ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanta Agenția
Domeniilor Statului s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, suspendarea executării propunerilor
cuprinse în actul administrativ denumit "Notă privind verificările
efectuate la Agenția Domeniilor Statului nr. 209.108 din 21 iulie 2011".
În motivarea
acțiunii, reclamanta a susținut că propunerile formulate în urma verificărilor
întreprinse de Corpul de control din cadrul Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale exced dispozițiilor O.U.G. nr. 125/2010 și sunt fondate pe o
serie de aprecieri neconforme realității.
În ședința publică
din 4 noiembrie 2011, curtea de apel a admis excepția litispendenței invocată
și a dispus reunirea dosarului nr. 9773/3/2011 la dosarul nr. 59772/3/2011,
luând act de identitatea de părți, obiect și cauză; a respins ca inadmisibilă,
în principiu, cererea de intervenție accesorie și a pus în discuția părților
inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării.
Prin Sentința civilă
nr. 6450 din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta
Agenția Domeniilor Statului ca inadmisibilă, reținând că nota întocmită de
Corpul de control al ministrului nu satisface exigențele dispozițiilor art. 2
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naștere, nu modifică
și nu stinge raporturi juridice.
Curtea de apel a mai
apreciat că având în vedere conținutul notei privind verificările efectuate la
Agenția Domeniilor Statului este evident că actul nu poate fi calificat ca
fiind un act administrativ, având natura juridică a unui proces-verbal de
control și finalitatea propunerii emiterii unor acte administrative în scopul
încetării exercitării funcției de conducere, numirii în funcția de conducere pe
durată determinată, încetării delegării pe funcțiile de conducere,
redistribuirii personalului A.D.S., angajării răspunderii patrimoniale a unor
funcționari, astfel că numai aceste acte administrative pot forma obiectul
acțiunii în contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.
Împotriva
sus-menționatei sentințe reclamanta Agenția Domeniilor Statului a declarat
recurs.
În considerarea art.
304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că sentința atacată a
fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când a considerat că Nota de
control nr. 209108 din 21 iulie 2011 nu întrunește condițiile legale pentru a
fi încadrată în categoria actelor administrative.
În opinia Agenției
Domeniilor Statului acest act întrunește cerințele prevăzute în art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că membrii echipei de
control care au întocmit nota au formulat o serie de măsuri care au produs
efecte juridice.
Astfel în Notă s-au
făcut trei propuneri: de transmitere a acestui act către Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru a
se stabili dacă faptele constatate pot fi apreciate ca infracțiuni; ca Direcția
de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării
Rurale să emită un ordin care să privească preluarea cu caracter temporar a
atribuțiilor de președinte de către vicepreședinte, până la numirea unui nou
președinte și stabilirea unor criterii de performanță pentru conducerea
Agenției Domeniilor Statului; necesitatea în regim de urgență a unor măsuri,
cum ar fi încetarea delegării pe funcțiile de conducere a unor persoane
implicate în cazurile SC A.H. SRL și SC V. SRL și trecerea acestora pe funcții
de conducere.
În momentul în care
propunerile prevăzute în notele de control sunt aprobate de Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acestea devin dispoziții și măsuri care
nasc, modifică sau șterg raporturi juridice, astfel că soluția Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, se impune a fi
modificată în totalitate, cu consecința admiterii cererii de suspendare.
Prin întâmpinare,
intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat menținerea
ca legală și temeinică a sentinței recurate, subliniind că actul a cărui
suspendare s-a cerut nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza prin
prisma motivului de nelegalitate invocat de recurentă - art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. - și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor
fi arătate în continuare.
Instanța de
contencios administrativ a Curții de Apel București a fost sesizată cu cererea
de suspendare a executării Notei privind verificările efectuate la Agenția
Domeniilor Statului nr. 209108 din 21 iulie 2011 emisă de Corpul de Control al
Ministrului din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cerere
întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit
căruia "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube
iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis
actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară
instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ
unilateral până la pronunțarea instanței de fond. (…)".
În mod just, instanța
de fond a verificat întâi de toate dacă actul a cărui suspendare se solicită se
circumscrie noțiunii de act administrativ, a cărui definiție se regăsește în
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.
Conform acestei din
urmă norme legale, actul administrativ este actul unilateral cu caracter
individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere
publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând
naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Așa cum rezultă în
mod neechivoc din conținutul actului pendinte, acesta este un act intern, de
informare a ministrului, ale cărui concluzii finale sunt doar propuneri, cum
însăși recurenta menționează în cererea de recurs. Propunerile făcute sunt
supuse analizei ministrului, ele urmând a fi puse în executare, sau nu, în
funcție de deciziile/recomandările ce vor fi luate/făcute de ministru. Rezultă
că pot produce efecte juridice în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 554/2004 și pot face obiectul unor cereri în anulare sau în
suspendarea executării potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai
eventualele acte emise ca efect al Notei Corpului de Control întocmite la 21
iulie 2011.
De altfel, din
expunerea rezumativă a criticilor formulate de A.D.S., rezultă că și recurenta
acceptă că după aprobarea propunerilor de către Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale, acestea devin dispoziții și măsuri care nasc, modifică sau
sting raporturi juridice. Așadar, la momentul de față instanța nu se află în
fața unui act administrativ și deci nu poate lua în discuție întreruperea
efectelor temporare ale acestuia în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
Instanța de control
judiciar constată că nu există motive pentru reformarea sentinței recurate,
soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii depuse de Agenția Domeniilor
Statului fiind cea corectă și legală.
Având în vedere și
dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004, modificată și completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de Agenția Domeniilor Statului - prin Președinte împotriva Sentinței
civile nr. 6450 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.