ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3599/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 194 din 31 octombrie 2006,

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea formulată de reclamanții D.F.S. și D.F.A. împotriva pârâților C.T., B.F.,

P.I., M.S., R.L., R.G. și SC T.L. SRL Timișoara.

Prin acțiune s-a

solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal al A.G.A. SC T.L.

SRL din 11 mai 2006 motivat de faptul că mandatele de reprezentare ale

asociaților lipsă nu au îndeplinit cerințele impuse de art. 125 din Legea nr. 31/1990,

neavând aplicată apostila Convenției de la Haga, pentru a produce efecte în

România, că s-au încălcat prevederile art. 125 alin. (5) și că pentru a se

hotărî dizolvarea societății era necesar votul tuturor asociaților.

În considerentele

sentinței primei instanțe s-a reținut că adunarea s-a desfășurat conform

convocării și participării asociaților, nefiind necesară aplicarea apostilei pe

mandatele de reprezentare ale asociaților lipsă pentru că nu au fost

contestate, iar art. 125 din Lege nu are aplicabilitate în cauză întrucât se

referă la societatea pe acțiuni și nu la cele cu răspundere limitată.

Apelurile formulate

de reclamantă împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate prin Decizia

nr. 132 din 17 mai 2007 de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că motivele reținute în considerentele

sentinței conduc în mod suficient la constatarea rațiunilor ce au stat la baza

pronunțării sentinței, iar dispozițiile art. 125 din lege a fost interpretat

corect în sensul neaplicării în cazul societăților cu răspundere limitată cum

este și societatea pârâtă.

În ce privește

critica ce a vizat necesitatea unanimității votului pentru dizolvarea

societății s-a considerat că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 192 alin.

(2) în sensul cărora pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea actului

constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când

legea sau actul constitutiv prevede altfel. Or, în actul constitutiv al

societății la art. 8 alin. (3) lit. i) și alin. (4) s-a prevăzut ca dizolvarea

societății se poate decide cu majoritatea absolută a voturilor asociaților.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs reclamanții, care au invocat motivul de nelegalitate

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia

susțin următoarele:

- votul dat de

pârâtul B.F. în calitate de mandatar este nul absolut întrucât pe mandatele

autentificate nu a fost aplicată apostila conform O.G. nr. 66/1999, iar lipsa

acestuia lipsește actele de efecte juridice pe teritoriul României.

- s-au încălcat

prevederile art. 195 alin. (1) în sensul că adunarea nu a fost convocată la

sediul social al societății, ci în Timișoara.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Critica ce vizează

pretinsa nulitate a votului dat de către B.F. în calitate de mandatar întrucât

pe procurile autentice nu ar fi fost aplicată apostila conform O.G. nr. 66/1999

nu poate fi primită întrucât art. 125 din Legea nr. 31/1990 nu prevede o

asemenea formalitate, iar dispozițiile relative la apostilă nu sunt incidente

în cauză.

Nici cea de-a doua

critică nu va putea fi primită în condițiile în care ea nu a fost invocată ca

și motiv de apel și nu a făcut obiectul analizei instanței de apel, fiind

invocată pentru prima dată în recurs, situație ce este inadmisibilă în această fază

procesuală.

Mai mult, Înalta

Curte constată că pretinsa încălcare a art. 110 din Legea nr. 31/1990 nu a fost

invocată nici prin acțiunea introductivă, nefăcând obiectul cercetării judecătorești

la instanțele anterioare.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții

D.F.S. și D.F.A. împotriva Deciziei nr. 132

din 17 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2008.