ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2077/2020

Ședința publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. x/2015, creditoarea A. S.A. București, în contradictoriu cu terțul poprit B. S.A. Focșani și debitorul C., a solicitat validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 122/R/2015, de executorul D. și comunicată terțului poprit B. S.A. la data de 2 iulie 2015.

Prin sentința nr. 7985 din 7 decembrie 2018 a Judecătoriei Focșani s-au respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității acțiunii și cea vizând prescripția dreptului material la acțiune al creditoarei.

S-a admis cererea și s-a dispus validarea popririi instituite de BEJ D. în dosarul execuțional nr. x/2015 și obligarea terțului poprit să achite creditoarei suma de 2.104.285,32 de RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel terțul poprit B. S.A. și debitorul C..

Prin decizia nr. 605/2019 din 10 octombrie 2019, Tribunalul Vrancea a admis apelul formulat de B. S.A., prin administrator judiciar CII E. și C., împotriva sentinței nr. 7985 din 7 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosar nr. x/2015; a schimbat în parte sentința, a validat poprirea pentru suma de 1.874.000 RON, la care se adaugă cheltuielile de executare și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pe rolul Tribunalului Prahova, la 25 noiembrie 2019 sub nr. x/2012/a49, s-a înregistrat contestația formulată de A. S.A. împotriva măsurii administratorului judiciar CII E., desemnat pentru debitoarea B. S.A., solicitând obligarea debitoarei B. S.A. la plata către creditoare a sumei în cuantum total de 2.088.398.96 RON, sumă alcătuită din suma pentru care s-a validat poprirea, respectiv 1.874.000 RON la care se adaugă cheltuielile de executare dispuse în dosarul execuțional nr. x/2015, în cuantum de 30.567.26 RON, precum și dobânzi legale penalizatoare în cuantum de 183.831.70 RON, calculate de la 7 decembrie 2018 - dată la care a fost pronunțată sentința nr. 7985/2018 de către Judecătoria Focșani, în dosarul nr. x/2015, până la data formulării contestației, respectiv 13 noiembrie 2019, în conformitate cu prevederile Ordonanței nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, precum si plata de dobânzi legale penalizatoare până la plata efectivă a sumei pentru care s-a validat poprirea.

Prin sentința nr. 1091/2019 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestația la măsura administratorului judiciar formulată de A. S.A..

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A. S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației formulată de societate, obligarea B. Sa la plata către recurentă a sumei în cuantum de total de 2.088.398,96 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 38 din 18 februarie 2020, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea A. S.A. împotriva sentinței nr. 1091/2019 din 18 decembrie 2019 a Tribunalului Prahova.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, revizuenta A. S.A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 1091/2019 din 18 decembrie 2019 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. x/2912, apreciind că această hotărâre a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 605/2019 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 12/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1091/2019 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2012 și a deciziei civile nr. 605/2019 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2015.

Curtea de Apel Galați a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ., respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât ambele hotărâri judecătorești a căror revizuire se solicită au fost soluționate, potrivit C. proc. civ. de la 1865.

În acest context, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere neîndeplinirea condițiilor referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză.

Instanța a mai reținut că prin cea de două hotărâre nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, judecătorul sindic constatând că validarea popririi dispusă prin sentința civilă nr. 7985 din 7 decembrie 2018 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia nr. 605/2019 a Tribunalului Vrancea nu desființează admiterea contestației cu care a fost învestit, punerea în executare a celor dispuse prin validarea popririi urmând a fi efectuată în conformitate cu planul de reorganizare aprobat.

În consecință, cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, revizuenta A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6 din Noul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, în consecință, casarea sentinței civile nr. 12/2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1091/2019 din 18 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întrucât această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 605/2019, pronunțată de Tribunalul Vrancea.

În susținerea motivului de nelegalitate, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 conform C. proc. civ. de la 1865), recurenta arată că sentința atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât în mod nelegal a considerat instanța de revizuire că în prezenta speță sunt aplicabile prevederile vechiul C. proc. civ., având în vedere că hotărârile a căror revizuire s-a cerut au fost soluționate după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., iar cererile de chemare în judecată a acestor hotărâri au fost, de asemenea, formulate mult după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În acest context, recurenta solicită instanței de recurs să constate caracterul nelegal al modului în care Curtea de Apel Galați a înțeles să stabilească legea aplicabilă prezentei cauze și să dispună casarea hotărârii atacate în acord cu cele solicitate.

Mai susține recurenta, că instanța de revizuire a pronunțat hotărârea atacată printr-o interpretare mai mult decât eronată a prevederilor legale incidente în prezenta speță, întrucât chiar dacă s-a considera că cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1091/2019 a Tribunalului Prahova ar fi supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1865, aceasta tot ar fi admisibilă, în considerarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Aceasta deoarece, pe parcursul cererii de revizuire a argumentat pe larg faptul că în prezenta speță sunt îndeplinite cumulativ toate cele trei condiții ale textului de lege evocat, însă din considerentele deciziei atacate se observă că instanța, printr-o analiză formală a ajuns la concluzia potrivit căreia, în prezenta cauză nu ar fi îndeplinită condiția triplei identități.

Astfel, analiza triplei identități trebuie să se raporteze la elementele decisive și fundamentale prezentate în cele două dosare, care susțin cu puterea evidenței o încălcare flagrantă a autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive.

În continuare, recurenta a analizat îndeplinirea condiției triplei identități de părți, obiect și cauză, necesare revizuirii sentinței civile nr. 1091/2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că în speță, acestea sunt întrunite, atât conform dispozițiilor noului C. proc. civ., dar și potrivit dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 din noul C. proc. civ. (art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865), recurenta susține că acesta este incident în cauză, întrucât sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, având în vedere că din considerentele pe care se sprijină hotărârea recurată, rezultă că în realitate, Curtea de Apel Galați a lecturat o altă hotărâre decât cea supusă revizuirii.

Astfel, în viziunea Curții de Apel Galați prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat, Tribunalul Prahova nu ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 605/2019 pronunțată de Tribunalul Vrancea întrucât, în realitate, Tribunalul Prahova ar fi reținut că terțul poprit, în speță, B. S.A. ar urma să-i plătească recurentei suma pentru care s-a validat poprirea (1.874.000 RON + cheltuielile de executare) conform planului de reorganizare aprobat prin decizia civilă nr. 1662/2018 a Curții de Apel Ploiești.

În continuare, Curtea de Apel Galați a mai precizat în considerente că suma ce face obiectul validării popririi ar urma să fie consemnată la cererea recurentei pe numele acesteia, potrivit planului de reorganizare aprobat pentru B. S.A..

În acest context, recurenta arată că nu înțelege interpretarea instanței asupra celor reținute de Tribunalul Prahova cu privire la hotărârea a cărei revizuire se solicită, în condițiile în care, hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea nr. 605/2019 a validat poprirea împotriva terțului poprit B. după ce s-a aprobat planul de reorganizare, această validare de poprire conducând la nașterea unui creanțe a societății A. S.A. împotriva terțului poprit de la data validării de poprire.

În opinia recurentei, Curtea de Apel Galați se află într-o eroare gravă cu privire la efectele validării de poprire - prin validarea de poprire, terțul poprit devine debitor al creditorului A. S.A. pentru suma pentru care s-a validat poprirea de la data validării de poprire, or, validarea de poprire este mult ulterioară planului de reorganizare, astfel că nu are niciun fel de efect planul de reorganizare asupra creanței rezultată din validarea de poprire.

În acest sens, se susține că tocmai prin respingerea abuzivă a acestei cereri de plată, ce reprezenta singurul demers în baza căruia recurenta ar fi putut obține realizarea creanței sale născute ulterior deschiderii procedurii insolvenței față de B. și prin validarea acesteia de către Tribunalul Prahova s-a încălcat în mod flagrant autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 605/2019, pronunțată de Tribunalul Vrancea, context în care se arată că motivele evocate sunt străine pricinii, întrucât nu se poate pune problema plății unei creanțe născute ulterior intrării în insolvență pe calea validării de poprire în baza planului de reorganizare care are ca obiect doar creanțe anterioare planului.

Prin întâmpinarea depusă, la 15 octombrie 2020, intimata B. S.A. a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul recurentei S.C. A. S.A. BUCUREȘTI este nefondat urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

În susținerea criticilor formulate, recurenta reia argumentele cererii de revizuire, iar în cadrul primului motiv de recurs arată că acest motiv de casare este întemeiat, întrucât instanța ar fi făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865.

Această critică este nefondată, urmând a fi respinsă. Prealabil prezentării considerentelor care demonstrează caracterul nefondat al susținerilor recurentei, se impune efectuarea operațiunii de încadrare în cazurile de nelegalitate reglementate de C. proc. civ.. Din această perspectivă se reține că textul incident în cauză este cel reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865, fiind invocată în speță încălcarea unor norme de procedură sub aspectul legii procedurale aplicabile litigiului.

Plecând de la această premisă, Înalta Curte reține legalitatea deciziei recurate prin care s-a reținut ca fiind aplicabil C. proc. civ. din 1865, în raport de hotărârea ce se solicită a fi revizuită. Astfel, chiar dacă litigiul în care a fost pronunțată hotărârea ce se solicită a fi revizuită a fost declanșat în cursul anului 2019, el a fost promovat sub forma contestației împotriva măsurii administratorului judiciar al debitoarei B. S.A., în cadrul procedurii de insolvență a acesteia. Or, procedura de insolvență a fost declanșată în anul 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind, deci, supus legii procedurale din anul 1965.

În consecință, devin incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care reglementează concursul între cele două legi de procedură, statuând că dispozițiile noii legi sunt aplicabile numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.

În acest context nu are relevanță împrejurarea că hotărârea în raport de care a fost formulată cererea de revizuire a urmat regulile noi de procedură (executarea silită fiind declanșată în cursul anului 2015), legea de procedură aplicabilă cererii de revizuire fiind determinată de legea de procedură aplicabilă hotărârii ce se solicită a fi revizuită. Or, așa cum s-a arătat deja, litigiul în cadrul căruia a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii este supus C. proc. civ. din 1865, procedura de insolvență a debitoarei B. S.A., fiind inițiată în anul 2012.

Este înlăturată și critica recurentei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte apreciind legalitatea sentinței pronunțate în cauză sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale revizuirii, astfel cum sunt reglementate de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. din 1865. Nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale revizuirii, prin analizarea triplei identități (de obiect, părți și cauză) în raport de elementele și împrejurările esențiale caracteristice celor două litigii. Sub imperiul legii de procedură din 1865, tripla identitate de obiect, părți și cauză era reglementată strict și formal, în concepția legiuitorului această condiție fiind fundamentală, finalitatea revizuirii fiind aceea de a se remedia erorile determinate de nesocotirea autorității lucrului judecat. În consecință, condiția triplei identități este esențială, reglementarea legală trebuind înțeleasă în sensul finalității sale și a rațiunii de a fi a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.

Legalitatea sentinței recurate este apreciată și din perspectiva analizei modului de îndeplinire a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prima instanța apreciind în mod legal că nu este îndeplinită cerința triplei identități sub aspectul obiectului și părților celor două cauze, așa cum s-a reținut în sentința recurată, în primul litigiu, obiectul cauzei l-a constituit validarea popririi, iar părțile în cauză au fost creditoarea A. S.A., debitorul C. și terțul poprit B. S.A., iar în al doilea litigiu, obiectul cauzei l-a constituit contestația formulată de creditoare împotriva unei măsuri luate de administratorul judiciar față de cererea de executarea indirectă a averii debitoarei, temeiul de drept a fost reprezentat art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedurile de insolvență, iar părțile au fost contestatoarea, administratorul judiciar și comitetul creditorilor.

Nu este fondată nici critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. din 1865, nefiind identificate în cuprinsul sentinței recurate motive străine de natura cauzei. Se reține sub acest aspect că instanța de revizuire a reluat în cuprinsul sentinței considerente ale hotărârii supuse revizuirii, inserând și un considerent prin care expune, în interpretare proprie, care este sensul celor reținute de judecătorul sindic. O asemenea abordare nu poate constitui motiv de nelegalitate a sentinței recurate, nefiind incidentă ipoteza legală reglementată de art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. din 1865.

Înalta Curte reține, totodată, că instanța de revizuire nu a efectuat o analiză a hotărârii supuse revizuirii, ci a procedat la semnalarea unei alte condiții de admisibilitate a procedurii urmate de recurentă care nu era îndeplinită în cauză, respectiv aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu fi format obiect de dezbateri. Or, în speță, motivul declanșării celui de-al doilea proces, în fața judecătorului sindic, a fost reprezentat tocmai de pronunțarea hotărârii de validare a popririi, în accepțiunea recurentei administratorul judiciar refuzând, în mod nelegal, punerea în executare a acestei prime hotărâri; în acest context, judecătorul sindic a analizat efectele primei hotărâri și eventualitatea autorității de lucru judecat a acesteia în soluționarea litigiului cu care a fost investit în condițiile în care obiectul contestației, așa cum s-a menționat deja, era reprezentat tocmai de pronunțarea hotărârii de validare a popririi și refuzul pretins nejustificat al administratorului judiciar de punere în executare a acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii sau că hotărârea conține motive străine de natura pricinii pentru a fi reținute motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Galați este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. București prin administrator special F. și administrator judiciar G.. împotriva sentinței civile nr. 12/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. BUCUREȘTI prin administrator special F. și administrator judiciar G.. împotriva sentinței civile nr. 12/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata B. S.A. prin administrator special C. și administrator judiciar CII E..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2020.