ÎCCJ, Decizia nr. 113/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 2181 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluției nr. 142/P/2009 din 24 februarie 2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că la data de 5 octombrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petentul T.M.

împotriva rezoluției din 24 februarie 2009 dată în dosarul nr. 142/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că prin plângerea formulată la data de 28 noiembrie 2008, petentul T.M. a solicitat cercetarea magistratului Z.G., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. Prin rezoluția nr. 142/P/2009 din 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror Z.G.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. reținându-se că fapta nu există. La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că din analiza înscrisurilor existente la dosar nu se poate reține că intimata a săvârșit fapta penală reclamată, soluția adoptată de aceasta în dosarul nr. 1193/P/2003 fiind rezultatul analizării actelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile în cauză. Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petentul T.M. Prin rezoluția nr. 3161/1533/II/2/2009 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluției nr. 142/P/2009 din data de 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind pe magistratul Z.G., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.

Din considerentele rezoluției a rezultat că la adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că petentul a formulat plângere împotriva intimatei fiind nemulțumit de soluția pronunțată de aceasta cu ocazia soluționării dosarului nr. 1193/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situație ce nu poate constitui premisa comiterii vreunei infracțiuni, magistratul procuror acționând în virtutea atribuțiilor de serviciu și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, astfel încât incidența cazului reglementat de art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost corect stabilită, pentru considerentul că fapta nu există. Împotriva acestei rezoluții, în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., a formulat plângere petentul T.M. solicitând a se avea în vedere că soluția procesului nu este fundamentată în fapt și în drept și se rezumă la afirmații simpliste, conform cărora din conținutul plângerii nu se poate stabili obiectul acesteia. Cu privire la excepția tardivității plângerii invocată de către reprezentantul parchetului, (în raport de data comunicării soluției și data formulării acesteia), prima instanță a apreciat că plângerea petentului T.M. a fost tardiv formulată, având în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., soluția fiind comunicată petentului la data de 16 aprilie 2009, iar petentul formulând plângere în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. la data de 5 octombrie 2009, depășind cu mult termenul de 20 de zile reglementat de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (fila 2 dosar recurs) pentru nelegalitate, având în vedere că soluția procurorului ierarhic superior i-a fost comunicată la 15 aprilie 2009, dată la care a formulat și plângere adresată instanței. Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum în mod just a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii formulată potrivit art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva soluției de netrimitere în judecată, dispusă de procuror se poate formula plângere la instanță în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii formulate potrivit art. 277 C. proc. pen. și art. 278 C. proc. pen. În cauză, soluția dispusă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului ierarhic a fost comunicată petentului la data de 16 aprilie 2009 (fila 21 din dosarul parchetului) plângerea adresată instanței potrivit art. 278 1 C. proc. pen. fiind înregistrată la 5 octombrie 2009, deci cu depășirea termenului de 20 de zile expres și imperativ prevăzut de lege. Se constată, de asemenea că aprecierile contrare expuse de către petent în motivarea recursului nu se susțin, deoarece plângerea adresată instanței, deși datată 15 aprilie 2009 a fost înregistrată la 5 octombrie 2009 înscrisurile depuse de petent nefăcând dovada contrară.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.M. împotriva sentinței nr. 2181 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7768/1/2009. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.