115.438,60 lei, actualizată la data plății efective, reprezentând chirie și penalități, pretinse în temeiul contractului de închiriere nr. C/82 din 19 iulie 2006-P2. Pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 16.238 lei, achitată cu titlu de garanție de asigurare și a sumei de 53.080 lei, achitată cu titlu de chirie în perioada iulie 2006 – ianuarie 2007, sumele urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație, la care a solicitat să se adauge dobânda comunicată de Banca Națională a României.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1743 din 19 februarie 2010, a respins atât cererea principală a reclamantei, cât și cererea reconvențională a pârâtei. Instanța de fond, pentru a pronunța această sentință, a reținut că la data de 19 iulie 2006, între reclamantă, în calitate de locator și pârâtă, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere evocat mai sus, privind terenul în suprafață de 2.300 mp, situat în zona antestației CF București Cotroceni (Pasaj Lujerului), pe care urma a se amenaja un minicomplex comercial; a luat act că la data de 26 iulie 2006, părțile au semnat procesul-verbal de predare-primire, iar pârâta a făcut demersuri în vederea obținerii documentației necesare construirii minicomplexului comercial.

Instanța de fond, examinând adresa nr. 3677/2008 a Primăriei Sectorului 6 a constatat că suprafața de 1.500 mp din terenul închiriat se suprapune peste sistemul arterelor de circulație ale Pasajului rutier Lujerului, iar suprafața de 800 mp, este cuprinsă în zona destinată parcajelor. În aceste condiții, Tribunalul a notat că pârâtei nu i s-au eliberat autorizațiile necesare construirii minicomplexului comercial, motiv pentru care la data de 25 ianuarie 2008, locatarul a solicitat locatorului sistarea chiriei. S-a apreciat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a asigura pârâtei folosința liniștită și utilă a lucrului închiriat, deoarece pârâta nu a putut construi minicomplexul comercial în considerarea căruia încheiase contractul.

Prin urmare, a considerat că atitudinea pârâtei, de a nu continua să achite chiria, este justificată prin excepția neexecutării contractului, motiv pentru care a respins cererea principală. A respins și cererea reconvențională, apreciind că nu pot fi restituite prestații efectuate în temeiul unui contract, care nu a fost reziliat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 501 din 9 decembrie 2010 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA Regionala București împotriva sentinței comerciale nr. 1743 din 19 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, păstrând aceiași motivare. Împotriva menționatei decizii, reclamanta C.N.C.F.

C.F.R. S.A. Regionala București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, admiterea apelului și admiterea acțiunii sale. În criticile formulate, recurenta reclamantă a susținut în esență că i-a asigurat intimatei pârâte folosința terenului închiriat, în baza contractului de închiriere nr. 82/2006, semnat de ambele părți și că aceasta îi datorează chirie și penalități conform art. 5 alin. (2) din contract și nu a făcut demersuri pentru obținerea autorizațiilor necesare construirii minicomplexului comercial pe terenul închiriat. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., a luat în examinare excepția nulității recursului. Deși recurenta reclamantă formulează critici se reține că acestea nu fac referire la dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltările motivelor de recurs făcute nu indică în mod concret dispoziția legală încălcată sau greșit aplicabilă, astfel că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, și nici nu pot face obiectul controlului de legalitate. Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres la pct. 1-9, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cum din criticile dezvoltate în scris în motivarea recursului nu rezultă greșita aplicare și interpretare a vreunei dispoziții legale de către instanța de apel, mărginindu-se să reia apărările și criticile formulate în faza apelului și relatarea situației de fapt, aserțiuni a căror încadrare din oficiu într-unul din motivele prevăzute de legea procedurală este imposibilă, cu aplicarea art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. urmează a se constata nulitatea recursului reclamantei C.N.C.F. C.F.R. S.A. Regionala București. Analizând recursul reclamantei și din perspectiva prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. nu se constată existența altor aspecte de natură a conduce la casarea sau modificarea hotărârii din apel. Cum în cauză nu se justifică nici motive de ordine publică de natura celor prevăzute la art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. S.A. Regionala București. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. S.A. REGIONALA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 501 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Bucuresti, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.