ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6672/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Încheierea din ședința publică din data de 9 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 a admis cererea de suspendare formulată de mandatarul pârâtei-intimate SC „C.” SA Cugir, și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a procedurii de insolvență în ce privește societatea intimată SC „C.” SA Cugir; a trimis cauza la arhivă, în nelucrare, până la o nouă stăruință a pârâților, în condițiile art. 244 1 C. proc. civ. Împotriva încheierii mai sus menționată, a declarat recurs Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Lugoj, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. deoarece: - În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, instituția recurentă nu are un drept prescriptibil de creanță, așa cum susține intimata; ci există un drept real de proprietate opozabil „erga omnes” în calitate de proprietari tabulari. - Acțiunea promovată de recurentă are caracterul unei acțiuni în revendicare și nicidecum al unei acțiuni în realizare a unui drept de creanță față de intimată. Recursul nu este fondat pentru cele ce succed. Art. 36 din Legea nr. 85/2006 modificat prin Legea nr. 169/2010, prevede că, „de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Cum în cauză, prin Încheierea nr. 55/2010 din 21 mai 2010 a Tribunalului Alba, s-a constatat că SC „C.” SA Cugir se află în stare de insolvență conform art. 36 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea de Apel Alba Iulia, în mod judicios, a statuat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a procedurii de insolvență în ce privește societatea intimată SC „C.” SA Cugir, în condițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 modificată prin Legea nr. 169/2010 și art. 244 1 C. proc. civ. De asemenea, în condițiile în care prima instanță a stabilit dreptul la despăgubiri - iar prin motivele de apel se pretinde restituirea în natură a bunului -, nu se poate susține că reclamanta ar avea un drept real confirmat și nu unul de creanță, iar această situație ar scoate-o din sfera de aplicare a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Lugoj împotriva Încheierii de ședință din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2011.