ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1075/2011

Ședința publică de la 10 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 764/C/2010

pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 1846/257/2009 a fost obligată

pârâta SC G.P.A. SA Mediaș să plătească reclamantei SC T.H.T. SA Mediaș suma de

180.180,3 lei cu titlu de daune rezultate din contractul de brokeraj,

consultanță și reprezentare în domeniul asigurărilor nr. 10 din 22 decembrie

2006.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că în ceea ce privește pârâta de rang 2, reclamanta a

depus la dosar înscrisul de la fila 25, din care rezultă că a adus la

cunoștința acestei părți existența unei posibile daune pe CMR aparținând auto

cu nr. și semiremorca, telefonic la data de 29 noiembrie 2007, iar în format

scris în 30 noiembrie 2007 (adresa înregistrată sub nr. 1264 din 30 noiembrie

2007). Acest înscris nu a fost contestat de niciuna dintre părți.

În ceea ce o privește pe pârâta de

rang 1, din înscrisul depus la fila 22 din dosar rezultă că aceasta a fost

informată, în format scris, prin fax, asupra producerii evenimentului asigurat,

în vederea obținerii de despăgubiri la data de 5 decembrie 2007. Din

probatoriul testimonial administrat în fața instanței, elocventă în această

privință este declarația martorului P.L., care a arătat instanței, că a fost

contactat telefonic de către reprezentantul societății reclamante cu privire la

acest eveniment, imediat după producerea acestuia, cu toate că nu poate preciza

cu exactitate data la care a fost contactat.

Instanța a apreciat declarația martorului în

sensul producerii de către reclamantă a probei respectării termenului în care a

adus la cunoștința societății de asigurări producerea evenimentului asigurat,

respectiv 24 de ore, conform art. 5 din contractul părților.

Împotriva acestei soluții a declarat apel

societatea de asigurări SC G.P.A. SA București solicitând modificarea sentinței

în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia comercială nr. 106/A din 8

octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de pârâtă și

a obligat apelanta să plătească intimatei R.H.T. SRL Mediaș suma de 10.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a

reținut în ceea ce privește informarea telefonică a societății de asigurare

prin intermediul martorului P.L., angajat al societății de asigurare, în

calitate de inspector de daune, că este fără relevanță împrejurarea că acesta

avea sau nu, la acel moment, competența de a instrumenta un asemenea eveniment,

aceasta deoarece, pe de o parte, anunțarea evenimentului nu constituie un

document component al dosarului de daune, ci o simplă informare, formală,

asupra producerii evenimentului pe care martorul, în calitatea sa de angajat al

societății de asigurare ar fi putut în mod firesc să o aducă la cunoștința

organelor abilitate ale societății, iar pe de altă parte, de vreme ce

dispozițiile art. 5 lit. b) din Condițiile generale precitate nu prevăd vreo

anume modalitate de aducere la cunoștință, a unei persoane anume, ci doar a

asigurătorului cu titlu general, este evident că anunțarea oricărei persoane

care ar răspunde la un număr de telefon al societății de asigurare trebuie

considerată valabilă, fiind prezumată, în lipsa unei dispoziții contrare în

contractul de asigurare, ca fiind o persoană competentă a prelua mesajul și de

a-l transmite organelor reprezentative ale societății de asigurare.

Cât privește informarea scrisă a societății de

asigurare despre bunurile sustrase cu ocazia evenimentului, s-a reținut că prin

Adresa nr.1264 din 30 noiembrie 2007, reclamanta a înștiințat pe pârâta E.B.

SRL, în calitate de broker de asigurări a societății de asigurare SC G.P.A. SA

București despre dauna suferită, lucru ce se coroborează cu procesul-verbal din

data de 30 noiembrie 2007 și procesul-verbal de cercetare la fața locului din

data de 29 noiembrie 2007.

Dispoziția prevăzută de art. 5 lit. b) din

Condițiile Generale de contractare nu trebuie interpretată în mod absolut în

prezenta cauză, întrucât societatea de asigurare nu era străină de producerea

evenimentului, iar situația bunurilor sustrase și a valorii acestora nu

depindea în mod direct de atitudinea reclamantei, ci de aceea a organelor de

cercetare de la fața locului și a beneficiarului mărfurilor de la care

reclamanta a primit totalul daunei produse.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.P.A. SA București invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în temeiul

căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate

și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a

susținut, în esență, următoarele:

- Instanța de apel a nesocotit

principiul înscris în art. 969 C. civ., art. 977 C. civ. Instanța nu putea

trece peste voința clar exprimată a părților;

- Instanțele au reținut și interpretat

greșit dispozițiile art. 5 lit. b) coroborate cu art. 6 din Condiții Generale

privind asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș,

pentru mărfurile transportate cu autovehicule (CMR). În condițiile de asigurare

părțile au stabilit de comun acord să anunțe telefonic sau prin fax SC G.P.A.

SA București în maximum 24 de ore producerea evenimentului asigurat și în

maximum 24 de ore de la sosirea în țară să înștiințeze în scris SC G.P.A. SA

București, obligație care nu a fost respectată de reclamantă.

Intimata R.H.T. SRL Mediaș

a formulat note de ședință,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs

prin prisma

dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct.

8 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții întrucât

instanța de apel și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți

născut ca urmare a încheierii contractului de brokeraj și reprezentare în

domeniul asigurator nr. 10 din 22 decembrie 2006 și contractului de asigurare

nr.Q007254 și s-a pronunțat în raport de acesta când a respins apelul pârâtei

SC G.P.A. SA București, neschimbând

natura și înțelesul clauzelor contractuale, a clauzelor cuprinse în Condițiile

generale de asigurare, care au fost interpretate conform voinței părților și

principiilor statornicite în art. 977 și urm. C. civ.

Instanța de apel a reținut corect,

în raport de starea de fapt

stabilită necenzurabilă în recurs, că reclamanta și-a îndeplinit obligația de

informare a asigurătorului prevăzută de

art. 5 lit. b) Cap. IX din

Condițiile Generale privind asigurarea de răspundere

a transportatorului în calitate de cărăuș CMR.

În mod întemeiat instanța de apel a reținut că

dispozițiile art. 5 lit. b) din Condițiile Generale nu prevăd vreo anume

modalitate de aducere la cunoștință, a unei persoane anume, ci doar a

asigurătorului cu titlu general și că acestea nu trebuie interpretate în mod

absolut în prezenta cauză întrucât societatea de asigurare nu era străină de

producerea evenimentului, iar situația bunurilor sustrase și a valorii acestora

nu depindea în mod direct de atitudinea reclamantei, ci de aceea a organelor de

cercetare de la fața locului și a beneficiarului mărfurilor.

Pentru considerentele expuse se apreciază că

hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

8 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a

respinge recursul ca nefondat.

În

ceea ce privește cheltuielile de judecată se apreciază că în raport de munca

îndeplinită de avocatul intimatei, care constă în redactarea unor note scrise

onorariul de avocat nu se justifică în cuantumul solicitat încât în raport de

prevederile art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recurenta va fi obligată să

plătească intimatei suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli parțiale de

judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC G.P.A. SA București

împotriva deciziei comerciale nr. 106/A

din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca

nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatei R.H.T. SRL Mediaș suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.