ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2051/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 11 noiembrie 2010 în Dosarul nr. 1739/119/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și cu familie, recurenta F.R.A.S. a invocat excepția de nelegalitate a Avizului din data de 29 martie 2010 emis de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret. Reclamanta a susținut că avizul contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 27 - 28 din H.G. nr. 884/2001, fără a se verifica dacă ramura de sport a Karting-ului a fost recunoscută în România.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat încheierea din ședința publică de la 25 noiembrie 2010, prin care a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea excepției de nelegalitate și a suspendat judecarea cauzei în baza dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin Sentința civilă nr. 905 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că, avizul contestat este o operațiune administrativă prealabilă emiterii unui act administrativ, nefiind susceptibil prin el însuși să producă efecte juridice.

Astfel, s-a reținut că, legalitatea avizului nu poate fi analizată decât odată cu legalitatea actului administrativ emis în baza acestuia, conform dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, instanța este competentă să se pronunțe și asupra operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta F.R.A.S., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocată cu privire la Avizul din 29 martie 2010 emis de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret. Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că avizul contestat nu este un act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, deși este emis în vederea executării în concret a prevederilor art. 31 din Decretul nr. 31/1954, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 și art. 3 alin. (3) lit. k) din H.G.

nr. 141/2010 pentru recunoașterea personalității juridice a structurilor sportive. Din acest motiv, s-a arătat că avizul contestat pe calea excepției de nelegalitate dă naștere unor raporturi juridice, prin crearea unei noi persoane juridice, astfel că instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra motivelor de nelegalitate invocate. Recurenta a învederat că erau îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea excepției de nelegalitate a Avizului din 29 martie 2010, care a fost emis de către Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret cu încălcarea dispozițiilor art. 27 - 28 din H.G. nr. 884/2001. Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a soluționat corect excepția de inadmisibilitate cu privire la excepția de nelegalitate a Avizului din 29 martie 2010 emis de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, constatând că actul administrativ dedus judecății nu poate fi contestat pe cale directă sau pe cale incidentă în mod separat de decizia administrativă pentru care a fost întocmit ca operațiune administrativă. Avizul de constituire a unei federații sportive nu produce efecte juridice proprii și nu are drept consecință crearea unei noi persoane juridice, față de dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 26/2000, care prevăd că, federația devine persoană juridică din momentul înscrierii sale în Registrul federațiilor aflat la grefa tribunalului.

În atare situație, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constatând că legalitatea avizului, ca operațiune administrativă care a stat la baza actului supus judecății, nu poate fi cenzurată într-o altă procedură, distinctă de aceea care vizează legalitatea actului respectiv. În consecință, Avizul din 29 martie 2010, deși este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, se constată că nu poate constitui obiectul excepției de nelegalitate, întrucât nu corespunde definiției date actului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice și acestea se produc numai după emiterea deciziei în vederea căreia a fost întocmit actul respectiv.

Celelalte critici formulate în recurs cu privire la nelegalitatea Avizului din 29 martie 2010 nu vor fi examinate, întrucât acestea vizează fondul pricinii, care nu a fost judecat prin sentința recurată, ca urmare a respingerii excepției de nelegalitate ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. În baza dispozițiile art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ. se va dispune obligarea recurentei să plătească intimatei F.R.K. cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, stabilite prin apreciere în raport de obiectul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.R.A.S. împotriva Sentinței nr. 905 din 8 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte F.R.K. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.