ÎCCJ, Decizia nr. 32/2017

Decizia nr. 32/2017

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 312/A din 09 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014 a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 16 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011.

Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că prin Sentința penală nr. 62/F din 15 februarie 2013, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, alături de alți coinculpați, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la 3 ani închisoare, în baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011 și s-a dedus această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 400.900 lei.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului - teren fâneață în suprafață 2698 mp, situat în intravilanul comuna Poiana Câmpina și a bunurilor mobile deținute la locuința din Chitila, județ Ilfov, conform art. 163 și urm. C. proc. pen. anterior și art. 20 din Legea nr. 78/2000 până la concurența sumei de 400.900 lei.

S-a ridicat măsura indisponibilizării dispusă prin Ordonanța din 13 septembrie 2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5411 dolari SUA, 5135 euro și 38.871 lei.

S-a dispus restituirea acestor sume către inculpat.

S-a ridicat măsura indisponibilizării luate prin aceeași Ordonanță asupra sumelor de 7859,40 lei pe care inculpatul o are în contul deschis la B., a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis C. și, respectiv a sumei de 108.667,99 lei din contul deschis la D.

S-a dispus restituirea către inculpații A. și E. a sumelor de câte 135 lei, plătite de aceștia în contul F. București.

A fost obligat inculpatul A. la 30.100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații G., H., I., J., A. și K.

La termenul de judecată din 12 februarie 2014, prin încheierea de ședință de la acea dată, Înalta Curte, secția penală, din oficiu, în raport de data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanței, respectiv la 03 iulie 2013, a recalificat calea de atac a recursului în apel, potrivit art. 10 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, (M. Of. nr. 515/14.08.2013), dispoziții potrivit cărora: "(2) Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel."

Prin Decizia nr. 97/A din 16 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2011, printre altele, s-au dispus următoarele:

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații G., H., I. și K. împotriva Sentinței penale nr. 62/F din 15 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind și pe intimatul inculpat E., s-a desființat în parte sentința penală apelată, și rejudecând:

S-au descontopit pedepsele rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicate inculpatului A., pentru săvârșirea infr. prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din infr. prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., pentru inculpatul A., texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe acest inculpat după cum urmează:

În baza art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

S-a dedus din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 27 august 2011 la 28 ianuarie 2012.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 1.134.900 lei.

S-a menținut măsura indisponibilizării dispusă prin Ordonanța din 13 septembrie 2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5411 dolari SUA, 5135 euro și 38.871 lei și a înlăturat măsura privind restituirea acestor sume către inculpat.

S-a menținut măsura indisponibilizării luate prin aceeași Ordonanță asupra sumelor de 7859,40 lei pe care inculpatul o are în contul deschis la B., a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis C. și, respectiv a sumei de 108.667,99 lei din contul deschis la D.

S-a dispus obligarea apelantului inculpat A., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2014, în Dosar nr. x/2/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurată în minuta Deciziei nr. 97/A din 16 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2/2011, în sensul că alin. (3) al minutei menționate va fi înlăturat, astfel că minuta, în ceea ce îl privește pe inculpatul A. a avut următorul conținut:

"I. (...) În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din infr. prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., pentru inculpatul A., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia după cum urmează:

În baza art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

S-a dedus din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 27 august 2011 la 28 ianuarie 2012.

S-a menținut măsura indisponibilizării dispusă prin Ordonanța din 13 septembrie 2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5411 dolari SUA, 5135 euro și 38.871 lei și a înlăturat măsura privind restituirea acestor sume către inculpat.

S-a menținut măsura indisponibilizării luate prin aceeași Ordonanță asupra sumelor de 7859,40 lei pe care inculpatul o are în contul deschis la B., a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis C. și, respectiv a sumei de 108.667,99 lei din contul deschis la D.

S-a dispus obligarea apelantului inculpat A., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

III. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., împotriva aceleiași sentințe și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei, stabilindu-se că respectiva încheiere face parte integrantă din minuta deciziei penale a cărei îndreptare de eroare s-a dispus.

Inculpatul A. a formulat cerere de contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 16 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2011, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/1/2014, iar la data de 09 octombrie 2014, fiind fixat termen de judecată pentru examinarea acesteia, prin Decizia penală nr. 312/A pronunțată la aceeași dată, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a contestației în anulare formulată de contestatorul A.

Împotriva deciziei penale sus-menționate, contestatorul A. a formulat cerere de apel, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2017, fiind fixat, aleatoriu, prim termen de judecată la data de 13 februarie 2017.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, cu privire la excepția inadmisibilității apelului, au fost relevate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

La termenul fixat, examinând cererea de apel, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În cauză, condamnatul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată după examinarea contestației în anulare, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 408 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din data de 09 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator A., în sumă de 260 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din data de 09 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator A., în sumă de 260 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT