ÎCCJ, Decizia nr. 249/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 249/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 11 aprilie 2011

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 2118 din 9 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2522/85/2007, în baza art. 17 lit.

a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. [cu referire la art. 12 lit.

a) și b) din Legea nr. 78/2000], a fost condamnat inculpatul P.C.M., la o

pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b), c) C. pen.

În

baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. [cu

referire la art. 12 lit. a) și b) din Legea nr. 78/2000], a fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b), c) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele

aplicate urmând ca inculpatul P.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b), c) C. pen.

În

baza art. 86

1

– art. 86

2

C. pen. s-a suspendat executarea

pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

Pe

durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte în prima zi de luni a fiecărui trimestru la judecătorul delegat

de la instanța de executare.

b)

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

Conform

art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

Conform

art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub

supraveghere s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată.

S-a

desființat înscrisul falsificat, respectiv „Raportul înaintat Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.” cu adresa nr. 103242 din 18

august 2006 a Ministerului Economiei și Comerțului.

A

fost obligat inculpatul la plata sumei de 5050 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe

Infracțiunilor de Corupție nr. 171/P/2006 din 14 decembrie 2006 s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului P.C.M. fără antecedente penale, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 71 lit. a) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 264 C. pen., art. 71 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 289 C. pen., ambele cu referire la dispozițiile art. 12 lit. a) și art. 12

lit. b) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a

reținut că într-un dosar al Direcției Naționale Anticorupție – Secția de

Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție înregistrat sub

nr. 10/P/2005 a fost cercetat învinuitul M.I. pentru săvârșirea unor

infracțiuni de corupție, în legătură cu încheierea unor convenții de schimb cu

C.N.L.O. și cu modul în care a beneficiat de reconstruirea unui imobil, fiind

ulterior trimis în judecată în dosarul respectiv, prin rechizitoriul din 5

septembrie 2006 și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.

12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și cu aplicarea

art. 33 lit. b) C. pen.

În

fapt, în perioada iulie – august 2006 inculpatul M.I. a luat cunoștință de

materialul de urmărire penală existent în dosarul penal care îl privea,

inclusiv de un act de control întocmit în baza Ordinului nr. 62 din 18

februarie 2005 al Ministerului Economiei și Comerțului, înaintat la Direcția Națională Anticorupție la data de 29 mai 2006, act care prin conținutul său îl

încrimina pe inculpatul M.I.

În

contextul în care pe data de 18 august 2006 urma să se finalizeze prezentarea

materialului de urmărire penală în dosarul privindu-l pe inculpatul M.I.,

inculpatul P.C.M. – care avea la acea dată calitatea de secretar de stat în

Ministerul Economiei și Comerțului, cu atribuții de conducere a Direcției de

Resurse și Complexuri Energetice a elaborat Ordinul nr. 534 din 4 august 2006

pentru efectuarea unui control al activității S.N.L. Oltenia având ca tematică

verificarea convențiilor de schimb încheiate de C.N.L.O. cu familia M.

S-a

mai reținut în actul de inculpare că efectuarea controlului respectiv a avut

loc sub pretinsa motivare a unei informări necesare conducerii ministerului,

iar raportul de control întocmit, care a fost favorabil inculpatului M.I., a

fost înaintat prin fax, din dispoziția inculpatului P.C.M. în data de 18 august

2006 la Direcția Națională Anticorupție, urmare la adresa nr. 102148 din 29 mai

2006, actul fiind semnat pentru ministru de către inculpatul P.C.M., fără ca

acesta să fi fost delegat în acest sens printr-un ordin.

S-a

motivat în considerentele rechizitoriului că ordinul nr. 534 din 4 august 2006,

în baza căruia s-a efectuat controlul la S.N.L. Oltenia, a fost emis cu

încălcarea de către inculpatul P.C.M. a procedurilor privind elaborarea și

avizarea internă a proiectelor de acte normative, astfel cum au fost stabilite

prin Regulament, în scopul vădit de a-l favoriza pe inculpatul M.I.

Astfel,

s-a reținut că Ordinul nr. 534 din 4 august 2008 a fost elaborat de către inculpatul P.C.M. fără o consultare a direcțiilor de specialitate, fără

o prezentare și motivare corespunzătoare a necesității emiterii Ordinului, care

a fost redactat de către inculpatul P.C.M. pe laptop-ul său personal și nu a

fost supus avizării direcțiilor de specialitate.

Ordinul

respectiv a fost prezentat ministrului spre însușire și aprobare de către

inculpatul P.C.M., cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului, înainte de a se

obține pe exemplarul nr. 2 al ordinului avizele direcțiilor de specialitate,

iar pentru acoperirea lipsei avizelor respective, ulterior semnării de către

ministru, ordinul a fost prezentat spre avizare secretarului general – martorul

V.P.

Față

de urgența impusă de termenul foarte scurt pentru obținerea raportului de

control și înaintarea lui la Direcția Națională Anticorupție, dar și lipsa consultării specialiștilor din Direcția Generală Legislație și Management au

făcut ca mențiunea „secretar general” să fie efectuată pe exemplarul nr. 1

semnat de către ministru și nu pe exemplarul nr. 2, cum prevedea Regulamentul,

mențiunea suplimentară pe ordinul aprobat de către ministru fiind efectuată

ulterior de către martora V.V.A., consilier la cabinetul secretarului de stat P.C.M.,

la solicitarea acestuia din urmă, prin introducerea în calculator pe o pagină

albă a mențiunii și apoi imprimarea acesteia pe exemplarul de ordin aprobat.

S-a

concluzionat că față de contextul în care avizul secretarului general V.P. a

fost solicitat pe un ordin deja aprobat de către ministru, semnătura acestuia a

fost o simplă formalitate.

În

ce privește înregistrarea și arhivarea Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 s-au

constatat o serie de nelegalități menite să asigure ascunderea

neregularităților ordinului respectiv și motivul real al emiterii acestuia ca

și destinația Raportului de control întocmit în baza Ordinului nr. 534.

Tocmai

pentru a elimina posibilitatea sesizării unor aspecte de nelegalitate privind

forma și conținutul Ordinului nr. 534/2006, de către secretarul general și

șefii direcțiilor de specialitate din minister, operațiunile de înregistrare și

avizare a ordinului au fost realizate de consiliera V.V.A. la cererea

inculpatului P.C.M.

Pe

de altă parte, încălcând prevederile Regulamentului potrivit cărora ordinul

trebuia adus la cunoștința compartimentelor ministerului de către Direcția

Generală Legislație, Management care alături de Direcțiile de Specialitate

aveau obligația de a aduce la îndeplinire prevederile ordinului, inculpatul P.C.M.

a dispus comunicarea Ordinului nr. 534/2006 prin cabinetul său, de către

martora V.V.A.

De

altfel, aceasta din urmă a solicitat număr de înregistrare la Serviciul Contencios anterior obținerii avizelor legale și deși ordinul respectiv a fost

înregistrat pe data de 4 august 2006 martora l-a adus la cunoștința unuia

dintre membrii comisiei care urma să efectueze controlul dispus, la data de 14

august 2006, iar altor membri nici nu l-a comunicat, în condițiile în care

activitatea de control trebuia efectuată în perioada 7-10 august 2006, iar

Raportul trebuia finalizat până pe data de 12 august 2006.

S-a

menționat în actul de inculpare că inculpatul P.C.M. avea cunoștință că în

perioada respectivă, în care trebuia să se efectueze controlul dispus prin

Ordinul nr. 534/2006, o parte dintre membrii desemnați să facă parte din

Comisia de control se aflau în imposibilitatea de a participa la realizarea

controlului, fiind plecați din țară, în delegații, la cursuri de perfecționare

sau în concedii de odihnă, însă inculpatul nu a dispus măsuri de înlocuire a

acestora.

S-a

apreciat de către Parchet ca fiind evident faptul că prin modul de comunicare

al Ordinului nr. 534/2006 nu s-a urmărit realizarea unui control obiectiv și

fundamentat, ci dimpotrivă realizarea unui Raport superficial și favorabil

numitului M.I., prin care să se înlăture concluziile unui Raport al corpului de

control al ministrului, anterior înaintat de către Ministerul Economiei și

Comerțului la solicitarea D.N.A.

S-a

mai reținut în actul de inculpare că raportul de control în forma înaintată la Direcția Națională Anticorupție în data de 18 august 2006 nu a fost redactat de către membrii

comisiei și nu a fost rezultatul verificărilor efectuate de către aceștia,

raportul tehnoredactat fiind pus la dispoziția lor pentru a fi semnat, împreună

cu anexele, de către inculpatul P.C.M.

În

fapt, din dispoziția inculpatului, în ziua de 14 august 2006, martora V.V.A. a

solicitat martorei D.E.L. să semneze raportul de control, însă aceasta din urmă

a refuzat, solicitând să-i fie comunicat mai întâi ordinul prin care a fost

desemnată ca membru al Comisiei de control, precum și obiectivele controlului.

Solicitarea

de a semna raportul prezentat martorei D.E.L. a avut loc în biroul și în

prezența directorului B.D., iar la refuzul manifestat de aceasta, martora V.V.A.

i-a lăsat spre studiu raportul de control.

În

aceeași zi martora V.V. i-a solicitat și martorei C.C. să semneze Raportul de

control, după ce anterior îi comunicase Ordinul nr. 534 din 4 august 2006.

Martora

C.C. a refuzat să semneze Raportul la a cărui redactare nu a participat și care

nu era semnat de niciun alt membru al comisiei, împrejurare în care martora V.V.

i-a înmânat spre consultare o copie a raportului și a asigurat-o că Raportul va

fi semnat de către G.M.S. și ceilalți membrii ai comisiei, cu care inculpatul P.C.M.

deja discutase.

După

ce martora C.C. a studiat Raportul de control și tematica stabilită, a revenit

la cabinetul martorei V.V., unde de altfel i-a fost înmânată o copie a

Raportului, pentru a solicita precizări, ocazie cu care a fost îndrumată să ia

legătura cu inculpatul P.C.M.

Copia

raportului de control prezentată martorei C.C. era diferită de cea înmânată

celorlalți membrii ai comisiei, atât sub aspectul formei cât și al conținutului.

În

dimineața aceleiași zile, de 14 august 2006, inculpatul P.C.M. a înmânat un

exemplar al Raportului și anexelor, martorului G.M.S., cerându-i să îl semneze

urgent, deoarece termenul stabilit prin ordin pentru redactarea actului de

control expirase, iar apoi să-l predea martorei A.I., ceea ce martorul G. a și

făcut, deși nu efectuase personal nici o verificare, ci doar a procedat la

punctarea sub aspectul existenței a Raportului cu anexele și tematica de

control (acte care îi fuseseră prezentate în condițiile arătate).

S-a

precizat în actul de inculpare că, până la data de 14 august 2006 nici unul

dintre membrii comisiei, cu excepția martorei A.I., nu cunoșteau conținutul

Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 și nu efectuaseră verificări potrivit

tematicii.

Martora

A.I. era cea care se deplasase la Târgu Jiu în ziua de 8 august 2006 și care a discutat pe marginea tematicii de control cu mai multe persoane din cadrul

S.N.L.O. și C.E. Turceni.

Inculpatul

P.C.M. a fost cel care a coordonat activitatea de control efectuată de A.I., în

sensul că a anunțat conducerea S.N.L.O. cu privire la deplasarea comisiei,

activitatea desfășurându-se sub supravegherea directorului economic M.I.,

persoană care, de altfel a primit-o pe martora A.I. și s-a preocupat să-i fie furnizate

informațiile necesare.

În

acest sens, directorul general al S.N.L.O., B.D. a pus la dispoziția comisiei

două adrese înaintate de S.N.L.O. către Direcția Națională Anticorupție, care

vizau aspecte supuse controlului, dar care conțineau date eronate și erau

favorabile inculpatului M.I.

Una

dintre adrese era semnată de inculpatul P.C.M., actele respective fiind

prezentate comisiei cu scopul de a influența actul de control în favoarea

inculpatului M.I., sens în care au fost selectate documentele, unele fiind puse

la dispoziție în extras pentru a nu fi sesizate neregulile privind realizarea

schimbului de terenuri.

Față

de împrejurarea că în raportul pus la dispoziție membrilor comisiei de către

inculpatul P.C.M. se făcea referire la verificări care ar fi fost efectuate de

către cei cinci membrii ai comisiei și de vizualizarea imobilului în discuție,

dar și pentru că în Raport nu se răspunde în totalitate unui punct din tematica

controlului, martorele A.I., C.C. și D.E. s-au deplasat la Târgu Jiu în ziua de 16 august 2006, iar la întoarcere cele trei au semnat Raportul în forma

pusă la dispoziție de inculpatul P.C.M., care era semnat și de către martorul G.M.S.

În

aceeași zi, cele trei martore și-au dat seama, din conținutul Anexelor la Raport că, documentația de schimb, programele de investiții, documentele referitoare la

programele generale de exploatare, perimetrul de licență sau cele afectate de

lucrările miniere, se aflau la D.N.A., fiind ridicate în cursul cercetărilor

care se efectuau în dosarul nr. 10/P/2005, astfel că nu puteau fi verificate,

motiv pentru care martorele au convenit să redacteze un nou Raport în care să

nu se mai precizeze că s-au efectuat verificări nemijlocite și să fie eliminată

mențiunea cu privire la deplasarea la Târgu Jiu doar a martorei A.I.

Ca

urmare, martora A.I. a procedat la redactarea unui alt Raport de control, pe

structura celui prezentat de inculpatul P.C.M., cu precizările că aspectele

consemnate corespundeau discuțiilor purtate la sediul S.N.L.O. și că nu s-a

stabilit modul în care s-a făcut selecția firmei de construcții, modul în care

s-a derulat construcția și nici cum s-a realizat mediatizarea.

Acest

ultim Raport a fost semnat de cele trei martore și ambele variante ale

Raportului de control au fost duse la cabinetul ministrului de către martora A.I.,

la momente diferite, pentru a se discuta și a fi examinate, astfel că în acest

context inculpatul P.C.M. nu a luat cunoștință decât de prima variantă a

Raportului.

În

dimineața zilei de 18 august 2006, când urma să se finalizeze prezentarea

materialului de urmărire penală în dosarul privindu-l pe inculpatul M.I.,

inculpatul P.C.M. a înaintat la Direcția Națională Anticorupție cu o adresă înregistrată la cabinetul ministrului și semnată personal pentru ministru, Raportul

de control care purta semnăturile a patru din cei cinci membrii ai Comisiei de

control.

Adresa

de înaintare a documentului la Direcția Națională Anticorupție fusese redactată de către martora V.V.A. la solicitarea inculpatului P.C.M. și se făcea mențiunea

în cuprinsul adresei că aceasta era transmisă în completarea adresei

anterioare, nr. 102148 din 29 mai 2005 și în vederea soluționării dosarului nr.

10/P/2005.

Parchetul

a apreciat că din conținutul adresei rezultă că s-a dorit o înlăturare a

concluziilor primului Raport de control întocmit inițial și care era

defavorabil inculpatului M.I.

S-a

mai reținut în rechizitoriu că Raportul de control privind situația

reconstrucției gospodăriei familiei M. de către C.N.L. Oltenia S.A. întocmit în

baza Ordinului nr. 534/2006 al Ministerului Economiei și Comerțului a fost

falsificat cu prilejul întocmirii, prin atestarea unor fapte nereale și prin

omisiunea cu știință de a insera aspectele de nelegalitate privind realizarea

schimbului și reconstrucției gospodăriei familiei M., falsul fiind săvârșit în

scopul ascunderii infracțiunilor de corupție săvârșite de inculpatul M.I., care

a fost trimis în judecată în dosarul nr. 10/P/2005.

Caracterul

fals al aspectelor consemnate în Raportul de control rezultă, în opinia Parchetului,

din faptul că evidențele S.N.L.O. privind programele de exploatare, cele de

investiții, perimetrele de licență, care vizau schimbul efectuat de C.N.L.O. cu

familia M. nu puteau fi verificate de membrii Comisiei de control în luna

august 2006 pentru că actele erau deja ridicate de Direcția Națională

Anticorupție.

Pe

de altă parte, afirmația că în zonele afectate existau restricții de eliberare

a autorizațiilor de construcții prevăzute în planurile urbanistice și care erau

cunoscute de locuitori și autoritățile locale, nu este susținută de documente,

iar Primăria comunei Fărcășești a comunicat Direcției Naționale Anticorupție că

nu a avut nici o implicare în procesul de strămutare realizat de exploatările

miniere, nu s-a aflat în posesia planurilor generale de exploatare, nu a avut

cunoștință dacă s-au organizat întâlniri cu cetățenii din zonele afectate de

lucrările miniere și nu a deținut o situație cu persoanele care urmau să fie

afectate.

Nici

referirea la art. 2 din Hotărârea A.G.A. nr. 1/2000 care face trimitere la

programul de scoatere din circuitul agricol a suprafețelor afectate de

lucrările miniere nu a fost corectă, dispozițiile respective nefiind aplicabile

în cauză, deoarece terenurile care au făcut obiectul schimbului nu făceau parte

din categoria terenurilor agricole.

De

asemenea, precizarea de la pct. 3 din Raportul de control în sensul că

reconstrucția anexelor gospodărești ca suprafață locuibilă s-ar fi făcut prin

aplicarea unui raport de transformare care să păstreze echivalența valorică,

potrivit Regulamentului în vigoare, aprobat prin Ordinul nr. 579/2005, s-a

făcut cu ignorarea faptului că în realitate transformarea respectivă nu era

permisă de Regulamentul în vigoare la data încheierii convențiilor de schimb cu

familia M.

Un

alt aspect neconform cu realitatea s-a reținut a fi și cel de la pct. 4 din

Raport, în care se precizează că, atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și

convențiile juridice încheiate cu privire la imobilele afectate de lucrări

miniere nu erau interzise prin Regulamentul aprobat de C.N.L.O., când în

realitate Regulamentul interzicea realizarea unor schimburi în situația în care

nu era clarificată situația juridică a terenurilor, iar prin convenția

încheiată cu familia M., C.N.L.O. primea doar construcțiile, fără teren, așa

cum de altfel le dobândise prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 2075/2002.

În

Raport s-a omis a se mai preciza că imobilul adus la schimb de familia M. în

cazul Convenției încheiate cu E.M.C. Jilț a făcut obiectul unui partaj

voluntar, în urma căruia familiei M. îi revenise un grajd de 10,53 mp și un

fânar de 80 mp (etaj).

Deși

la pct. 6 din Raport se arată că prețul de reconstrucție pentru familia M. a

fost cu 3 milioane de lei mai mic decât prețul mediu ponderat practicat pentru

reconstrucția gospodăriilor respective și că este a 28-a din cele 37 de

gospodării construite de EMC Roșia în cartierul Vărsături, în realitate s-au

raportat prețurile din anii 2002-2003 la cele din anii 2004-2005.

În

fine s-a mai reținut că, deși la pct. 7 din tematica de control se dispuneau

verificări cu privire la efectuarea recepțiilor, în Raport nu s-a precizat

faptul că nu a fost efectuată recepția finală și motivele pentru care nu a fost

posibilă efectuarea recepției finale și a predării-primirii imobilului.

S-a

omis a se arăta că în realitate nerealizarea recepției finale a fost o

consecință a modului în care a beneficiat familia M. de reconstrucția

imobilului și anume prin contribuția mai multor unități miniere, pe baza unor

proiecte de execuție succesive, fără a se putea stabili lucrările efectuate de

fiecare unitate în parte pe baza măsurătorii (conform Legii cadastrului), ci

doar pe situații de lucrări.

Ca

urmare, s-a concluzionat în actul de inculpare că deși Raportul de control

trebuia să fie un act obiectiv, în realitate nu s-au stabilit cauzele

neefectuării recepțiilor și nici care au fost persoanele responsabile în cauză.

Referitor

la cea de-a doua formă a Raportului de control, semnat de martorele A.I., C.C.

și D.E.L. s-a arătat în rechizitoriu, că actul respectiv a fost întocmit pe

structura celui dintâi (la care s-a făcut referire) păstrându-se cea mai mare

parte a mențiunilor de la pct. 2-9, eliminându-se doar precizările privind

verificarea documentației (așa cum deja s-a arătat) și cu mențiunea expresă că

nu s-a stabilit cum s-a făcut selecția firmei de construcții și mediatizarea

preliminatului.

Sub

aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.C.M.,

s-a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de art. 71 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. și art.

71 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu

referire la art. 12 lit. a) și art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și constau în aceea că, în calitate de

secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, în scopul de

a-l favoriza pe inculpatul M.I. și de a zădărnici cercetările în dosarul în

care acesta din urmă era cercetat de D.N.A. în legătură cu fapte de corupție, a

solicitat ministrului emiterea Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 pentru

efectuarea unui control al activității S.N.L.O. a cărui tematică viza

încheierea convențiilor de schimb și reconstrucția imobilului pentru familia M.I.

(fapte care au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 10/P/2005,

dispunându-se trimiterea în judecată), iar ulterior a pus la dispoziția

membrilor Comisiei pentru a fi semnat un Raport în care se atestă date nereale

cu privire la aspectele supuse verificării, act pe care din proprie inițiativă

l-a înaintat la D.N.A. înainte de a fi adus la cunoștința conducerii

ministerului, înaintarea fiind făcută „urmare la un act de control înaintat

anterior” (care era defavorabil inculpatului M.I.).

Parchetul

în argumentarea soluției de trimitere în judecată a inculpatului P.C.M. a

susținut că prin actul de control întocmit în baza Ordinului nr. 534 din 4

august 2006 s-a urmărit punctual înlăturarea acuzațiilor aduse inculpatului M.I.

în dosarul nr. 10/P/2005, iar împrejurările și modalitatea de săvârșire a

faptei denotă intenția inculpatului P.C.M. de a-l ajuta pe inculpatul M.I. în

zădărnicirea urmăririi penale, în sensul prevăzut de art. 71 lit. a) din Legea

nr. 78/2000.

Existența

faptelor și vinovăția inculpatului au fost stabilite în faza de urmărire penală

prin mijloacele de probă menționate în rechizitoriu la filele 25-35 (dosar de

urmărire penală nr. 171/P/2006 – volumul 1).

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 4369/85/2006,

precizându-se în rechizitoriul din 14 decembrie 2006 că s-a dispus sesizarea

acestei instanțe deoarece Tribunalul Sibiu este instanța la care a fost

strămutată judecarea cauzei privind pe inculpatul M.I. – trimis în judecată

prin rechizitoriul nr. 10/P/2005.

S-a

motivat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că

potrivit art. 34 lit. c) și d) C. proc. pen. când o faptă este săvârșită pentru

a ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni, ori pentru a înlesni sau asigura

sustragerea de la urmărirea penală a făptuitorului altei infracțiuni, există

legătură de conexitate și reunirea cauzelor se impune pentru o mai bună

înfăptuire a justiției, iar conform art. 35 alin. (5) C. proc. pen. favorizarea

infractorului este de competența instanței care judecă infracțiunea la care

aceasta se referea.

Prin

sentința penală nr. 38 din 21 februarie 2007 Tribunalul Sibiu și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, motivând că

în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 35 alin. (5) C. proc. pen. și că,

față de dispozițiile art. 32 și urm. C. proc. pen. nu se poate conexa un dosar

al parchetului cu un dosar aflat pe rolul instanței.

S-a

apreciat că Tribunalul Gorj era singurul în măsură să decidă trimiterea

dosarului în vederea conexării cu dosarul în care este cercetat inculpatul M.I.

(dosar aflat pe rolul Tribunalului Sibiu ca urmare a strămutării cauzei).

Tribunalul

Gorj, prin sentința penală nr. 148 din 3 mai 2007 și-a declinat competența

soluționării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4369/85/2006 în favoarea

Tribunalului Sibiu, apreciind că în raport cu natura infracțiunii deduse

judecății – respectiv favorizarea infractorului – și de dispozițiile legale

referitoare la reunirea cauzelor, această din urmă instanță trebuie să judece

cauza.

Constatându-se

existența unui conflict negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de

Casație și Justiție, care prin încheierea nr. 3002 din 5 iunie 2007 dată în

dosarul nr. 4781/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit

competența soluționării cauzei privindu-l pe P.C.M. în favoarea Tribunalului

Sibiu cu motivarea că dispozițiile art. 35 alin. (5) C. proc. pen. stabilesc că

judecarea infracțiunii de favorizare a infractorului este de competența

instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referă, în speță

Tribunalul Sibiu, investit cu judecarea cauzei privindu-l pe inculpatul M.I.

Ca

urmare dosarul a fost trimis Tribunalului Sibiu, fiind înregistrat sub nr. 2522/85/2007

(potrivit procesului-verbal nr. 21 din 22 iunie 2007 – fila 6 dosar instanță).

În

ședința publică din 30 ianuarie 2008 instanța a respins cererea de conexare a

dosarului la dosarul nr. 432/96/2006 al Tribunalului Sibiu privind pe

inculpații M.I. și V.I., cu motivarea că în acea cauză urma să se efectueze o

cercetare judecătorească mai îndelungată, respectiv audierea a peste 63 de

martori, efectuarea unor expertize tehnice, contabile, în timp ce în cauza în

care a fost trimis în judecată inculpatul P.C.M. cercetarea judecătorească nu

impune un timp îndelungat.

S-a

mai argumentat în sensul că potrivit art. 36 alin. (1) C. proc. pen. cu

referire la art. 37 alin. (3) C. proc. pen. legiuitorul a lăsat la latitudinea

instanței reunirea cauzelor aflate în conexitate sau indivizibilitate, fiind

prevăzută o singură excepție și anume indivizibilitatea la care se referă art.

33 lit. c) C. proc. pen. (situație în care reunirea cauzelor este obligatorie).

Cum

în cauză nu au fost incidente aceste din urmă dispoziții, iar Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit că instanța competentă material să judece cauza

este Tribunalul Sibiu, care a fost legal investit și pentru a asigura

continuitatea soluționării cauzei, cererea de conexare a celor două dosare a

fost respinsă.

Prin

sentința penală nr. 226 din 22 decembrie 2008 Tribunalul Sibiu a declinat

competența de soluționare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 2522/85/2007

privindu-l pe inculpatul P.C.M. în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pentru

a se pronunța astfel instanța a constatat, că la data de 30 noiembrie 2008

inculpatul P.C.M. a fost ales deputat în circumscripția electorală nr.20 Gorj,

grupul parlamentar PDL și având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., potrivit cărora competența judecării în primă instanță pentru

infracțiunile săvârșite de senatori și deputați revine Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în baza art. 42 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea instanței

supreme.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 2522/85/2007, iar la

termenul din 24 aprilie 2009 Înalta Curte s-a pronunțat prin încheierea de

ședință în sensul menținerii actelor îndeplinite de către instanța desesizată,

avându-se în vedere dispozițiile art. 42 alin. (2) C. proc. pen.

În

faza cercetării judecătorești desfășurată, atât în fața Tribunalului Sibiu și

continuată mai apoi la Înalta Curte s-a procedat la audierea inculpatului și a

martorilor din acte, fiind admise și cererile de probatorii formulate de

reprezentantul Ministerului Public și de inculpat prin apărătorul său,

încuviințându-se audierea martorilor propuși, precum și proba cu înscrisuri.

Analizând

probele administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, respectiv

la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, prima instanță, coroborând

aceste probe a reținut în fapt următoarele :

La

începutul lunii august 2006 inculpatul M.I., cercetat în dosarul nr. 10/P/2005

al D.N.A. – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de

Corupție pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000,

în legătură cu încheierea unor convenții de schimb cu S.N.L.O. și modul în care

a beneficiat de reconstrucția unui imobil, a fost citat la D.N.A. în vederea prezentării materialului de urmărire penală.

Cu

această ocazie inculpatul M.I. a luat cunoștință că la dosar exista o probă

care îl incrimina, și anume Raportul de control înaintat la D.N.A. de Ministerul Economiei și Comerțului cu adresa nr. 102148 din 29 mai 2006.

În

aceste împrejurări, la 4 august 2006 inculpatul P.C.M., care la acea dată avea

calitatea de secretar de stat în Ministerul Economiei și Comerțului, funcție pe

care anterior o ocupase până în iunie 2006 inculpatul M.I., al cărui subordonat

fusese inculpatul P.C.M. în perioada în care ambii au lucrat la Societatea Națională a Lignitului Oltenia S.A., a inițiat emiterea Ordinului nr. 534 prin

care se constituia o Comisie de Control a activității S.N.L.O., referitor la

reconstrucția gospodăriei familiei M. de către C.N.L.O., tematica controlului

fiind tocmai verificarea convențiilor de schimb încheiate de C.N.L.O. cu

familia M.

Ordinul

nr. 534 din 4 august 2006 a fost emis cu încălcarea de către inculpatul P.C.M.

a procedurilor privind elaborarea și avizarea internă a proiectelor de acte

normative.

Astfel,

deși în Regulamentul privind procedurile de elaborare, avizare și promovare a

proiectelor de acte normative, aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 300 din 2 iunie

2005 se prevedea în Anexa nr.1 că la elaborarea proiectelor de acte normative

(categorie în care se încadrează potrivit art. 1 din Anexa nr. 2 la ordinul

menționat și ordinele ministrului) participă specialiști din cadrul

ministerului, sub conducerea secretarului de stat, în funcție de obiectivul

reglementării, Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 a fost elaborat de inculpatul P.C.M. fără consultarea Direcțiilor de Specialitate.

Ordinul

a fost redactat de către inculpatul P.C.M., așa cum de altfel a și recunoscut

în declarațiile sale, nu a existat o prezentare și o motivare a necesității

emiterii acestui act, iar tematica de control a fost structurată pe acuzațiile

aduse inculpatului M.I. de către D.N.A. în dosarul în care acesta era cercetat

pentru fapte de corupție.

Relevant

este faptul că inculpatul P.C.M. cunoștea acuzațiile respective pentru că

fusese audiat ca martor în respectivul dosar.

În

plus tematica de control prevăzută în Anexa la ordin viza și aspecte care nu

aveau legătură cu obiectul de activitate al S.N.L.O. ca de exemplu funcțiile

ocupate de inculpatul M.I. în perioada 2000-2004 și capacitatea acestuia de a

angaja societatea în raporturi juridice.

Cât

privește componența Comisiei de control prima instanță a reținut că prin art. 2

al Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 inculpatul P.C.M. a desemnat membrii

comisiei fără a consulta în prealabil conducerea direcțiilor din care aceștia

făceau parte, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care numele sau

prenumele unora dintre membrii comisiei nu erau corect menționate, inculpatul P.C.M.

fiind numit în funcția de secretar de stat cu foarte puțin timp înainte de 4

august 2006.

Deși

cunoștea faptul că unele dintre persoanele desemnate să facă parte din Comisia

de control erau în acea perioadă (prima parte a lunii august 2006) plecate în

delegații, inculpatul P.C.M. i-a nominalizat pentru a face parte din comisie,

realizând că persoanele respective în mod obiectiv nu puteau participa la

activitatea de control.

Inculpatul

P.C.M. a relatat, de altfel, că însuși ministrul i-a solicitat în cazul

martorului G.M.S., să nu-l desemneze ca membru în comisia de control deoarece

acesta era plecat din țară și chiar i-a propus o altă persoană, propunere de

care însă inculpatul P.C.M. nu a ținut seama, desemnându-l pe martorul G.

Pe

de altă parte, unii dintre membrii desemnați de către inculpatul P.C.M. nici nu

aveau cunoștințele necesare în domeniile vizate prin tematica de control

stabilită, cum a fost cazul martorei C.C. care a relatat în declarațiile sale

că „în afară de nominalizarea în comisia respectivă nu a mai fost nominalizată

în vreo comisie de control de acest tip, participând potrivit specificului

funcției sale doar în comisii de avizare și analiză a legalității întocmirii

unor acte”.

Și

martora D.E.L. a relatat instanței că „niciodată cât a lucrat în minister nu a

mai făcut parte din vreo comisie de control deoarece atribuțiile sale nu erau

de control”.

Este

evident, așadar, că pentru efectuarea controlului comisia a fost constituită

din funcționari din cadrul unor compartimente, care nu au fost implicați în

încheierea convențiilor de schimb și reconstrucția persoanelor strămutate

(aspecte care formau obiectul tematicii de control) astfel că nu aveau

cunoștință de actele normative specifice activității respective și de

modalitatea de punere în aplicare a Regulamentului de către cei direct

implicați.

De

asemenea termenul foarte scurt stabilit în ordin pentru finalizarea

controlului, 7 august 2006 – 10 august 2006 „dar nu mai târziu de 12 august 2006” în condițiile unui volum mare al documentelor ce trebuiau verificate, de către membrii

desemnați în comisie, care cei mai mulți (4 din 5 membrii) se aflau în

imposibilitatea de a participa efectiv la activitatea de control și în plus

unii nici nu aveau cunoștințele necesare în domeniul respectiv, dovedește că în

realitate nu s-a dorit din partea inculpatului P.C.M. să se realizeze un

control efectiv, ci doar să se întocmească un raport de control favorabil

inculpatului M.I.

În

acest context inculpatul P.C.M. a pus la dispoziția comisiei un raport

tehnoredactat, solicitând semnarea acestuia de către membrii comisiei.

Acest

aspect a fost relatat de membrii comisiei care audiați în calitate de martori

au precizat împrejurările în care Raportul de control le-a fost pus la

dispoziție și li s-a cerut să-l semneze.

Din

declarațiile membrilor Comisiei a rezultat că Anexele la Raport au fost puse la dispoziția martorei A.I. de către directorul S.N.L.O., cu ocazia

deplasării martorei la Târgu Jiu în data de 8 august 2006, iar ulterior pe data

de 17 august 2006 martora A.I. însoțită de C.C. și D.E.L. s-au deplasat la Târgu Jiu pentru a viziona imobilul care a făcut obiectul reconstrucției.

Martorele

au declarat constant că nu s-au verificat efectiv documentele care au stat la

baza realizării schimbului și a reconstrucției imobilului familiei M. și că au

semnat Raportul pus la dispoziție de inculpatul P.C.M., având reprezentarea că

este un document de uz intern („pentru informarea ministrului”), iar aspectele

consemnate se coroborează cu documentele care constituiau Anexele la Raport.

A

mai rezultat din probele administrate în cauză că Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 a fost prezentat ministrului spre însușite și aprobare de către inculpatul P.C.M. înainte de a

obține pe exemplarul 2 avizele direcțiilor de specialitate, contrar

prevederilor Regulamentului privind procedurile de elaborare, avizare și

promovare a proiectelor de acte normative inițiate sau avizate de Ministerul

Economiei și Comerțului, aprobat prin Ordinul nr. 300 din 2 iunie 2005, iar

ulterior semnării de către ministru, ordinul a fost prezentat spre avizare

secretarului general.

Martora

V.V.A. a declarat că mențiunile suplimentare referitoare la avizare pe ordinul

aprobat de către ministru au fost făcute de ea la solicitarea inculpatului P.C.M.,

într-un mod care demonstrează intenția frauduloasă, respectiv introducerea pe o

pagină albă a mențiunilor iar apoi imprimarea acestora pe exemplarul de ordin

aprobat.

Pentru

a ascunde direcțiilor implicate motivul real al emiterii Ordinului nr. 534 din

4 august 2006 și destinația Raportului de control s-a ocupat de operațiunile de

înregistrare și avizare a ordinului martora V.V.A., care din dispoziția

inculpatului P.C.M. a solicitat număr de înregistrare la Serviciul contencios anterior obținerii avizelor și a procedat la arhivarea ordinului, fără anexă.

Ca

urmare s-a înlăturat posibilitatea sesizării neregulilor din cuprinsul

Ordinului nr. 534/2006 de către șefii direcțiilor de specialitate și implicit

posibilitatea blocării actului.

Deși

potrivit Regulamentului, Ordinul nr. 534/2006 trebuia adus la cunoștință

compartimentelor ministerului de către Direcția Generală Legislație,

Management, urmând a fi păstrat la Serviciul contencios, inculpatul P.C.M. a

dispus comunicarea Ordinului prin cabinetul său, de către martora V.V.A. care,

deși l-a înregistrat pe data de 4 august 2006 l-a comunicat unuia dintre

membrii comisiei la 14 august 2006 (martorei C.C.), iar altor membrii,

respectiv G.M.S., I.M. și D.E.L. nici nu l-a comunicat, cu toate că activitatea

de control trebuia efectuată în perioada 7 august – 10 august 2006, iar

Raportul trebuia finalizat până pe 12 august 2006.

Încălcarea

Regulamentului privind elaborarea, emiterea și comunicarea Ordinului nr. 534/2006

este o dovadă a intenției infracționale a inculpatului P.C.M.

Lipsa

unei motivări care a stat la baza emiterii ordinului, neimplicarea direcțiilor

de specialitate în elaborarea actului, modul de constituire a Comisiei de

control, fără consultarea direcțiilor din care făceau parte persoanele

desemnate ca membrii și care fie se aflau în imposibilitatea de participare la

verificări efective, fie nu aveau cunoștințe de specialitate; necomunicarea ordinului;

omisiunea de a încunoștința membrii comisiei despre faptul că aspectele vizate

în tematică au făcut obiectul unui act de control anterior care se dorea a fi

completat, dar și punerea în circulație a unei anexe la ordin, nesemnată de

persoanele care au întocmit-o și stabilirea unei tematici de control neconforme

cu art. 1 din Ordinul nr. 534/2006 care se referă la activitatea S.N.L.O. sunt

argumente care susțin că prin acțiunile desfășurate inculpatul P.C.M. a urmărit

realizarea unui Raport de control favorabil inculpatului M.I. care să-i

servească interesul acestuia în dosarul penal în care era cercetat de D.N.A.

pentru fapte de corupție.

Din

probele administrate a mai rezultat că în ziua de 18 august 2006, dată la care

urma să se finalizeze prezentarea materialului de urmărire penală în dosarul în

care era cercetat inculpatul M.I. pentru fapte de corupție, cu adresa nr. 103242

semnată pentru ministru de secretarul de stat P.C.M. a fost înaintat prin fax la D.N.A. un Raport de control, cu referire și în completare la o adresă anterioară, numărul

102148 din 29 mai 2006, de înaintare a Raportului întocmit cu privire la

aceleași aspecte de corpul de control al ministrului.

Raportul

de control în forma înaintată la D.N.A. în dimineața zilei de 18 august 2006 nu

a fost rezultatul verificărilor efectuate de membrii comisiei și nu a fost

redactat de către aceștia, fiind pus la dispoziția lor de către inculpatul P.C.M.,

din dispoziția căruia martora V.V.A. a prezentat actul respectiv membrilor

comisiei de control cărora le-a solicitat să-l semneze, în împrejurările deja

arătate anterior.

Solicitarea

adresată membrilor comisiei de a semna un Raport de control tehnoredactat mai

înainte de a le fi fost comunicat acestora ordinul prin care au fost desemnați

în calitate de membrii într-o comisie de control, precum și înaintarea la D.N.A. a respectivului Raport care conținea date nereale cu privire la aspectele supuse

verificării fără ca Raportul să fi fost însușit de toți membrii Comisiei, cu

mențiunea de completare la o adresă anterioară și fără a putea justifica o

urgență dovedesc implicarea inculpatului P.C.M. în acțiunea de favorizare a

inculpatului M.I. și de falsificare a unui înscris oficial.

Raportul

de control întocmit potrivit Ordinului nr. 534/2006 al Ministerului Economiei

și Comerțului a fost falsificat cu prilejul întocmirii prin atestarea unor

fapte nereale și prin omisiunea cu știință a referirilor la aspectele de

nelegalitate privind realizarea schimbului și reconstrucției gospodăriei

familiei M.

În

realitate martorii audiați au relatat că evidențele S.N.L.O. relevante în cauză

în raport cu tematica controlului nu au fost verificate de către Comisia de

control pentru că actele erau ridicate de D.N.A. anterior controlului dispus

pentru luna august 2006, astfel că afirmația din Raportul pus la dispoziție de inculpatul

P.C.M. referitor la verificările efectuate nemijlocit nu avea suport real.

Celelalte

aspecte la care se face referire în actul de inculpare ca reprezentând fapte

nereale inserate în Raportul de control dar și omisiunile cu privire la

aspectele de nelegalitate care au guvernat realizarea schimbului și a

reconstrucției gospodăriei familiei M. sunt susținute de înscrisurile existente

la dosar coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Inculpatul

P.C.M. a avut o poziție procesuală oscilantă, în sensul că inițial a negat

orice implicare în elaborarea, emiterea și aducerea la îndeplinire a Ordinului

nr. 534 din 14 august 2006, susținând că doar a executat o dispoziție a

ministrului și că emiterea Ordinului a fost discutată de acesta din urmă cu G.M.S.

care ar fi desemnat și membrii comisiei de control, iar anexa la ordin ar fi

fost redactată de martora A.I. în colaborare cu ministrul, pentru ca ulterior

în urma confruntărilor efectuate să revină în parte asupra acestor declarații.

Apărarea

inculpatului P.C.M. în sensul că Ordinul nr. 534/2006 ar fi reprezentat voința

ministrului este infirmată și de faptul că, deși inculpatul a susținut că

Raportul de control întocmit în baza Ordinului s-a dorit a fi o completare la

un act de control anterior încheiat în baza Ordinului nr. 62/2005, în realitate

în Raportul din 2006 nu s-a făcut nici o referire la actul anterior, iar pe de

altă parte au fost vizate exclusiv convențiile încheiate de C.N.L.O. cu familia

M., fără a se face vreo referire la celelalte convenții de schimb.

Pe

de altă parte martorul S.C., care în calitate de ministru a aprobat Ordinul nr.

534 din 14 august 2006 a relatat în faza de urmărire penală că inițiatorul ordinului

a fost inculpatul P.C.M. care în calitatea sa de secretar de stat era abilitat

să solicite un control cu privire la activitatea societăților din domeniul pe

care în coordona, precizând și faptul că noul act de control nu a avut menirea

de a completa actul de control înaintat la D.N.A. la 29 mai 2005.

Aceasta

deoarece controlul efectuat în baza Ordinului nr. 62/2005 s-a încheiat doar cu

un Raport preliminar, astfel că nu a existat o finalizare în acel caz, urmare a

unor presiuni despre care martorul S.C. a susținut că au fost exercitate de

„persoanele interesate”.

Același

martor a mai relatat că nu a avut cunoștință de conținutul Raportului de

control înaintat la D.N.A. în ziua de 18 august 2006, fiind contactat în

dimineața acelei zile de inculpatul P.C.M. care i-a spus că Raportul de control

întocmit în baza Ordinului nr. 534 din 14 august 2006 a fost finalizat și că îl va înainta la D.N.A., împrejurare în care martorul i-a comunicat

inculpatului că „îl poate înainta dar pe semnătura sa”.

În

fața instanței martorul S.C. și-a precizat poziția în sensul că „nu a solicitat

inculpatului P.C.M. emiterea Ordinului nr. 534 din 14 august 2006 pentru că nu

intra în atribuția sa ci a Direcțiilor de specialitate” menționând că a

discutat cu inculpatul despre necesitatea unui control la societatea

respectivă.

În

ce privește înaintarea Raportului de control la D.N.A., la 18 august 2006, martorul a declarat că „întotdeauna pe adresele de înaintare a unor astfel de acte la

organele abilitate exista o viză care purta semnătura sa în calitate de

ministru, singura excepție când nu a existat o astfel de semnătură fiind în

cazul Raportului de control întocmit în baza Ordinului nr. 534/2006, când

adresa de înaintare a fost semnată de secretarul de stat, inculpatul P.C.M.,

deși nu exista o delegare de atribuții în acest sens.

Martorul

a mai relatat că nu a luat cunoștință de raportul respectiv nici după

înaintarea unui exemplar la D.N.A. în condițiile arătate și datorită

scandalului generat de trimiterea actului la parchet a hotărât „să stea

deoparte”.

Deși

inițial inculpatul P.C.M. a declarat că nu s-a implicat în realizarea actului

de control, în urma confruntărilor care s-au efectuat între acesta și martorii

audiați în cauză, a recunoscut faptul că a pus la dispoziția membrilor

desemnați în Comisia de control, Raportul de control tehnoredactat.

Cu

toate că inculpatul a susținut că Raportul i-a fost înmânat de martora A.I., el

nu a putut oferi o justificare a motivului pentru care el a fost cel care a

solicitat membrilor Comisiei de control (prin intermediul martorei V.V.A.) să

semneze Raportul și nici motivul pentru care unuia dintre membrii comisiei

respectiv martorului G.M.S. i-a pus la dispoziție Raportul însoțit de Anexe,

iar celorlalți membrii, martorele D.E. și C.C. doar Raportul de control.

Referitor

la apărarea inculpatului P.C.M. în sensul că ar fi semnat pentru ministru

adresa de înaintare la 18 august 2006 a Raportului de control la D.N.A. în baza unui acord verbal al ministrului, prima instanță a considerat-o lipsită de

relevanță în condițiile în care Legea nr. 90/1991, H.G. nr. 738 din 3 iulie

2003 și Ordinul de delegare de competențe pentru secretarii de stat

reglementează modul de reprezentare a ministerului în raporturile cu justiția,

iar în speță nu a existat un ordin de delegare de atribuții în acest sens

pentru inculpatul P.C.M.

Reținând

situația de fapt astfel cum a fost expusă, pe baza probelor administrate în

cauză, la care s-a făcut referire, prima instanță a constatat, că faptele

inculpatului care, în calitate de secretar de stat în Ministerul Economiei și

Comerțului în scopul de a-l favoriza pe inculpatul M.I. și de a zădărnici

cercetările într-un dosar în care acesta era cercetat de D.N.A. în legătură cu

fapte de corupție (împrejurare despre care inculpatul P.C.M. avea cunoștință

deoarece fusese audiat ca martor) s-a implicat în emiterea Ordinului nr. 534

din 14 august 2006 pentru efectuarea unui control al activității S.N.L.O.,

având ca tematică încheierea convențiilor de schimb și reconstrucție a

imobilului pentru familia M. (fapte care au făcut obiectul cercetărilor în dosarul

penal nr. 10/P/2005), iar ulterior inculpatul P.C.M. a pus la dispoziția

membrilor comisiei de control pentru a fi semnat un Raport de control care

cuprindea date nereale referitor la aspectele supuse verificărilor, Raport care

a fost înaintat la D.N.A. din proprie inițiativă a inculpatului, mai înainte de

a fi adus la cunoștința ministrului și ca urmare la un act de control înaintat

anterior aceleiași instituții întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 71 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 264 C. pen. și respectiv art. 71 lit. c din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 289 C. pen., ambele cu referire la art. 12 lit. c) și art. 12 lit. b) din

Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte pentru care

urmează a se dispune condamnarea.

La

stabilirea și aplicarea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile

generale de individualizare consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete

în care acestea s-au consumat, urmările produse, ținând seama de dispozițiile

generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în textele

încriminatoare dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel,

calitatea pe care inculpatul o avea la data săvârșirii faptelor deduse

judecății – aceea de secretar de stat în Ministerul Economiei și Comerțului –

este de natură a potența gravitatea acestora și periculozitatea autorului, care

avea reprezentarea exactă a acțiunilor sale ilicite și a consecințelor care

decurgeau din acestea, dar și impactul negativ pe care faptele sale l-au produs

asupra opiniei publice, cu consecința prejudicierii și a imaginii instituției

din care făcea parte, urmare scandalului public declanșat.

Pe

de altă parte, prima instanță a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente

penale, a avut o atitudine procesuală oscilantă, apreciindu-se în raport cu

toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. că aplicarea unor pedepse

orientate spre un cuantum mediu sunt în măsură să satisfacă scopurile preventiv

și punitiv al pedepsei astfel cum a fost avut în vedere de legiuitor în art. 52

C. pen.

Cât

privește modalitatea de executare, având în vedere argumentele expuse prima

instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de aplicare a

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., respectiv suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, pronunțarea condamnării reprezentând un avertisment

pentru inculpat, astfel încât acesta, chiar fără ca o executare a pedepsei să

aibă loc, nu