ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 8704 din

17 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A.L. IFN SA în

contradictoriu cu pârâtele SC P. Bank România SA și Banca Națională a României.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 58/1934

care îl obligă pe emitent ca la date emiterii biletului la ordin să aibă

disponibil bănesc în contul deschis la tras, disponibil care trebuie să fie cel

puțin egal cu valoarea biletului la ordin, să existe și la data scadenței în

vederea garantării siguranței raporturilor comerciale dintre părți și întrucât

emitenta nu avea disponibil în cont, banca a procedat conform Regulamentului

Băncii Naționale a României, sesizând incidentul de plată în sensul art. 2,

situație în care banca a procedat la instituirea interdicției bancare

comunicată Centralei Incidentelor de Plăți.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC A.L. IFN SA criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de

Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 339/2012 din 19

septembrie 2012 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC A.L. IFN

SA, reținând că, deși aceasta a fost legal citată pentru termenul de judecată

din data de 19 septembrie 2012 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de

timbru în sumă de 6 RON și timbru judiciar în cuantum de 0,15 RON, nu a făcut

dovada îndeplinirii obligației legale de a timbra cererea de apel.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC A.L. IFN SA Sibiu a declarat

recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu trimitere

spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece nu s-a intrat în cercetarea

fondului cauzei.

La termenul

de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția prev. de disp.

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, excepție asupra căreia a rămas în

pronunțare.

Recurenta-reclamantă

a fost legal citată pentru termenul din 25 iunie 2013, cu mențiunea de a depune

taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și 0,15 RON timbru judiciar,

obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin

art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat

principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate

atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat,

sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul

termen de judecată.

Potrivit

prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 25 iunie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în

cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația

timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele

metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a

recursului declarat de reclamanta SC A.L. IFN SA Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamanta SC A.L. IFN SA Sibiu împotriva deciziei civile

nr. 339/2012 din 19 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.