ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 112/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată, la data de 21 decembrie 2004, pe rolul Tribunalului Arad, reclamanții M.P. și S.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC A.H. SA, Ț.D. și L.G., anularea hotărârilor nr. 3 și 4 adoptate de A.G.A. SC A. SA la data de 27 noiembrie 2004 și respectiv 4 decembrie 2004, privind începerea acțiunii în răspundere împotriva lor, în calitate de administratori ai societății. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea societății și a pârâtului Ț.D. să predea originalul proceselor verbale de ședință administratorului ales al societății, iar pârâtul L.G.

să fie obligat să semneze procesul verbal al ședinței din 4 decembrie 2004 în calitate de președinte al adunării generale, desemnat să conducă adunarea generală conform celor statuate de Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 2380 din 1 noiembrie 2004. În motivare reclamanții au susținut că hotărârea de atragere a răspunderii lor, în calitate de administratori, a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, nefiind întrunită majoritatea absolută cerută pentru adoptarea ei. Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii în anulare și obligarea reclamanților să aplice ștampila societății pe cele două hotărâri adoptate la 27 noiembrie 2004 și 4 decembrie 2004 pentru a putea fi înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.

Prin sentința civilă nr. 131 din data de 31 ianuarie 2005, Tribunalul Arad a respins acțiunea principală formulată de reclamanți și a admis în parte cererea reconvențională a pârâților în sensul obligării reclamanților să aplice ștampila societății pe cele două hotărâri. Capătul de cerere privind obligarea reclamanților și la plata de daune cominatorii de un milion lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de a face, a fost respins. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din probele administrate că A.G.A. SC A.H.

SA, a cărei convocare și ordine de zi, a fost dispusă prin Încheierea nr. 2380 din 1 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Arad, a adoptat la data de 27 noiembrie 2004 două din punctele stabilite prin convocator, respectiv continuarea activității societății și alegerea administratorului unic în persoana lui S.N., iar la data de 4 decembrie 2004, cu respectarea cvorumului prevăzut de art. 112 alin. (2) din legea societăților comerciale, s-a decis respingerea bilanțurilor prezentate, au fost aleși 3 cenzori și 3 supleanți și s-a aprobat hotărârea de atragere a răspunderii administratorilor societății respectiv a reclamanților M.P. și S.N., hotărârile astfel adoptate fiind legale. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții susținând, în esență, că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Prin decizia civilă nr. 149 din data de 5 octombrie 2005 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința fondului, în sensul anulării hotărârilor nr. 3 și 4 adoptate de Adunarea generală a acționarilor SC A. SA HĂȘMAȘ la data de 27 noiembrie 2004 și 4 decembrie 2004. Totodată, instanța de control judiciar prin aceeași decizie a respins cererea reconvențională formulată de pârâți și a menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea petitelor 2 și 3 din acțiunea introductivă, vizând obligarea pârâților la predarea originalelor proceselor verbale întocmite la 27 noiembrie și 4 decembrie 2004 și semnarea procesului verbal din data de 4 decembrie 2004 de către pârâtul L.G.

Instanța de control judiciar a constatat că, în cauză, au fost aplicate greșit dispozițiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acționarii ce dețin majoritatea absolută din capitalul social, cvorum ce nu a fost realizat, deoarece la adunarea din 4 decembrie 2004 capitalul social prezent și reprezentat a fost de 73.138 acțiuni, iar pentru antrenarea răspunderii celor doi administratori au votat acționarii ce dețin 24.542 acțiuni. În contra acestei decizii a declarat recurs, pârâtul Ț.D.

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea deciziei și menținerea hotărârii adoptate de prima instanță. În argumentarea criticilor formulate recurentul a susținut că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, deoarece a dispus anularea hotărârilor nr. 3 și 4 luate în ședința din 4 decembrie 2004, deși la acea dată au fost adoptate patru hotărâri, din care două au fost menținute. Subsumat aceluiași motiv recurentul a susținut că, menținerea în parte a hotărârii fondului este în contradicție cu soluția adoptată de instanța de apel. Referitor la motivul vizând încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurentul a arătat că hotărârile anulate au fost adoptate în A.G.A.

din data de 4 decembrie 2004, la a II-a convocare, ceea ce impunea aplicarea dispozițiilor art. 112 alin. (2) din legea societăților comerciale, cvorum ce a fost respectat. Recurentul a invocat totodată și imposibilitatea administratorilor de a ataca în justiție hotărârea adunării generale. Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat. În ce privește pe intimata SC A. SA HĂȘMAȘ, potrivit înscrisurilor noi, depuse în această fază procesuală, prin Încheierea nr. 4568 din decembrie iunie 2006 pronunțată de judecătorul delegat de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a constatat dizolvată de drept societatea în temeiul art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 359/2004 fiind numit la data de 27 iulie 2006 în calitate de lichidator judiciar SC E. SA ARAD.

Prin notele de ședință depuse la termenul din 12 ianuarie 2007, lichidatorul judiciar al societății a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și având în vedere și înscrisurile noi, depuse în această fază procesuală, care atestă că societatea este dizolvată de drept fiind în lichidare judiciare, Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ț.D., împotriva deciziei nr. 149 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge cererea intimaților M.P. și S.N. privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.