ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3629/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta B.C.R., sucursala DEVA, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea dobânzilor și penalităților, precum și restituirea comisionului de risc bancar. Prin sentința nr. 1996/CA/2009 din 28 octombrie 2009, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantului, reținând că acesta nu a făcut dovada convocării pârâtei pentru concilierea directă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C.A., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010, a respins, ca tardiv, declarat apelul reclamantului C.A., reținând că, sentința a fost comunicată reclamantului la data de 16 decembrie 2009, iar cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara în data de 12 ianuarie 2010. Împotriva acestei decizii și a deciziei nr. 56 A/2010 din 30 aprilie 2010 a declarat recurs reclamantul C.A. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Recurentul-reclamant a fost legal citat pentru termenul din 2 noiembrie 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 2 noiembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului reclamantului C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010 și a deciziei nr. 56 A/2010 din 30 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.