ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 855/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 855/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Reclamanta U. București prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
a solicitat evacuarea pârâtei AC A.L. București SRL din spațiul situat în
incinta Grădinii Botanice.
Prin sentința comercială nr. 14097
din 11 decembrie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a
respins cererea reclamantei U. București reținând, în esență, că la data de 20
august 1999 între SC A. București SRL și Grădina Botanică „Dimitrie Brândza”
București s-a încheiat un contract de colaborare, al cărui obiect l-a
constituit „executarea și montarea porții mici de acces în Grădina Botanică,
executarea și montarea porții duble care să se asorteze cu ansamblul intrării
principale, realizarea unui mic ansamblu modern de construcție ușoară (aluminiu
și geam termopan) care să cuprindă: cabină poartă, grup social, o mini-seră
expoziție de flori în folosința Grădinii și un punct de difuzare (6,25 mp) a
materialelor tipărite de editura „A.L. București!”, precum și de desfacere a
băuturilor răcoritoare și a dulciurilor”.
S-a mai reținut că Grădina Botanică
a aportat la asociere terenul și a oferit posibilitatea de racordare la rețeaua
de apă, de energie electrică și de gaze, iar pârâta a participat la asociere cu
realizarea construcției „cabină poartă, porți mici și porți duble”, precum și
cu toate mijloacele fixe și dotările necesare desfășurării activității
comerciale în spațiul convenit. S-a luat act că la expirarea contractului,
construcția realizată de pârâtă urma să rămână în proprietatea Grădinii Botanice.
De asemenea, prima instanță a notat
că Grădina Botanică s-a obligat să pună la dispoziție și să asigure deplina
folosință a spațiului, iar pârâta s-a obligat să folosească spațiul numai în
scopul activităților mai sus menționate, să asigure amenajarea acestuia și
dotarea sa, dar și să asigure fondurile bănești pentru începerea activității,
să organizeze și să conducă activitatea în spațiul convenit, să întrețină, să
igienizeze spațiul și să achite lunar facturile de utilități.
Totodată, instanța de fond a
constatat că durata contractului a fost stabilită pe o perioadă de 10 ani, în
condițiile arătate mai sus și încă 10 ani, cu acordarea de către pârâtă a unei
cote de 30% din profitul realizat, Grădinii Botanice.
În aceste condiții, Tribunalul a
reținut că pârâta deține spațiul în baza contractului de colaborare, aflat încă
în vigoare și, cum reclamanta nu a solicitat nici rezilierea, nici anularea sa,
a constatat că pârâta are dreptul să se bucure de folosința spațiului, așa
încât a respins cererea prin care U. București a solicitat evacuarea acesteia.
Apelul declarat de reclamanta U. București
împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 258 din 31 mai
2010, reținând, în esență, că și în prezent intimata deține un titlu care îi
îngăduie să beneficieze de folosința spațiului și, cum acesta nu a fost
desființat pe nici o cale a apreciat că în mod legal prima instanță a respins
cererea de evacuare.
Totodată, față de susținerea
apelantei că acest contract este lovit de nulitate întrucât a fost semnat de o
entitate lipsită de personalitate juridică, s-a reținut că o astfel de cerere,
făcută direct în apel, încalcă prevederile art. 294 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta U. București întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs
invocat recurenta a susținut că nulitatea contractului de colaborare încheiat
în data de 20 august 1999 între SC A.L. București SRL și Grădina Botanică a
fost susținută pentru a justifica interesul promovării acțiunii în evacuare.
U. București nu a solicitat
instanței de apel să constate nulitatea contractului menționat, ci a solicitat,
ca modificând sentința atacată să dispună evacuarea intimatei-pârâte din
spațiul proprietatea sa întrucât între U. București, proprietara de drept a
Grădinii Botanice și SC A.L. București SRL nu există nici un fel de contract în
baza căruia pârâta să poată ocupa vreun spațiu al Grădinii Botanice.
Astfel, susține recurenta, instanța
de apel în mod greșit a reținut că pârâta SC A.L. București SRL deține un titlu
care îi îngăduie să beneficieze de folosința spațiului ocupat fără a lua în
considerare faptul că titlul respectiv este reprezentat de un contract de
colaborare ce nu este încheiat cu adevăratul proprietar al spațiului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar
intimata pârâtă SC A.L. București SRL a solicitat respingerea recursului ca
nefondat și pe cale de consecință păstrarea hotărârii criticate ca fiind
temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita
modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunțată este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii”.
Pentru a răspunde lipsei temeiului
legal, recurenta se afla în situația de a demonstra lipsa de bază legală a
soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei recurate,
nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Critica recurentei conform căreia a
susținut nulitatea contractului de colaborare numai pentru a justifica
interesul promovării acțiunii în evacuare nu poate fi reținută.
Astfel, instanța de apel, răspunzând
susținerilor apelantei privind faptul că acest contract este lovit de nulitate,
în mod corect a apreciat că nulitatea poate fi invocată pe cale de acțiune sau
pe cale de excepție. Nici susținerea că această nulitate ar fi fost făcută
pentru a justifica interesul promovării acțiunii nu poate fi reținută atâta
timp cât nu s-a pus problema lipsei interesului reclamantei în promovarea
acestei acțiuni.
Cât privește critica conform căreia
instanța de apel a reținut în mod greșit că pârâta deține un titlu care îi
îngăduie să beneficieze de folosința spațiului ocupat și că titlul respectiv
este reprezentat de un contract de colaborare ce nu este încheiat cu adevăratul
proprietar al spațiului, nu poate fi reținută spre analiză.
Din analiza actelor depuse la dosar
se constată că, contractul de colaborare încheiat între SC A.L. București SRL
și Grădina Botanică, la data de 20 august 1999, este încheiat în baza acordului
Rectoratului U. București, contractul fiind validat la U. București pe ultima
pagină a contractului fiind aplicată semnătura și ștampila rectorului U.
Așa fiind, se constată că, instanța
de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză
neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, sub acest aspect decizia
atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
Constatând îndeplinite cerințele
prevăzute de art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei
reclamante U. București la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către
intimata pârâtă SC A.L. București SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta U. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 258 din 31 mai 2010 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă U. București
la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC A.L.
București SRL Ilfov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.