ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 810/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 650/59/2010, petenții P.M., S.V., S.A., S.L.L. și minorul S.P.B.

prin reprezentanții legali S.A. și S.L.L. au formulat contestație în anulare

împotriva încheierii din data de 17 mai 2010, a deciziei nr. 536 din 21 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 415/59/2010 precum și

împotriva deciziei civile nr. 295 din 24 martie 2010 pronunțată de aceeași

instanță în dosarul nr. 2073,2/30/2007, intimați fiind W.R.P. prin mandatar H.R.,

Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

În ședința publică din 19 octombrie

2010 s-a respins cererea contestatorilor privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

în raport cu prevederile textului art. 124, art. 126 alin. (1), (2) și (5), art.

73 alin. (3) lit. i), art. 21 alin. (1), art. 20, art. 16 alin. (2), art. 1

alin. (3), (4) și (5), art. 2 alin. (2), art. 53, art. 148 alin. (2) și (4) din

Constituția României, invocată de petenți la termenul de judecată din 21

aprilie 2010, constatându-se că această excepție privește modul de organizare a

judecătoriilor, aspect care nu are nici o legătură în cauza pendinte.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs contestatoarea P.M. la data de 9 noiembrie 2010, fără a invoca

critici de nelegalitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 650/59/2010 în vederea soluționării

recursului formulat de contestatoare.

În ședința publică din 3 februarie

2011, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă,

instanța a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.

Analizând cu prioritate această

excepție, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.

29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 modificată, „dacă excepția este

inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța

respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța

imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare”.

În cauza pendinte, cererea de

sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă printr-o încheiere pronunțată

la 19 octombrie 2010, iar potrivit textului de lege sus enunțat, contestatoarea

avea obligația să promoveze recurs împotriva acestei încheieri în termen de 48

de ore de la pronunțare.

Cum, recurenta a declarat recurs

împotriva încheierii recurate, la 9 noiembrie 2010, cu depășirea termenului de

48 de ore, Înalta Curte va constata ca întemeiată excepția tardivității declarării

recursului și în consecință va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatoarea P.M. împotriva încheierii din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2011.