ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1075/2011

Ședința publică de la 10 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 764/C/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 1846/257/2009 a fost obligată pârâta SC G.P.A. SA Mediaș să plătească reclamantei SC T.H.T. SA Mediaș suma de 180.180,3 lei cu titlu de daune rezultate din contractul de brokeraj, consultanță și reprezentare în domeniul asigurărilor nr. 10 din 22 decembrie 2006. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în ceea ce privește pârâta de rang 2, reclamanta a depus la dosar înscrisul de la fila 25, din care rezultă că a adus la cunoștința acestei părți existența unei posibile daune pe CMR aparținând auto cu nr. și semiremorca, telefonic la data de 29 noiembrie 2007, iar în format scris în 30 noiembrie 2007 (adresa înregistrată sub nr. 1264 din 30 noiembrie 2007). Acest înscris nu a fost contestat de niciuna dintre părți.

În ceea ce o privește pe pârâta de rang 1, din înscrisul depus la fila 22 din dosar rezultă că aceasta a fost informată, în format scris, prin fax, asupra producerii evenimentului asigurat, în vederea obținerii de despăgubiri la data de 5 decembrie 2007. Din probatoriul testimonial administrat în fața instanței, elocventă în această privință este declarația martorului P.L., care a arătat instanței, că a fost contactat telefonic de către reprezentantul societății reclamante cu privire la acest eveniment, imediat după producerea acestuia, cu toate că nu poate preciza cu exactitate data la care a fost contactat. Instanța a apreciat declarația martorului în sensul producerii de către reclamantă a probei respectării termenului în care a adus la cunoștința societății de asigurări producerea evenimentului asigurat, respectiv 24 de ore, conform art. 5 din contractul părților.

Împotriva acestei soluții a declarat apel societatea de asigurări SC G.P.A. SA București solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată. Prin decizia comercială nr. 106/A din 8 octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de pârâtă și a obligat apelanta să plătească intimatei R.H.T. SRL Mediaș suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut în ceea ce privește informarea telefonică a societății de asigurare prin intermediul martorului P.L., angajat al societății de asigurare, în calitate de inspector de daune, că este fără relevanță împrejurarea că acesta avea sau nu, la acel moment, competența de a instrumenta un asemenea eveniment, aceasta deoarece, pe de o parte, anunțarea evenimentului nu constituie un document component al dosarului de daune, ci o simplă informare, formală, asupra producerii evenimentului pe care martorul, în calitatea sa de angajat al societății de asigurare ar fi putut în mod firesc să o aducă la cunoștința organelor abilitate ale societății, iar pe de altă parte, de vreme ce dispozițiile art. 5 lit. b) din Condițiile generale precitate nu prevăd vreo anume modalitate de aducere la cunoștință, a unei persoane anume, ci doar a asigurătorului cu titlu general, este evident că anunțarea oricărei persoane care ar răspunde la un număr de telefon al societății de asigurare trebuie considerată valabilă, fiind prezumată, în lipsa unei dispoziții contrare în contractul de asigurare, ca fiind o persoană competentă a prelua mesajul și de a-l transmite organelor reprezentative ale societății de asigurare.

Cât privește informarea scrisă a societății de asigurare despre bunurile sustrase cu ocazia evenimentului, s-a reținut că prin Adresa nr.1264 din 30 noiembrie 2007, reclamanta a înștiințat pe pârâta E.B. SRL, în calitate de broker de asigurări a societății de asigurare SC G.P.A. SA București despre dauna suferită, lucru ce se coroborează cu procesul-verbal din data de 30 noiembrie 2007 și procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 29 noiembrie 2007. Dispoziția prevăzută de art. 5 lit. b) din Condițiile Generale de contractare nu trebuie interpretată în mod absolut în prezenta cauză, întrucât societatea de asigurare nu era străină de producerea evenimentului, iar situația bunurilor sustrase și a valorii acestora nu depindea în mod direct de atitudinea reclamantei, ci de aceea a organelor de cercetare de la fața locului și a beneficiarului mărfurilor de la care reclamanta a primit totalul daunei produse.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.P.A. SA București invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei. În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., art. 977 C. civ. Instanța nu putea trece peste voința clar exprimată a părților; - Instanțele au reținut și interpretat greșit dispozițiile art. 5 lit. b) coroborate cu art. 6 din Condiții Generale privind asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu autovehicule (CMR).

În condițiile de asigurare părțile au stabilit de comun acord să anunțe telefonic sau prin fax SC G.P.A. SA București în maximum 24 de ore producerea evenimentului asigurat și în maximum 24 de ore de la sosirea în țară să înștiințeze în scris SC G.P.A. SA București, obligație care nu a fost respectată de reclamantă. Intimata R.H.T. SRL Mediaș a formulat note de ședință, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții întrucât instanța de apel și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii contractului de brokeraj și reprezentare în domeniul asigurator nr. 10 din 22 decembrie 2006 și contractului de asigurare nr.Q007254 și s-a pronunțat în raport de acesta când a respins apelul pârâtei SC G.P.A. SA București, neschimbând natura și înțelesul clauzelor contractuale, a clauzelor cuprinse în Condițiile generale de asigurare, care au fost interpretate conform voinței părților și principiilor statornicite în art. 977 și urm. C. civ.

Instanța de apel a reținut corect, în raport de starea de fapt stabilită necenzurabilă în recurs, că reclamanta și-a îndeplinit obligația de informare a asigurătorului prevăzută de art. 5 lit. b) Cap. IX din Condițiile Generale privind asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș CMR. În mod întemeiat instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 5 lit. b) din Condițiile Generale nu prevăd vreo anume modalitate de aducere la cunoștință, a unei persoane anume, ci doar a asigurătorului cu titlu general și că acestea nu trebuie interpretate în mod absolut în prezenta cauză întrucât societatea de asigurare nu era străină de producerea evenimentului, iar situația bunurilor sustrase și a valorii acestora nu depindea în mod direct de atitudinea reclamantei, ci de aceea a organelor de cercetare de la fața locului și a beneficiarului mărfurilor.

Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat. În ceea ce privește cheltuielile de judecată se apreciază că în raport de munca îndeplinită de avocatul intimatei, care constă în redactarea unor note scrise onorariul de avocat nu se justifică în cuantumul solicitat încât în raport de prevederile art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G.P.A. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 106/A din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei R.H.T. SRL Mediaș suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.