ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 8704 din 17 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A.L. IFN SA în contradictoriu cu pârâtele SC P. Bank România SA și Banca Națională a României.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 58/1934 care îl obligă pe emitent ca la date emiterii biletului la ordin să aibă disponibil bănesc în contul deschis la tras, disponibil care trebuie să fie cel puțin egal cu valoarea biletului la ordin, să existe și la data scadenței în vederea garantării siguranței raporturilor comerciale dintre părți și întrucât emitenta nu avea disponibil în cont, banca a procedat conform Regulamentului Băncii Naționale a României, sesizând incidentul de plată în sensul art. 2, situație în care banca a procedat la instituirea interdicției bancare comunicată Centralei Incidentelor de Plăți. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC A.L.

IFN SA criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 339/2012 din 19 septembrie 2012 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC A.L. IFN SA, reținând că, deși aceasta a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 19 septembrie 2012 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 6 RON și timbru judiciar în cuantum de 0,15 RON, nu a făcut dovada îndeplinirii obligației legale de a timbra cererea de apel. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC A.L. IFN SA Sibiu a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei.

La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția prev. de disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, excepție asupra căreia a rămas în pronunțare. Recurenta-reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 25 iunie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și 0,15 RON timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat. Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 25 iunie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta SC A.L.

IFN SA Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC A.L. IFN SA Sibiu împotriva deciziei civile nr. 339/2012 din 19 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.