ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 857/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 857/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 24 februarie 2011
Asupra
recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul C.A. prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Hunedoara a solicitat obligarea pârâtei BCR, sucursala Deva, la
recalcularea dobânzilor și penalităților, precum și la restituirea comisionului
de risc bancar.
Prin sentința nr. 1996/CA/2009 din 28 octombrie 2009,
Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantului reținând, în esență, că
acesta nu a făcut dovada convocării pârâtei pentru concilierea directă.
Apelul declarat de reclamantul C.A. împotriva acestei
sentințe a fost respins ca tardiv declarat de Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială, prin decizia nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010, reținând, în
esență, că sentința a fost comunicată reclamantului la data de 16 decembrie
2009, iar cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara în data
de 12 ianuarie 2010.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, prin decizia nr. 3629 din 2 noiembrie 2010 a anulat ca netimbrat
recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei instanței de apel.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
Alba Iulia la data de 10 aprilie 2008, precizată în cadrul concluziilor scrise,
reclamantul C.A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei comerciale nr.
15/A/2010 din 12 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială, în sensul anulării excepției tardivității introducerii apelului, ca
intimata să achite sumele de bani încasate cu titlu de comision risc și
comision de administrare întrucât valoarea creditului scade lunar și automat
scade și comisionul.
Prin decizia comercială nr. 56/A/2010 din 30 aprilie
2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins ca tardiv
formulată cererea reclamantului C.A., reținând, în esență, că cererea de
completare a dispozitivului a fost înregistrată cu depășirea celor 15 zile
prevăzute de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziilor comerciale nr. 15/A/2010 din 12
februarie 2010 și nr. 56/A/2010 din 30 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de
Apel Alba Iulia, secția comercială, reclamantul C.A. a declarat recurs
solicitând admiterea acestuia, respingerea acțiunii intimatei, emiterea unei
hotărâri prin care să se dispună modificarea sau casarea hotărârilor solicitate
în vederea trimiterii acțiunii din dosar la Judecătoria Deva în vederea
judecării fondului.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C.
proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității declarării recursului.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., „Termenul de recurs
este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…”. Din
dispozițiile citate mai sus rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de
atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă
intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței.
În speță au fost atacate cu recurs deciziile
comerciale nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010 și nr. 56/A/2010 din 30 aprilie
2010 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, care i-au fost
comunicate reclamantului recurent la data de 17 martie 2010, respectiv la 18
iunie 2010, conform dovezilor aflate la fila 14 dosar apel nr. 4401/221/2008 și
fila 17 dosar nr. 455/57/2010, iar recursul a fost depus la data de 6 iulie
2010 (data înregistrării la Curtea de Apel Alba Iulia fila 2 dosar recurs).
Revenind la prevederile art. 301 C. proc. civ. prin
care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei
procesuale se observă că de la data comunicării deciziilor stabilită ca moment
de la care încep să curgă cele 15 zile stabilite, depunerea recursului s-a
făcut cu depășirea intervalului de timp prevăzut de lege.
Având în vedere că termenele pentru exercițiul
drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces
echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin
sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reține că recursul astfel
formulat de reclamantul C.A. încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ.
Față de cele ce preced, urmează să se respingă
recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziilor comerciale nr. 15/A/2010
din 12 februarie 2010 și nr. 56/A/2010 din 30 aprilie 2010 pronunțate de Curtea
de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.