ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2717/2011

Ședința publică din 20 septembrie 2011

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC A.A.I. SRL

a chemat în judecată pe pârâta SC A. Jilava SA solicitând obligarea pârâtei la

plata integrală și imediată a sumei de 42.976 Euro, în echivalent în lei la

data plății, cu câștigul nerealizat prin ocuparea, în mod abuziv și ilegal,timp

de 3 ani, a două încăperi aflate în proprietatea reclamantei și prin refuzul

sistematic de a elibera imediat spațiul ocupat abuziv .

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat de la pârâtă, prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2305 din 24 octombrie

2002, un imobil situat în comuna Jilava, , județul Ilfov, compus din teren în

sup. totală de 9.585,98 mp și construcția situată pe acesta. Construcția

cuprinde cele două încăperi ocupate abuziv de șase transformatoare electrice

aparținând pârâtei. Reclamanta a cuantificat prejudiciul suferit la suma de

42.976 Euro, echivalentul în lei al pretențiilor fiind de 152.564,8 lei, sumă

stabilită prin luarea în calcul a prețului de închiriere în zonă.

Acțiunea a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 475, art. 480, art. 1075, art. 1082 și art. 1084 C.

civ.

Pârâta a invocat

excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar tribunalul a respins-o

având în vedere că în raport de primul capăt de cerere, având ca obiect

pretenții, acțiunea este introdusă în cadrul termenului general de prescripție,

iar față de al doilea capăt al acțiunii, având ca obiect obligația de a face,

acțiunea este imprescriptibilă.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7650 din 19 mai 2009, a respins excepția prescripției ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.593,04 Euro,

în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății și a obligat pârâta să-și

ridice cele 3 transformatoare electrice aflate în cele două camere.

Pentru a dispune

astfel, tribunalul a reținut că atât dreptul de proprietate al reclamantei

asupra celor două camere, precum și dreptul de proprietate al pârâtei asupra

celor trei transformatoare nu au fost contestate de către părți. Din

notificările și adresele expediate de către reclamantă, a rezultat că

reclamanta a acceptat ocuparea cu titlu gratuit a încăperilor de către

transformatoarele pârâtei, permițând accesul acesteia în proprietatea sa în

vederea funcționării și utilizării transformatoarelor, până la data de 16

martie 2006, iar începând cu această dată a notificat pârâta că nu îi mai

permite ocuparea fără drept și cu titlu gratuit a terenului.

În ceea ce privește

inexistența dreptului de servitute, tribunalul a reținut că transformatoarele

electrice proprietatea pârâtei nu sunt bunuri imobile prin natura lor, astfel

că ele nu pot constitui fond dominant, neputând constitui obiect al unei

servituți. Pe de altă parte, dispozițiile art. 616 C. civ., nu sunt aplicabile

în cauză. Din contractul de vânzare cumpărare nu rezultă că părțile ar fi

convenit constituirea unei servituți sau a altei sarcini asupra încăperilor

unde se află transformatoarele, în beneficiul vânzătoarei.

Însă, ulterior datei

de 16 martie 2006, fapta ilicită a pârâtei a produs reclamantei un prejudiciu,

constând în lipsa de folosință a părții din construcție, ceea ce reprezintă un

câștig nerealizat, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale

iar această lipsă de folosință a fost determinată prin raportare la chiria

practicată la nivelul pieței, pe care proprietarul ar fi obținut-o dacă ar fi

închiriat spațiile.

În ceea ce privește

cererea privind ridicarea transformatoarelor, tribunalul a reținut temeinicia acesteia,

care derivă din atributele dreptului de proprietate.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel pârâta SC A. Jilava SA, iar prin decizia comercială

nr. 109 din 17 februarie 2010, Curtea de Apel București a respins ca nefondat

apelul pârâtei.

Recursul declarat de

pârâtă a fost admis prin decizia nr. 3511 din 26 octombrie 2010, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în sensul casării

deciziei atacată și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

reținându-se că nu s-a răspuns ultimului motiv de apel, definitoriu în

lămurirea criteriilor de determinare a cuantumului daunelor interese pretinse

de reclamantă.

În apel după casare,

Curtea a reținut că apelul nu este fondat. Transformatoarele electrice nu sunt

bunuri de utilitate publică, iar expertul tehnic a stabilit că pentru mutarea

transformatoarelor este suficient ca actualii consumatori să fie racordați la

altă stație, iar demersurile administrative și financiare pe care le-ar impune

operațiunea nu au relevanță în cauză.

În ceea ce privește

prejudiciul, Curtea a constatat că acesta este cert, iar în ceea ce privește

cuantumul despăgubirii nu se poate raporta la nivelul pieței, neexistând oferte

pentru situații similare, iar în speță nu se pune problema aplicării unui act

normativ abrogat, respectiv H.C.G.M.B. nr. 32/2007.

Prin decizia

comercială nr. 75 din 16 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Decizia sus evocată a

fost recurată de către pârâta SC A. Jilava SA, în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a

solicitat modificarea deciziei atacată, și pe fond respingerea acțiunii, iar în

subsidiar admiterea în parte a acțiunii, prin ajustarea pe care o prevăd actele

normative abrogate, însă considerate valabile de către instanța de fond și

apel.

În susținerea acestor

motive de nelegalitate, recurenta a arătat că decizia instanței de apel este

nelegală, întrucât expertiza efectuată de dl. expert M.V., nu a fost bazată pe

criterii obiective și nu este fundamentată, însă concluziile sale au fost

omologate în lipsa altor criterii de evaluare.

H.C.G.M.B. nr.

215/2006, aplicabilă în speță pentru perioada 2006-decembrie 2007 are ca obiect

închirierea spațiilor din proprietatea Municipiului București, însă spațiul în

litigiu se află în județul Ilfov.

De asemenea,

recurenta a susținut că acest act normativ a fost abrogat în februarie 2007 și

cu toate acestea a fost avută în vedere la calculul sumei pe tot anul 2007.

Apărarea recurentei

legată de utilitatea publică nu a fost luată în considerare, în sensul că de

acele transformatoare beneficiază locuitorii comunei Jilava iar la cumpărarea

spațiului de către reclamantă, transformatoarele se aflau acolo.

Recursul este

nefondat.

Prealabil examinării

motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deși recurenta a invocat în

susținerea cererii, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., din subsumarea criticilor rezultă că acestea se pot

circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art.

304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere

când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Deși curtea de apel a

admis apelul pârâtei, a indicat în considerentele de fapt și de drept și

argumentele în temeiul cărora și-a format convingerea. În aceste condiții,

hotărârea este temeinică și legală, modificarea din acest punct de vedere fiind

lipsită de sens.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a fost invocat din

punct de vedere formal, întrucât criticile formulate nu se circumscriu acestui

motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act

juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu

constituie motiv de casare sau modificare a deciziei.

Înalta Curte, urmează

a analiza criticile legate de aplicarea H.C.G.M.B. nr. 215/2006, act normativ

la care s-a raportat expertul odată cu stabilirea prejudiciului.

Din acest punct de

vedere, se constată că reclamanta a solicitat contravaloarea lipsei de

folosință pentru perioada 19 decembrie 2004 – 19 decembrie 2007.

Se impune a se

preciza că, vor fi supuse controlului judiciar numai acele aspecte din cererea

recurentei care se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., nu și acele susțineri ce vizează situația de fapt

stabilită de instanțele anterioare ori aprecierea dată probelor .

Cu privire la

aspectele invocate de recurentă în sensul că nu ar fi trebuit omologate concluziile

expertizei efectuată de expertul M.V., Înalta Curte va constata că

interpretarea contravalorii lipsei de folosință este atributul instanței de

judecată, iar soluția pronunțată în cauză a fost determinată prin compararea

criteriilor de evaluare folosite de cei doi experți evaluatori, și prin

raportare la chiria practicată la nivelul pieței.

Revenind la criticile

recurentei privind aplicarea dispozițiilor H.C.G.M.B. nr. 215/2006, deși acest

act normativ a fost abrogat în anul 2007, Înalta Curte constată că instanța de

apel a reținut că acest aspect nu modifică situația în cauză întrucât anexa 4 a H.C.G.M.B. nr. 32/2007 prevede aceleași tarife ca și anexa nr. 2 bis abrogată.

Critica recurentei

privind apărarea recurentei în sensul că transformatoarele electrice nu sunt

bunuri de utilitate publică, a fost analizată de către instanța de apel,

reținerile instanței în sensul că acestea nu sunt bunuri de utilitate publică

sunt corecte, nefiind îndeplinite condițiile Legii nr. 213/1998.

În raport de aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC A. JILAVA SA împotriva deciziei comerciale nr. 75 din 16

februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.