ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2820/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 546/120 din 9 februarie 2010, reclamanții D.I. și D.E. au chemat în judecată pe pârâtele SC B.P. SA și SC B.P. SA, sucursala Dâmbovița, solicitând obligarea pârâtelor la menținerea cuantumului dobânzii majorate de 15,5% conform contractului nr. 160CSI6071310002 din 11 mai 2007 și a graficului de rambursare din 26 noiembrie 2007 și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâtele un credit de consum cu nr. 160CSI6071310002 din 11 mai 2007 pentru suma de 25000 lei, cu rambursare în 10 ani și, potrivit punctului 4.3 din contract, pârâtele avea obligația să le notifice, în scris, orice majorare a dobânzii și a taxelor bancare, precum și noul grafic de rambursare; de la data încheierii contractului, pârâtele le-au comunicat un singur grafic de rambursare, prin care s-a modificat dobânda inițială la 15,5% , fără a mai primi, după această majorare, vreo notificare privind modificarea dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare, ei, reclamanții, îndeplinindu-și obligațiile contractuale, achitând creditul conform graficului de rambursare din 26 noiembrie 2007, prin care se menționa cuantumul dobânzii la 15,5%.

Au susținut reclamanții că în situația majorării dobânzilor, comisioanelor și taxelor bancare, ulterior datei de 26 noiembrie 2007, fără respectarea dispozițiilor punctului 4.3 din contractul de credit, pârâtele au procedat la modificarea abuzivă a contractului, astfel că se impune menținerea cuantumului dobânzii de 15,5%, potrivit contractului de credit și graficului de rambursare din 26 noiembrie 2007, precum și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 1115 din 15 octombrie 2010 a admis acțiunea, a obligat pârâtele să mențină cuantumul dobânzii de 15,5% stabilit prin graficul de rambursare din 26 noiembrie 2007, conform contractului de credit consum nr. 160CSI6071310002 din 11 mai 2007 și să plătească reclamanților suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorarii expert și apărător.

În pronunțarea acestei sentinței instanța de fond a reținut, în esență că neprimind notificarea scrisă cu nivelul majorat al dobânzii și noul grafic de rambursare, reclamanții nu au avut posibilitatea să-și manifeste voința privind acceptarea sau refuzul acestor modificări ale nivelului dobânzilor practicate după data de 26 noiembrie 2007, că reclamanții D.I. și D.E. au respectat obligațiile contractuale. Împotriva hotărârii primei instanțe pârâtele au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., cale de atac ce a fost recalificată de instanța de control judiciar ca fiind apel prin încheierea din ședința publică din 31 ianuarie 2011. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 10 din 31 ianuarie 2011, a respins ca nefondat apelul pârâtelor, instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței atacate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC B.P. SA BUCUREȘTI și SC B.P. SA, SUCURSALA DÂMBOVIȚA, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii. Recurentele își subsumează criticile aduse deciziei recurate, motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc.

civ., acestea vizând modul în care s-au derulat raporturile juridice dintre părți din perspectiva clauzei înscrise la art. 4.3 din contract. Înalta Curte examinând cererea de recurs formulată de pârâte din perspectiva cerinței indicării motivelor de nelegalitate impusă de art. 302 1 , lit. c) C. proc. civ., constată neîndeplinită această condiție. Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9. Deși recurenta-pârâtă a invocat în susținerea recursului său dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că nicio ipoteză prevăzută de aceste texte legale nu a fost demonstrată, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluțiile pronunțate atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, precum și succinta relatare a situației de fapt fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În consecință, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica acestei cereri de recurs sancțiunea nulității. În ceea ce privește cererea intimaților – reclamanți, de obligare a recurentelor – pârâte la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nu poate fi primită întrucât această problemă nu poate fi analizată ca o simplă cerere incidentă, ci numai pe calea de atac a recursului întrucât exprimă o critică de nelegalitate a părții cu privire la acordarea în parte a cheltuielilor de judecată în interpretarea și aplicarea dată de instanța de apel dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Cum intimații-reclamanți nu au formulat însă recurs în cauză – pe acest aspect – această cerere nu poate forma omisso medio , obiectul analizei instanței de recurs, la acest moment și în consecință va fi respinsă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenții – pârâți SC B.P. SA BUCUREȘTI și SC B.P. SA, SUCURSALA DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei nr. 10 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Respinge cererea intimaților – reclamanți privind cheltuielile de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2011.