ÎCCJ, Decizia nr. 113/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011

Asupra

recursului de față;

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr.

2181 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.M.

împotriva rezoluției nr. 142/P/2009 din 24 februarie 2009 pronunțată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică. A fost obligat petentul la plata cheltuielilor

judiciare statului.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că la data de 5 octombrie

2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea

formulată de petentul T.M. împotriva rezoluției din 24 februarie 2009 dată în

dosarul nr. 142/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului prima instanță a reținut că prin plângerea formulată la

data de 28 noiembrie 2008, petentul T.M. a solicitat cercetarea magistratului Z.G.,

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de Urmărire Penală și Criminalistică, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Prin rezoluția nr.

142/P/2009 din 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul

procuror Z.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 C.

pen. reținându-se că fapta nu există.

La adoptarea acestei

soluții s-a avut în vedere faptul că din analiza înscrisurilor existente la

dosar nu se poate reține că intimata a săvârșit fapta penală reclamată, soluția

adoptată de aceasta în dosarul nr. 1193/P/2003 fiind rezultatul analizării

actelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile în cauză.

Împotriva acestei

rezoluții, a formulat plângere petentul T.M.

Prin rezoluția nr.

3161/1533/II/2/2009 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de

petentul T.M. împotriva rezoluției nr. 142/P/2009 din data de 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind pe magistratul Z.G.,

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu

referire la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.

Din considerentele rezoluției

a rezultat că la adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că

petentul a formulat plângere împotriva intimatei fiind nemulțumit de soluția

pronunțată de aceasta cu ocazia soluționării dosarului nr. 1193/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situație ce nu

poate constitui premisa comiterii vreunei infracțiuni, magistratul procuror

acționând în virtutea atribuțiilor de serviciu și cu respectarea dispozițiilor

legale în vigoare, astfel încât incidența cazului reglementat de art. 10 lit. a)

C. proc. pen. a fost corect stabilită, pentru considerentul că fapta nu există.

Împotriva acestei

rezoluții, în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., a formulat

plângere petentul T.M. solicitând a se avea în vedere că soluția procesului nu

este fundamentată în fapt și în drept și se rezumă la afirmații simpliste,

conform cărora din conținutul plângerii nu se poate stabili obiectul acesteia.

Cu privire la

excepția tardivității plângerii invocată de către reprezentantul parchetului,

(în raport de data comunicării soluției și data formulării acesteia), prima

instanță a apreciat că plângerea petentului T.M. a fost tardiv formulată, având

în vedere dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., soluția

fiind comunicată petentului la data de 16 aprilie 2009, iar petentul formulând

plângere în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. la data de 5

octombrie 2009, depășind cu mult termenul de 20 de zile reglementat de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o, astfel după

cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (fila 2 dosar recurs) pentru

nelegalitate, având în vedere că soluția procurorului ierarhic superior i-a

fost comunicată la 15 aprilie 2009, dată la care a formulat și plângere

adresată instanței.

Analizând cauza prin

prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins,

pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum în

mod just a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii formulată potrivit art.

275-278 C. proc. pen. împotriva soluției de netrimitere în judecată, dispusă de

procuror se poate formula plângere la instanță în termen de 20 de zile de la

data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii formulate

potrivit art. 277 C. proc. pen. și art. 278 C. proc. pen.

În cauză, soluția

dispusă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului ierarhic a fost

comunicată petentului la data de 16 aprilie 2009 (fila 21 din dosarul

parchetului) plângerea adresată instanței potrivit art. 278

1

C.

proc. pen. fiind înregistrată la 5 octombrie 2009, deci cu depășirea termenului

de 20 de zile expres și imperativ prevăzut de lege.

Se constată, de

asemenea că aprecierile contrare expuse de către petent în motivarea recursului

nu se susțin, deoarece plângerea adresată instanței, deși datată 15 aprilie 2009 a fost înregistrată la 5 octombrie 2009 înscrisurile depuse de petent nefăcând dovada contrară.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul T.M. împotriva sentinței nr. 2181 din

18 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 7768/1/2009.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.