ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2015

Decizia nr. 392/2015

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 214 din 10 februarie 2015 a Judecătoriei Brașov s-a dispus, în baza art. 386, C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4), C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2 fapte) și art. 41 alin. (1) C. pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), (2), 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen., (3 fapte) și 44 alin. (1) C. pen. și port, fără drept, de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen., în infracțiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) ,C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2 fapte) și art. 41 alin. (1) C. pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen. (3 fapte) și art. 41 alin. (1), C. pen. și port. Iară drept, de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) și (4), C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen. și art. 41 alin. (1), C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj (persoană vătămată J.).

În baza art. 257 alin. (1) și (4), C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen. și art. 41 alin. (1), C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj (persoană vătămată B.).

În baza art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare (persoană vătămată C.).

În baza art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare (persoană vătămată D.).

În baza art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare (persoană vătămată E.).

În baza art. 372 alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port, rară drept, de obiecte periculoase.

În baza art. 38 alin. (1), (2) și art. 39 alin. (1) lit. b,) C. pen., a aplicat pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la care a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nrj 87/2012 raportat la art. 96 alin. (4), C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 3 luni aplicată prin sentința penală nr. 2413 din 06 decembrie 2011 a Judecătoriei Brașov. definitivă prin nerecurare la data de 27 decembrie 2011 și a dispus executarea acesteia.

În baza art. 96 alin. (5), C. pen., raportat la art. 43 alin. (2), C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni aplicată prin nr. 2413 din 06 decembrie 2011 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare Ia data de 27 decembrie 2011, pedeapsa stabilită prin prezenta, de 4 ani și 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 72, C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 06 iulie 2014 până la data de 11 septembrie 2014.

În baza art. 399 alin. (1), C. proc. pen. a revocat măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice.

În baza art. 397 raportat la art. 19, C. proc. pen., cu referire la 1357, C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile J. și B., obligând inculpatul să plătească fiecăreia dintre acestea suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

A luat act că persoanele vătămate C., D., E. și SC F. SRL nu s-au constituit părți civile.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Brașov a reținut următoarele:

În noaptea de 05/06 iulie 2014. în jurul orelor 03.00, însoțit de martorul G., inculpatul A., aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la imobilul din com. Tărlungeni, sat Tărlungeni, jud. Brașov, domiciliul persoanelor vătămate C., E. și D., precum și punct de lucru al persoanei vătămate SC F. SRL, pentru a cumpăra bere.

Întrucât nu i s-a răspuns, în timp ce martorul G. asigura paza locului faptei, inculpatul H. a pătruns prin efracție în curtea imobilului arătat mai sus și a sustras din interiorul autoutilitarei, parcată în curte, 12 sticle cu bere și 24 de pungi cu chipsuri, producând persoanei vătămate SC F. SRL un prejudiciu de 80 de lei.

Ulterior, inculpatul A. și martorul G. s-au deplasat cu bunurile sustrase la domiciliul martorului I., situat în com. Tărlungeni, sat Tărlungeni, județul Brașov, unde au consumat produsele alimentare și băuturile alcoolice sustrase.

În dimineața zilei de 06 iulie 2014, persoana vătămată D., aflând că inculpatul A. a sustras din curtea imobilului în care locuiește bunurile menționate mai sus, s-a deplasat la

domiciliul martorului I. pentru a-l întreba pe inculpatul A. de proveniența bunurilor.

În urma discuției în contradictoriu cu privire la sustragerea bunurilor din cursul nopții, având asupra sa un cuțit cu lama de 15-20 cm, inculpatul s-a deplasat la domiciliul persoanelor vătămate C., E. și D., cărora le-a adresat amenințări cu moartea.

Ca urmare a sesizării organelor de poliție, la data de 06 iulie 2014, la sediul postului de poliție Tărlungeni s-a prezentat inculpatul A., având asupra sa cuțitul cu care le-a amenințat pe persoanele vătămate C., E. și D.

În interiorul postului de poliție, dar și în fața acestuia, inculpatul a adresat amenințări cu moartea lucrătorilor de poliție B. și J., scoțând cuțitul din buzunar și lovind pământul în mai multe rânduri spre a le exemplifica celor doi polițiști ce urma să li se întâmple.

Prin declarațiile date în cursul judecății și în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat săvârșirea faptei de furt, arătând că martorul G. a furat berile și pungile de chipsuri, precum și amenințările adresate persoanelor vătămate C., E. și D. În ceea ce privește faptele de ultraj, în fața instanței, inculpatul a recunoscut, nuanțat, că a scos briceagul avut asupra lui și i-a amenințat pe cei doi lucrători de poliție, spunându-le „lasă, că ne mai întâlnim noi în țigănie'

’

(fila 66 dosar instanță, filele 20-21 dosar urmărire penală), în condițiile în care, în cursul urmăririi penale a negat și săvârșirea acestor fapte.

Apărările inculpatului au fost înlăturate prin coroborarea probelor administrate atât la urmărirea penală cât și pe parcursul judecății.

În drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului A. care, în data de 06 iulie 2014, aflându-se în cadrul postului de poliție Tărlungeni ca urmare a plângerii penale formulate de persoanele vătămate C., E. și D., a adresat în mod nemijlocit amenințări persoanelor vătămate, constituite părți civile, B. și J., lucrători de poliție aflați în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului A. care, în noaptea de 05/06 iulie 2014, în jurul orelor 03.00, a pătruns prin efracție în curtea imobilului din com. Tărlungeni, sat Tărlungeni, județul Brașov. domiciliul persoanelor vătămate C., E. și D., precum și punct de lucru al persoanei vătămate SC F. SRL, sustrăgând din interiorul autoutilitarei, parcată în curte, 12 sticle cu bere și 24 de pungi cu chipsuri, producând persoanei vătămate SC F. SRL un prejudiciu de 80 de lei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de furt calificat, săvârșită în timpul nopții, prin efracție și prin violare de domiciliu, prevăzută de dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) lit. h) și d), alin. (2) lit. b) C. pen.

De asemenea, faptele inculpatului A. care. în data de 06 iulie 2014, a adresat persoanelor vătămate C., E. și D., amenințări cu moartea, având asupra sa un cuțit, de natură să producă acestora o stare de temere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prevăzută de dispozițiile art. 206 C. pen.

În fine, fapta inculpatului A. care, în data de 06 iulie 2014, în sediul postului de poliție Târlungeni, a purtat, fără drept, un cuțit, cu care ulterior i-a amenințat pe numiții B. și J., lucrători de poliție aflați în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port. fără drept, de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (3) C. pen.

Prima instanță a mai reținut și faptul că toate aceste infracțiuni au fost săvârșite după ce inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui ternien de încercare de 4 ani, prin sentința penală nr. 837 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul penal nr. x/197/2009, definitivă prin nerecurare la data de 03 mai 2011.

Suspendarea sub supraveghere, astfel cum a fost dispusă prin sentința mai sus menționată, a fost anulată prin sentința penală nr. 2413 din 06 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul penal nr. x/197/2011, definitivă la data de 27 decembrie 2011 prin nerecurare, inculpatul A. fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, tot cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni închisoare, astfel că săvârșirea faptelor din prezenta cauză s-a reținut ca fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu sentințele de mai sus.

În aceste condiții, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului A. în infracțiunile de : ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2 fapte) și art. 41 alin. (1) C. pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1), C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen. (3 fapte) și 41 alin. (1) C. pen. și port, fără drept, de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen.

S-a menționat că pedepsele aplicate inculpatului pentru comiterea acestor infracțiuni țin cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social concret al faptelor și de împrejurarea că inculpatul este recidivist.

În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în cauză de persoanele vătămate B. și J., instanța de fond a reținut că amenințările proferate în public de către inculpat au fost de natură a produce consecințe privind stima, considerația și aprecierea de care se bucură aceștia în rândul cetățenilor, din perspectiva funcției îndeplinite.

Așadar, instanța a apreciat că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, impunându-se repararea prejudiciului nepatrimoniaî produs celor două părți civile prin fapta ilicită a inculpatului.

În aceste condiții, în baza art. 397 raportat la art. 19 C. proc. pen., cu referire la 1357 C. civ., instanța a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile J. și B., obligând inculpatul să plătească fiecăreia dintre acestea suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale, luând totodată act că persoanele vătămate C., D., E. și SC F. SRL nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.000 lei, în baza art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, precum și inculpatul A.

În calea de atac promovată, inculpatul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate, urmând a se ține cont și de manifestarea de voință a părților vătămate C., E. și D. care și-au retras plângerea penală prealabilă pentru comiterea infracțiunii de amenințare, urmând a se da valoare și atitudinii procesuale dintre reprezentantul legal al SC F. SRL și inculpat între care a intervenit împăcarea privitor la comiterea infracțiunii de furt calificat.

De asemenea, s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor privind recidiva, având în vedere că pedepsele de 2 ani stabilite prin sentința penală nr. 837/2011 a Judecătoriei Brașov au fost aplicate pentru fapte comise în timpul minorității.

Ministerul Public a criticat hotărârea sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă, având în vedere că pedepsele de 2 ani închisoare nu reprezintă primul termen al recidivei, fiind aplicate pentru fapte comise în timpul minorității, astfel încât prevederile art. 41 alin. (1) C. pen. au fost reținute în mod greșit.

În calea de atac a apelului instanța de apel a procedat la audierea părților civile J. și K., relativ la modalitatea comiterii de către inculpat a celor două infracțiuni de ultraj.

De asemenea, la termenul din data de 18 iunie 2015, în fața instanței de apel, părțile vătămate C., D. și E. au solicitat retragerea plângerilor penale prealabile pentru comiterea infracțiunilor de amenințare reținute în sarcina inculpatului, iar C., în

calitate de reprezentant al SC F. SRL a menționat că retrage plângerea penală pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

La data de 2 iunie 2015 la dosar a fost depus în original actul notarial prin care s-a autentificat manifestarea de voință a părților vătămate și a inculpatului de a se împăca.

Având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, coroborat cu aspectele constatate în mod direct de către instanța de apel, s-a reținut că, în ceea ce privește starea de fapt, elementele reținute de către Judecătoria Brașov sunt corecte, acestea reflectând modalitatea de derulare a evenimentelor din data de 5 și 6 iulie 2014.

Totodată s-a arătat că Judecătoria Brașov a încadrat în mod corespunzător activitatea infracțională a inculpatului în infracțiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (2 fapte), furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), (2), 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (3 fapte) și port, fără drept, de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește critica apelanților adusă sentinței penale, referitoare la reținerea în mod greșit a dispozițiilor privind starea de recidivă, instanța de apel, în urma analizării sentinței penale nr. 837/2011 a Judecătoriei Brașov, a constatat că aceasta este întemeiată.

Astfel, prima instanță a reținut dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen., având în vedere pedeapsa de 2 ani și 3 luni aplicată prin sentința penală nr. 2413 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Brașov.

Însă, din dispozitivul acestei hotărâri s-a constatat ca rezultând în mod evident că pedeapsa menționată a fost stabilită, urmare a anulării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea în timpul minorității a trei infracțiuni de furt calificat în forma complicității și a tentativei, prin sentința penală nr. 837 din 11 aprilie 2011 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare.

Pentru faptele care au atras anularea bene tlci ului suspendării condiționate, chiar dacă au fost săvârșite după împlinirea vârstei de 18 ani, instanța a dispus prin sentința penală nr. 2413/2011 a Judecătoriei Brașov, pedepse de 3 luni și, respectiv, 8 luni închisoare, acestea neputând atrage aplicarea în prezenta cauză a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen., având în vedere tocmai aceste prevederi legale care stabilesc că, pentru a putea fi reținută starea de recidivă, este necesar ca prima condamnare să fie o pedeapsă mai mare de 1 an.

În aceste condiții, s-a menționat că în sarcina inculpatului nu putea fi reținută starea de recidivă raportat la noile fapte deduse judecății.

Pe de altă parte, instanța de apel a luat act de manifestarea de voință a părților vătămate C., D. și E.

care la data de 18 iunie 2015 care au înțeles să retragă plângerile penale prealabile formulate la data de 6 iulie 2014, urmând să dispună încetarea procesului penai pentru comiterea infracțiunilor de amenințare.

Relativ la manifestarea de voință a reprezentantului legal al părții vătămate SC F. SRL de a se împăca, această atitudine fiind consemnată în actul notarial depus la dosar la data de 2 iunie 2015, Curtea a constatat că nu îi poate da eficiența juridică solicitată, luând în considerare dispozițiile art. 159 alin. (3) C. pen. Raportat la acestea, s-a remarcat împrejurarea că împăcarea între inculpat și partea vătămată a survenit ulterior citirii actului de sesizare, respectiv în calea de atac a apelului, astfel încât în acest moment nu a putut fi stins procesul penal privitor la comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), (2), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., neputând fi retrasă nici plângerea penală, având în vedere că infracțiunea menționată nu se cercetează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În ceea ce privește pedepsele aplicate pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, furt calificat și port fără drept de obiecte periculoase, instanța de apel a apreciat că Judecătoria Brașov a realizat un corect proces de individualizare judiciară, în conformitate cu criteriile instituite în art. 74 C. pen.

În raport de cele expuse, prin Decizia penală nr. 504/Ap din 30 iunie 2015 Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis apelurile declarate de către Ministerul Public și de către inculpat, sub aspectul reținerii stării de recidivă și al încetării procesului penal pentru săvârșirea a trei infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. 206 alin. (1) C. pen.

Rejudecând în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 9 tuni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj (persoană vătămată J.).

În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de I an și 9 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj (persoană vătămată B.).

În baza art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul A. Ia pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 372 alin. (3) C. pen. a condamnat inculpatul A. Ia pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de obiecte periculoase.

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea a trei infracțiunii de amenințare prevăzute de art. 206 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate C., D. și E.).

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 3 luni aplicată prin sentința penală nr. 2413 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare la data de 27 decembrie 2011.

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani și 3 luni în pedepsele de 3 luni, 8 luni și trei pedepse de 2 ani (aplicate prin sentința penală nr. 837 din 11 aprilie 2011 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare la data de 3 mai 2011), urmând a fi înlăturat temporar sporul de 3 luni închisoare.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 129 alin. (1) C. pen. s-au înlocuit cele trei pedepse de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ, prevăzută de art. 124 C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

Având în vedere caracterul definitiv al sentinței penale nr. 2413/2011, precum și împrejurarea că faptele care au format obiectul judecății în Dosarul nr. x/197/2011 al Judecătoriei Brașov au fost săvârșite anterior modificării C. pen., pedepsele de 3 luni și 8 luni au fost contopite în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 în pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare la care se va adăuga sporul de 3 luni aplicat prin aceeași sentință, rezultând în final o pedeapsă de 11 luni închisoare.

Ulterior, în baza art. 38 alin. (1), (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile judecate în prezenta cauză și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea (1 an și 8 luni), rezultând 3 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a adăugat pedeapsa de 1 I luni închisoare la pedeapsa menționată anterior, rezultând pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare majorată cu o pătrime din durata de 2 ani a măsurii educative (6 luni), rezultând în final o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare ce s-a dispus a fi executată în regim de detenție.

S-a menținut restul dispozițiilor din sentința penală apelată.

Împotriva Deciziei penale nr. 504 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția penală, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, admis în principiu prin Încheierea nr. x/RC din data de 30 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosarul nr. x/197/2014.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că că cele două pedepse de câte 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel, sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege întrucât, potrivit dispozițiilor art. 257 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 206 C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 4 luni și 15 zile închisoare și 1 an și 6 luni închisoare sau amendă.

Examinând recursul în casație, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile,

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de parchet, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate ti valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legate menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Referitor !a prezentul recurs în casație Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de apel a modificat soluția instanței de fond sub două aspecte: pe de o parte, în ceea ce privește infracțiunile de amenințare, având în vedere faptul că în cursul judecării apelului cele trei persoane vătămate și-au retras plângerile penale prealabile, s-a dispus încetarea procesului penal în baza an.396 alin. (1) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. iar. pe de altă parte, s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 41 C. pen. referitoare la starea de recidivă întrucât anterioara pedeapsă de 2 ani și 3 luni, suspendată sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr. 2413 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Brașov, nu constituia prim termen al recidivei reprezentând, de fapt, o rezultantă, urmare aplicării procedeului de contopire a: 3 pedepse în cuantum de câte 2 ani, aplicate pentru infracțiuni comise în minorat și, respectiv, o pedeapsă de 3 luni și o alta de 8 luni închisoare, pentru infracțiuni comise după majorat, plus un spor de pedeapsă de 3 luni închisoare.

Urmare refacerii procedeului de contopire, prin aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (4), art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 129 C. pen., instanța de control judiciar, în condițiile menținerii cuantumului pedepselor stabilite de Judecătoria Brașov pentru infracțiunile de furt calificat, ultraj și port Iară drept de obiecte periculoase, a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare.

Critica parchetului se referă la faptul că instanța de apel, înlăturând dispozițiile art. 41, art. 43 alin. (5) C. pen., în speță aflându-ne în situația unei pluralități intermediare, a omis a reindividualiza cele două pedepse stabilite pentru infracțiunile de ultraj, prin menținerea cuantumului de câte 1 an și 9 luni, aplicând pedepse în alte limite decât cele legale, și anume mai mari decât maximul special, în condițiile în care nu au fost reținute circumstanțe agravante sau alte cauze de agravare a răspunderii penale.

Or, având în vedere dispozițiile art. 257 alin. (4) C. pen. (faptele prevăzute la alin. (1) - (3) (ultraj în formă de bază sau asimilată), comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate) raportat la art. 206 alin. (1) C. pen. (amenințarea se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni sau un an sau cu amendă), se constată că limitele speciale sunt cuprinse între 4 luni și 15 zile (minimul special) și 1 an și 6 luni (maximul special) sau amendă,

Prin urmare, în cauză este aplicabil cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. întrucât, prin stabilirea pedepselor de câte 1 an și 9 luni închisoare pentru cele două infracțiuni de ultraj în formă agravată prevăzută de art. 257 alin. (4) cu referire la art. 206 alin. (1) C. proc. pen., pedepsele aplicate nu se situează în limitele prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, fiind stabilite pedepse în alte limite decât cele legale pentru cele două infracțiuni de ultraj, în raport de regulile prevăzute de lege pentru sancționarea concursului de infracțiuni, Înalte Curte constată că pedeapsa stabilită inculpatului A. de către Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin Decizia penală nr. 504/Ap din 30 iunie 2015, este nelegală, motiv pentru care urmează a fi admis recursul în casație formulat de parchet, se va casa decizia recurată, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente, apoi se vor stabili pedepse legale de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru fiecare din cele două infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se va reface concursul de infracțiuni și se vor contopi pedepsele stabilite prin înlăturarea greșitei aplicări a legii în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare (cea aplicată pentru infracțiunea de furt), la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea ( două pedepse cu închisoarea de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de ultraj + o pedeapsă de 1 an și 6 tuni închisoare pentru infracțiunea de port Iară drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. (3) C. pen. = 3 ani și 6 luni. O treime din 3 ani și 6 luni reprezintă 1 an și 1 an și 6 luni închisoare), în total 3 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. l 5 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, se va adăuga pedeapsa de 11 luni închisoare la pedeapsa stabilită prin prezenta, rezultând pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 raportat Ia art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare se va adăuga o pătrime din durata de 2 ani a măsurii educative (6 luni), rezultând în final pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare.

Se vor menține restul dispozițiilor din decizia penală rec urată.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admite recursul în casație declarat de

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 504/Ap din 30 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Casează decizia recurată și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii dispune:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare în

pedepsele componente de:

-

1 an și 9 luni închisoare aplicată în baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. cu

referire la art. 206 alin. (1) C. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj (persoană vătămată J.).

- 1 an și 9 luni închisoare aplicată în baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. cu

referire la art. 206 alin. (1) C. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj

(persoană vătămată B.).

- 2 ani și 3 luni închisoare aplicată în baza art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

-

1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 372 alin. (3) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de obiecte periculoase.

-

11 luni închisoare pedeapsă stabilită în urma realizării concursului de infracțiuni între pedepsele de 3 luni și 8 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 837 aprilie 2011 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare la data de 3 mai 2011, cu un spor de 3 luni închisoare.

Stabilește pentru flecare din cele două infracțiuni prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen. pedepse legale de câte 1 an și 6 luni închisoare.

În baza aii. 38 alin. (1), (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., reface concursul de infracțiuni și contopește pedepsele stabilite prin înlăturarea greșitei aplicări a legii în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare la care adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea (1 an și 6 luni), în total 3 ani și 9 (uni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, adaugă pedeapsa de 11 luni închisoare la pedeapsa stabilită prin prezenta, rezultând pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare adaugă o pătrime din durata de 2 ani a măsurii educative (6 luni), rezultând în final pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor din decizia penală recurată.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2015.