ÎCCJ, Decizia nr. 437/2011

Ședința publică de la 31 octombrie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1384 din 8 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație,

secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E.

împotriva ordonanței nr. 446/P/2009, din 14 mai 2010, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică;

a fost menținută ordonanța atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor

judiciare statului.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin

ordonanța nr. 446/P/2009 din 14 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de M.M. – fost judecător la Curtea de Apel Iași (în prezent pensionară) pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 323 C. pen.,

art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., 260 C. pen., întrucât

faptele nu există, disjungerea și declinarea competenței de soluționare a

cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru continuarea

cercetărilor față de S.G.M. – director al Oficiului Registrului Comerțului de

pe lângă Tribunalul Iași, M.A., B.D.M. și H.G.L. – grefieri la Judecătoria Iași, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 323 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen.,

art. 291 C. pen., 260 C. pen.

S-a

reținut că prin ordonanța nr. 97/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, motivat de calitatea persoanei, deoarece

magistratul M.M. își desfășura activitatea la Curtea de Apel Iași.

Numitul

B.E. a formulat un memoriu pe care l-a depus în patru exemplare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în care a menționat că M.A., în complicitate cu

judecătorul M.M. de la Curtea de Apel Iași și cu grefierele B.D.M. și H.G.L.,

au introdus în mod fraudulos în toate dosarele în care este parte, denunțuri calomnioase,

înscrisuri calomnioase și insultătoare falsificate integral la adresa sa

(semnate cu nume fictive, ale unor persoane care nu există și care nu au nicio

calitate procesuală, de exemplu A.E., M.V., M.D. etc.).

A

solicitat corectarea celor două site-uri ale Tribunalului Iași, „falsificate de

către M.A., în solidar, în complicitate conform art. 323 C. pen. cu grefierele

învinuite de la Judecătoria Iași” cu scopul de a prejudicia pe petent și a-l

calomnia. Pentru a demonstra acest lucru, persoana vătămată a depus la dosarul

cauzei o copie conformă cu originalul de pe portalul instanțelor de judecată,

din care rezultă că, obiectul dosarului nr. 15057/99/2006 este infracțiunea de

furt calificat prevăzută de art. 209 C. pen., iar el figurează ca inculpat,

lucru ce îi prejudiciază imaginea.

S-a

reținut că la această dată pe site-ul „portalul instanțelor de judecată” la

numărul de dosar 15057/99/2006 figura în dreptul „obiectului dosarului”

înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C. proc. pen.), astfel că, dacă a fost

o eroare de dactilografiere ea a fost remediată, neputându-se concluziona că

aceasta a fost comisă de către magistratul M.M., care și-a desfășurat

activitatea ca judecător la Curtea de Apel Iași în perioada 1 iulie 1993 și

până la 1 aprilie 2006 când a fost eliberată din funcție, ca urmare a

pensionării.

Din

actele efectuate a rezultat că prin rechizitoriul cu nr. 5772/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași inculpatul B.E. a fost trimis în

judecată pentru comiterea infracțiunii de sustragere sau distrugere de

înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., s-a reținut că, la data de

11 iulie 2006 la orele 14

40

-14

45

inculpatul B.E., în

timp ce se afla în compartimentul arhivă a Judecătoriei Iași, secția civilă, a

sustras fila nr. 6 din dosarul nr. 13052/2005, reprezentând adresa nr. 13052

din data de 27 octombrie 2005 Judecătoriei Iași către Tribunalul Iași,

documentul sustras a fost observat de martorii prezenți la fața locului și a

fost găsit în sacoșa inculpatului cu ocazia percheziției corporale efectuate.

Analizând

memoriul formulat procurorul a constatat că nu sunt date sau indicii care să

ateste comiterea vreunei fapte penale de către magistratul M.M.,

concluzionându-se că infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 323 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C.

pen., art. 291 C. pen., art. 260 C. pen. nu există în materialitatea lor.

S-a

arătat că, deoarece a fost formulată plângerea și împotriva unor persoane fără

calitate specială, se va dispune disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași pentru continuarea cercetărilor față de S.G.M. –

director al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, M.A.

și B.D.M. și H.G.L. – grefieri la Judecătoria Iași pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 323 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C.

pen., art. 291 C. pen., art. 260 C. pen.

Plângerea

formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței de începere a urmăririi

penale menționată mai sus a fost respinsă prin rezoluția procurorului șef al

Secției de Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație nr. 5413/2601/II/2/2010 din 23 iunie 2010.

Împotriva

ordonanței procurorului nr. 446/P/2009 din 14 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, Secția de Urmărire Penală, petentul a

formulat plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen. solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale a fostului judecător de la Curtea de Apel Iași M.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art.

248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 323 C. pen., art. 288 C. pen.,

art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 260 C. pen., reluând ca motive de fapt

cele deja expuse prin plângerea penală inițială.

Examinând

actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că plângerea de față

este nefondată.

S-a

argumentat că prin rechizitoriul nr. 5772/P/2006, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Iași a dispus trimiterea în judecată a numitului B.E. pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 242 C. pen., constând în aceea că, în

timp ce se afla în arhiva Secției civile a Judecătoriei Iași, a sustras un

înscris din dosarul nr. 13052/2005. Ulterior petentul B.E. a solicitat

organelor de urmărire penală să procedeze la angajarea răspunderii penale a

tuturor persoanelor, magistrați și alți funcționari, care, în virtutea

funcțiilor lor, au fost angrenați în afacerile sale judiciare.

În

speța analizată, petentul B.E. a pretins că fostul judecător M.M. ar fi

falsificat lista ședințelor de judecată, înscriind date eronate despre

petiționar, cu scopul de a-l prejudicia pe acesta; verificările efectuate în

dosarul nr. 446/P/2009 au stabilit că cele sesizate de către B.E. sunt lipsite

de temei real, în cauză nerezultând dovezi care să demonstreze comiterea

vreunei infracțiuni de către M.M.

Astfel,

prima instanță a apreciat că ordonanța atacată este legală și temeinică, atât

din punctul de vedere al soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptate,

cât și din punctul de vedere al măsurilor privind disjungerea cauzei și

declinarea competenței, deoarece aceste măsuri au fost dispuse cu respectarea

normelor legale incidente.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o,

astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (filele 2-7 dosar

recurs) pentru neefectuarea de cercetări, neaudierea învinuiților, neadministrarea

probelor, încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Analizând

recursul prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. se constată că

recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel

după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen.

începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiții

pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unei infracțiuni

și a unei condiții negative, referitoare la inexistența cazurilor de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C.

proc. pen., cu distincțiile arătate în norma anterior menționată.

În

speța de față, nemulțumit fiind de activitatea profesională a magistratului M.M.

și a celorlalți intimați și conferind conotații penale actelor legal

desfășurate, petentul a formulat plângere penală.

Cu

respectarea dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., în etapa actelor

premergătoare, procurorul a efectuat verificările apreciate ca utile cauzei și,

motivat, a concluzionat în sensul că în cauză este incident cazul de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C.

proc. pen., astfel că s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Din

verificarea actelor dosarului se constată că soluția dispusă este legală și

temeinică, deoarece pretinsa „falsificare” a datelor publicate pe pagina de

internet a Tribunalului Iași nu poate fi imputată intimatei magistrat, în

raport cu instanța la care aceasta și-a desfășurat activitatea în perioada la

care face referire petentul, cum, de altfel, nu pot fi reținute în sarcina

acesteia nici celelalte infracțiuni reclamate, prevăzute de art. 246 C. pen.,

art. 248

1

C. pen., art. 242 C. pen., art. 323 C. pen., art. 288 C.

pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 260 C. pen.

În

speță, acțiunile intimatei nu pot fi circumscrise, după cum pretinde petentul,

sferei ilicitului penal, pentru a se putea angaja răspunderea penală a

acesteia, neputând, deci avea finalitatea urmărită de parte.

Analizând

hotărârea recurată se constată că prima instanță a dat o evaluare proprie

materialului dosarului, plângerii petentului și rezoluției atacate, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., hotărârea astfel

pronunțată fiind legală, temeinică și riguros motivată.

Criticile

invocate în recurs sunt nefondate.

Motivul

de recurs referitor la neefectuarea unor reale cercetări și neadministrarea

probelor utile cauzei de către procuror și instanță nu se susține, deoarece

procurorul, în etapa actelor premergătoare a efectuat, potrivit art. 224 C.

proc. pen., a dispus verificările necesare și apte a întemeia soluția de

netrimitere în judecată dispusă, iar instanța, cu respectarea dispozițiilor

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a soluționat cauza pe baza

materialului dosarului, plângerii petentului și a verificării rezoluției

contestate, sigura probă ce putea fi administrată în această procedură specială

fiind proba cu înscrisuri pe care partea avea posibilitatea să le depună.

Astfel,

nu pot fi primite aserțiunile petentului relative la pretinsa încălcare a

dreptului petentului la un proces echitabil, drept respectat de către organele

judiciare, atât în etapa actelor premergătoare, cât și în cea a judecății.

Pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul B.E. împotriva sentinței nr. 1384 din 8 septembrie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 5111/1/2010.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2011.