ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 855/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta U. București prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat evacuarea pârâtei AC A.L. București SRL din spațiul situat în incinta Grădinii Botanice.

Prin sentința comercială nr. 14097 din 11 decembrie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea reclamantei U. București reținând, în esență, că la data de 20 august 1999 între SC A. București SRL și Grădina Botanică „Dimitrie Brândza” București s-a încheiat un contract de colaborare, al cărui obiect l-a constituit „executarea și montarea porții mici de acces în Grădina Botanică, executarea și montarea porții duble care să se asorteze cu ansamblul intrării principale, realizarea unui mic ansamblu modern de construcție ușoară (aluminiu și geam termopan) care să cuprindă: cabină poartă, grup social, o mini-seră expoziție de flori în folosința Grădinii și un punct de difuzare (6,25 mp) a materialelor tipărite de editura „A.L.

București!”, precum și de desfacere a băuturilor răcoritoare și a dulciurilor”. S-a mai reținut că Grădina Botanică a aportat la asociere terenul și a oferit posibilitatea de racordare la rețeaua de apă, de energie electrică și de gaze, iar pârâta a participat la asociere cu realizarea construcției „cabină poartă, porți mici și porți duble”, precum și cu toate mijloacele fixe și dotările necesare desfășurării activității comerciale în spațiul convenit. S-a luat act că la expirarea contractului, construcția realizată de pârâtă urma să rămână în proprietatea Grădinii Botanice.

De asemenea, prima instanță a notat că Grădina Botanică s-a obligat să pună la dispoziție și să asigure deplina folosință a spațiului, iar pârâta s-a obligat să folosească spațiul numai în scopul activităților mai sus menționate, să asigure amenajarea acestuia și dotarea sa, dar și să asigure fondurile bănești pentru începerea activității, să organizeze și să conducă activitatea în spațiul convenit, să întrețină, să igienizeze spațiul și să achite lunar facturile de utilități. Totodată, instanța de fond a constatat că durata contractului a fost stabilită pe o perioadă de 10 ani, în condițiile arătate mai sus și încă 10 ani, cu acordarea de către pârâtă a unei cote de 30% din profitul realizat, Grădinii Botanice.

În aceste condiții, Tribunalul a reținut că pârâta deține spațiul în baza contractului de colaborare, aflat încă în vigoare și, cum reclamanta nu a solicitat nici rezilierea, nici anularea sa, a constatat că pârâta are dreptul să se bucure de folosința spațiului, așa încât a respins cererea prin care U. București a solicitat evacuarea acesteia. Apelul declarat de reclamanta U. București împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 258 din 31 mai 2010, reținând, în esență, că și în prezent intimata deține un titlu care îi îngăduie să beneficieze de folosința spațiului și, cum acesta nu a fost desființat pe nici o cale a apreciat că în mod legal prima instanță a respins cererea de evacuare.

Totodată, față de susținerea apelantei că acest contract este lovit de nulitate întrucât a fost semnat de o entitate lipsită de personalitate juridică, s-a reținut că o astfel de cerere, făcută direct în apel, încalcă prevederile art. 294 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U. București întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivului de recurs invocat recurenta a susținut că nulitatea contractului de colaborare încheiat în data de 20 august 1999 între SC A.L. București SRL și Grădina Botanică a fost susținută pentru a justifica interesul promovării acțiunii în evacuare. U. București nu a solicitat instanței de apel să constate nulitatea contractului menționat, ci a solicitat, ca modificând sentința atacată să dispună evacuarea intimatei-pârâte din spațiul proprietatea sa întrucât între U. București, proprietara de drept a Grădinii Botanice și SC A.L.

București SRL nu există nici un fel de contract în baza căruia pârâta să poată ocupa vreun spațiu al Grădinii Botanice. Astfel, susține recurenta, instanța de apel în mod greșit a reținut că pârâta SC A.L. București SRL deține un titlu care îi îngăduie să beneficieze de folosința spațiului ocupat fără a lua în considerare faptul că titlul respectiv este reprezentat de un contract de colaborare ce nu este încheiat cu adevăratul proprietar al spațiului. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC A.L. București SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință păstrarea hotărârii criticate ca fiind temeinică și legală. Recursul este nefondat. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Pentru a răspunde lipsei temeiului legal, recurenta se afla în situația de a demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. Critica recurentei conform căreia a susținut nulitatea contractului de colaborare numai pentru a justifica interesul promovării acțiunii în evacuare nu poate fi reținută. Astfel, instanța de apel, răspunzând susținerilor apelantei privind faptul că acest contract este lovit de nulitate, în mod corect a apreciat că nulitatea poate fi invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție.

Nici susținerea că această nulitate ar fi fost făcută pentru a justifica interesul promovării acțiunii nu poate fi reținută atâta timp cât nu s-a pus problema lipsei interesului reclamantei în promovarea acestei acțiuni. Cât privește critica conform căreia instanța de apel a reținut în mod greșit că pârâta deține un titlu care îi îngăduie să beneficieze de folosința spațiului ocupat și că titlul respectiv este reprezentat de un contract de colaborare ce nu este încheiat cu adevăratul proprietar al spațiului, nu poate fi reținută spre analiză. Din analiza actelor depuse la dosar se constată că, contractul de colaborare încheiat între SC A.L.

București SRL și Grădina Botanică, la data de 20 august 1999, este încheiat în baza acordului Rectoratului U. București, contractul fiind validat la U. București pe ultima pagină a contractului fiind aplicată semnătura și ștampila rectorului U. Așa fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, sub acest aspect decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat. Constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei reclamante U. București la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata pârâtă SC A.L.

București SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta U. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 258 din 31 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta reclamantă U. București la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC A.L. București SRL Ilfov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.