ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1275/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4180 din 13 martie 2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei de interes. A respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.E. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC S.M.E. SRL prin lichidator judiciar F.I.S.P.R.L. și SC E.S. SRL, pentru lipsa interesului. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, cu privire la excepția inadmisibilității, a reținut că, în cadrul acestui litigiu nu se atacă o procedură de atribuire a contractului de achiziție publica și nici o decizie a autorității contractante, reclamanta invocând tocmai lipsa acestor cerințe menționate de O.U.G.

nr. 60/2001. In acest context, faptul ca pârâtele nu dețin calitatea de autorități contractante nu determină inadmisibilitatea prezentei acțiuni. Calificarea litigiului ca fiind de natură comercială, in mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 590 din 29 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a contencios administrativ și fiscal, conduce la concluzia inaplicabilității dispozițiilor art. 81 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001, astfel încât atât excepția inadmisibilității, cât și cea a lipsei calității procesuale pasive întemeiate pe aceste dispoziții legale sunt neîntemeiate. Referitor la excepția lipsei de interes, tribunalul a reținut că reclamanta solicită constatarea nulității absolute a contractului de cesiune încheiat între SC S.M.E.

SRL și SC E.S. SRL având ca obiect contractul de cesiune nr. 22268 din 9 iulie 1999 încheiat între Primăria Generală a Municipiului București și SC S.M.E. SRL. Contractul de cesiune nr. 22268 din 9 iulie 1999 a avut ca obiect proiectarea, construirea și exploatarea unui depozit controlat de deșeuri solide urbane în comuna Vidra, satul Sintești, județul Ilfov, durata de derulare a raporturilor contractuale fiind stabilită pentru o perioadă de 20 ani. În temeiul clauzei 8.1 a acestei convenții, au fost cesionate către SC S.M.E. SRL drepturile și obligațiile SC C.I. SA. Contractul de cesiune atacat nu a fost depus la dosar, deși au fost acordate mai multe termene în acest sens în cadrul dosarului nr. 36829/3/2007, însă existența acestuia nu poate fi pusă la îndoială, rezultând din cuprinsul procesului-verbal de ședință al adunării generale a asociaților SC S.M.E.

SRL din 7 aprilie 2005 și din susținerile părților. Reclamanta, invocând nulitatea absolută a acestei convenții, are obligația să facă dovada interesului său în promovarea prezentei acțiuni, interes care să fie legitim, născut și actual, personal și direct. In speță, reclamanta nu probează folosul practic pe care l-ar putea obține prin punerea în mișcare a procedurii judiciare. Calitatea de creditor în cadrul procedurii insolvenței ce face obiectul dosarului nr. 44004/3/2007 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, nu este suficientă in justificarea condiției interesului. SC R.E. SRL, deși invocă fraudarea intereselor sale, nu explică în concret în ce mod a fost prejudiciată prin contractul de cesiune supus contestației judiciare.

In același timp, reclamanta nu poate susține apărarea unui interes general, în contextul invocării principiului liberei concurențe, revenindu-i sarcina probării unui interes personal și direct. Contractul de asociere în participațiune intervenit în PMB și SC C.I. SA reprezintă un act juridic cu executare succesivă, această statuare fiind întemeiată pe modul în care a fost reglementat conținutul său, pe durata contractului, Primăriei revenindu-i obligația de a livra deșeuri, iar asociatului secund, obligația de a depozita în schimbul unui tarif ce urma a fi plătit de Primăria Municipiului București. Pronunțarea nulității contractului de cesiune nu ar produce nici un folos practic reclamantei, întrucât în acest caz ar renaște vechiul raport juridic dintre Primăria Municipiului București și SC S.M.E.

Repunerea părților în situația anterioară nu poate fi dispusă întrucât, așa cum s-a statuat în mod constant, atât în doctrină, cât și în practica judiciară, în ipoteza actelor cu executare succesivă, nulitatea produce efecte numai pentru viitor (ex nunc), SC E.S. SRL neputând fi obligată la restituirea veniturilor încasate. Apelul declarat de reclamanta SC R.E. SRL împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 144 din 2 martie 2010. În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a constatat că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes pe considerentul neîntrunirii condițiilor interesului, respectiv acelea de a fi legitim, născut și actual, personal și direct pentru a solicita desființarea convenției încheiate între SC S.M.E.

SRL și SC E.S. SRL. În ceea ce privește lipsa actului de cesiune ca instrument probatoriu instanța admis excepția având în vedere pe de o parte excepțiile de la principiile efectelor nulității actului juridic, considerate aplicabile unui act cu executare succesivă în sensul că nici veniturile încasate și nici prestațiile nu mai pot fi obiectiv restituite iar pe de altă parte capacitatea juridică a SC S.M.E. SRL care o împiedică pe aceasta să mai dobândească drepturi și să-și asume obligații câtă vreme la 18 februarie 2008 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței. Instanța de fond a constatat că nu este posibilă nici returnarea veniturilor și nici restituirea prestațiilor. Pe de altă parte instanța a dispus în mai multe rânduri atât prezentarea înscrisului cât și amendarea părților pentru neîndeplinirea acestei obligații.

În consecință s-a apreciat că se poate susține că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 174 C. proc. civ. considerând dovedite pretențiile reclamantului cu privire la conținutul înscrisului și ca atare în acest sens tribunalul a soluționat acțiunea ca fiind lipsită de interes. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.E. SRL București întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În susținerea motivului prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel s-a limitat în considerente, la o reluare a motivelor primei instanțe fără a-și motiva propria hotărâre astfel cum impun exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, recurenta consideră că hotărârea recurată nu a fost motivată în fapt și în drept și referindu-se la aplicarea dispozițiilor art. 174 C. proc. civ. de către prima instanță, instanța de apel nu arată în concret care au fost pretențiile reclamantei care au fost considerate ca fiind dovedite în raport de conținutul înscrisului și reținute de către instanța de fond. În motivarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. recurenta a arătat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că reclamanta(recurenta în cauză) nu justifică un interes în promovarea acțiunii, având în vedere că în considerente nu a reținut nici un motiv propriu în raport de care a apreciat că hotărârea apelată este legală. Recurenta susține că respingerea cererii principale ca fiind lipsită de interes este rezultatul unei aplicări greșite a legii, manifestată sub forma unei grave greșeli de judecată determinată de incorecta stabilire a situației de fapt.

În ceea ce privește interesul reclamantei în promovarea acțiunii, recurenta susține că instanța de apel în mod greșit a respins apelul, fără nici o motivare, menținând hotărârea instanței de fond, întrucât justifică un interes direct și personal prin folosul practic pe care l-ar putea obține prin anularea actului de cesiune, prin reîntoarcerea, în principal, în patrimoniul debitoarei a unui activ patrimonial al acesteia și, în subsidiar, a veniturilor obținute din exploatarea acestui activ patrimonial al S.M.E. Totodată, susține recurenta, justifică un interes în anularea actului de cesiune și urmare a faptului că acesta a fost încheiat în scop exclusiv de a frauda creditorii, aspect ce rezultă cu prisosință tocmai din faptul că veniturile obținute din cesiunea contractului de asociere cu Primăria nu se regăsesc în patrimoniul debitoarei.

Un alt aspect care a condus la starea de insolvabilitate a debitoarei și care, de asemenea, justifică interesul reclamantei în promovarea acțiunii principale, susține recurenta, constă în faptul că actul de cesiune nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale. De asemenea, arată recurenta, nulitatea actului de cesiune trebuie privită și în raport de prevederile art. 27 alin. (2) coroborat cu art. 30 din același act normativ, care stabilesc procedurile pe care autoritatea contractantă trebuie să le urmeze pentru atribuirea unui contract de achiziții.

Recurenta mai susține, de asemenea, că apreciind asupra interesului reclamantei în promovarea acțiunii, în mod greșit au apreciat atât instanța de fond cât și instanța de apel că efectele prevăzute de dispozițiile din Legea nr. 85/2006, în materie specială nu sunt aceleași și în cazul unei promovării unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile de drept comun vizând constatarea nulității absolute a unui act fraudulos. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului prin respingerea excepției lipsei de interes cu consecința desființării hotărârii instanței de fon și trimiterea dosarului Tribunalului București în vederea continuării judecății pe fondul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta SC E.S. SRL, analizând punctual criticile recurentei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; ,,când hotărârea nu conține motivele pe care se sprijină sau conține motive străine de natura pricinii”. Din perspectiva acestui motiv s-a criticat faptul că instanța de apel s-a limitat în considerente, la o reluare a motivelor primei instanțe fără a-și motiva propria hotărâre astfel cum impun exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, recurenta consideră că hotărârea recurată nu a fost motivată în fapt și în drept și referindu-se la aplicarea dispozițiilor art. 174 C. proc.

civ. de către prima instanță, instanța de apel nu arată în concret care au fost pretențiile reclamantei care au fost considerate ca fiind dovedite în raport de conținutul înscrisului și reținute de către instanța de fond. Criticile recurentei sunt nefondate. Din punctul de vedere al motivului de nelegalitate invocat recurenta nu a demonstrat faptul că hotărârea nu ar conține elementele obligatorii prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și nici care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii care ar duce la nelegalitatea deciziei criticate . Este indiscutabil faptul că instanța de apel poate să-și însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas neschimbate, cum este cazul în speță cu privire excepția lipsei de interes a reclamantei.

Aceasta întrucât efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune în discuție faptele, instanța de apel fiind obligată la rândul său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe, ceea ce în cauză nu s-a dispus. Nici criticile vizând greșita aplicare a legii de către instanța de control judiciar privind admiterea excepției lipsei de interes al reclamantei nu pot fi reținute întrucât atât instanța de apel cât și instanța de fond au reținut în mod corect că reclamanta nu probează folosul practic pe care l-ar obține prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Susținerile recurentei conform cărora justifică un interes direct și personal prin folosul practic pe care l-ar putea obține prin anularea actului de cesiune, prin reîntoarcerea, în principal, în patrimoniul debitoarei a unui activ patrimonial al acesteia și, în subsidiar, a veniturilor obținute din exploatarea acestui activ patrimonial al S.M.E., sunt nefondate. Contractul de asociere nr. 22268 încheiat la data de 9 iulie 1999 între Primăria Generală a Municipiului București și SC S.M.E. SRL este un act juridic cu executare succesivă, iar în contractele cu executare succesivă sunt menținute efectele produse de acestea. Cu alte cuvinte, nulitatea nu ar produce nici un folos practic recurentei reclamante deoarece repunerea părților în situația anterioară nu poate fi dispusă întrucât în ipoteza actelor cu executare succesivă, nulitatea produce efecte numai pentru viitor.

În consecință, față de cele ce preced, hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale și conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.E. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 144 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.