ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2717/2011

Ședința publică din 20 septembrie 2011 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC A.A.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. Jilava SA solicitând obligarea pârâtei la plata integrală și imediată a sumei de 42.976 Euro, în echivalent în lei la data plății, cu câștigul nerealizat prin ocuparea, în mod abuziv și ilegal,timp de 3 ani, a două încăperi aflate în proprietatea reclamantei și prin refuzul sistematic de a elibera imediat spațiul ocupat abuziv . În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat de la pârâtă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2305 din 24 octombrie 2002, un imobil situat în comuna Jilava, , județul Ilfov, compus din teren în sup.

totală de 9.585,98 mp și construcția situată pe acesta. Construcția cuprinde cele două încăperi ocupate abuziv de șase transformatoare electrice aparținând pârâtei. Reclamanta a cuantificat prejudiciul suferit la suma de 42.976 Euro, echivalentul în lei al pretențiilor fiind de 152.564,8 lei, sumă stabilită prin luarea în calcul a prețului de închiriere în zonă. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 475, art. 480, art. 1075, art. 1082 și art. 1084 C. civ. Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar tribunalul a respins-o având în vedere că în raport de primul capăt de cerere, având ca obiect pretenții, acțiunea este introdusă în cadrul termenului general de prescripție, iar față de al doilea capăt al acțiunii, având ca obiect obligația de a face, acțiunea este imprescriptibilă.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7650 din 19 mai 2009, a respins excepția prescripției ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.593,04 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății și a obligat pârâta să-și ridice cele 3 transformatoare electrice aflate în cele două camere. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că atât dreptul de proprietate al reclamantei asupra celor două camere, precum și dreptul de proprietate al pârâtei asupra celor trei transformatoare nu au fost contestate de către părți.

Din notificările și adresele expediate de către reclamantă, a rezultat că reclamanta a acceptat ocuparea cu titlu gratuit a încăperilor de către transformatoarele pârâtei, permițând accesul acesteia în proprietatea sa în vederea funcționării și utilizării transformatoarelor, până la data de 16 martie 2006, iar începând cu această dată a notificat pârâta că nu îi mai permite ocuparea fără drept și cu titlu gratuit a terenului. În ceea ce privește inexistența dreptului de servitute, tribunalul a reținut că transformatoarele electrice proprietatea pârâtei nu sunt bunuri imobile prin natura lor, astfel că ele nu pot constitui fond dominant, neputând constitui obiect al unei servituți. Pe de altă parte, dispozițiile art. 616 C. civ., nu sunt aplicabile în cauză.

Din contractul de vânzare cumpărare nu rezultă că părțile ar fi convenit constituirea unei servituți sau a altei sarcini asupra încăperilor unde se află transformatoarele, în beneficiul vânzătoarei. Însă, ulterior datei de 16 martie 2006, fapta ilicită a pârâtei a produs reclamantei un prejudiciu, constând în lipsa de folosință a părții din construcție, ceea ce reprezintă un câștig nerealizat, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale iar această lipsă de folosință a fost determinată prin raportare la chiria practicată la nivelul pieței, pe care proprietarul ar fi obținut-o dacă ar fi închiriat spațiile. În ceea ce privește cererea privind ridicarea transformatoarelor, tribunalul a reținut temeinicia acesteia, care derivă din atributele dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC A. Jilava SA, iar prin decizia comercială nr. 109 din 17 februarie 2010, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul pârâtei. Recursul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia nr. 3511 din 26 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în sensul casării deciziei atacată și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că nu s-a răspuns ultimului motiv de apel, definitoriu în lămurirea criteriilor de determinare a cuantumului daunelor interese pretinse de reclamantă. În apel după casare, Curtea a reținut că apelul nu este fondat. Transformatoarele electrice nu sunt bunuri de utilitate publică, iar expertul tehnic a stabilit că pentru mutarea transformatoarelor este suficient ca actualii consumatori să fie racordați la altă stație, iar demersurile administrative și financiare pe care le-ar impune operațiunea nu au relevanță în cauză.

În ceea ce privește prejudiciul, Curtea a constatat că acesta este cert, iar în ceea ce privește cuantumul despăgubirii nu se poate raporta la nivelul pieței, neexistând oferte pentru situații similare, iar în speță nu se pune problema aplicării unui act normativ abrogat, respectiv H.C.G.M.B. nr. 32/2007. Prin decizia comercială nr. 75 din 16 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei. Decizia sus evocată a fost recurată de către pârâta SC A. Jilava SA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea deciziei atacată, și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar admiterea în parte a acțiunii, prin ajustarea pe care o prevăd actele normative abrogate, însă considerate valabile de către instanța de fond și apel.

În susținerea acestor motive de nelegalitate, recurenta a arătat că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât expertiza efectuată de dl. expert M.V., nu a fost bazată pe criterii obiective și nu este fundamentată, însă concluziile sale au fost omologate în lipsa altor criterii de evaluare. H.C.G.M.B. nr. 215/2006, aplicabilă în speță pentru perioada 2006-decembrie 2007 are ca obiect închirierea spațiilor din proprietatea Municipiului București, însă spațiul în litigiu se află în județul Ilfov. De asemenea, recurenta a susținut că acest act normativ a fost abrogat în februarie 2007 și cu toate acestea a fost avută în vedere la calculul sumei pe tot anul 2007. Apărarea recurentei legată de utilitatea publică nu a fost luată în considerare, în sensul că de acele transformatoare beneficiază locuitorii comunei Jilava iar la cumpărarea spațiului de către reclamantă, transformatoarele se aflau acolo.

Recursul este nefondat. Prealabil examinării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deși recurenta a invocat în susținerea cererii, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., din subsumarea criticilor rezultă că acestea se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Deși curtea de apel a admis apelul pârâtei, a indicat în considerentele de fapt și de drept și argumentele în temeiul cărora și-a format convingerea.

În aceste condiții, hotărârea este temeinică și legală, modificarea din acest punct de vedere fiind lipsită de sens. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a fost invocat din punct de vedere formal, întrucât criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare sau modificare a deciziei. Înalta Curte, urmează a analiza criticile legate de aplicarea H.C.G.M.B. nr. 215/2006, act normativ la care s-a raportat expertul odată cu stabilirea prejudiciului.

Din acest punct de vedere, se constată că reclamanta a solicitat contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 19 decembrie 2004 – 19 decembrie 2007. Se impune a se preciza că, vor fi supuse controlului judiciar numai acele aspecte din cererea recurentei care se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu și acele susțineri ce vizează situația de fapt stabilită de instanțele anterioare ori aprecierea dată probelor . Cu privire la aspectele invocate de recurentă în sensul că nu ar fi trebuit omologate concluziile expertizei efectuată de expertul M.V., Înalta Curte va constata că interpretarea contravalorii lipsei de folosință este atributul instanței de judecată, iar soluția pronunțată în cauză a fost determinată prin compararea criteriilor de evaluare folosite de cei doi experți evaluatori, și prin raportare la chiria practicată la nivelul pieței.

Revenind la criticile recurentei privind aplicarea dispozițiilor H.C.G.M.B. nr. 215/2006, deși acest act normativ a fost abrogat în anul 2007, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că acest aspect nu modifică situația în cauză întrucât anexa 4 a H.C.G.M.B. nr. 32/2007 prevede aceleași tarife ca și anexa nr. 2 bis abrogată. Critica recurentei privind apărarea recurentei în sensul că transformatoarele electrice nu sunt bunuri de utilitate publică, a fost analizată de către instanța de apel, reținerile instanței în sensul că acestea nu sunt bunuri de utilitate publică sunt corecte, nefiind îndeplinite condițiile Legii nr. 213/1998. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. JILAVA SA împotriva deciziei comerciale nr. 75 din 16 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.