ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3808/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civila nr. 5192 din 08 aprilie 2010

pronunțata de Judecătoria Sectorul 3

București, instanța a admis excepția de necompetentă teritorială a Judecătoriei

Sectorului 3 București invocată din oficiu si a declinat competența de

soluționare a cauzei formulată de reclamanții M.I., M.M. și M.I., in

contradictoriu cu pârâții O.Ș., G.M., Statul Român prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice București, Municipiul București prin Primarul General,

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești, Municipiul

Ploiești prin Primar, Primăria comunei Urlați, O.D. și persoana care a formulat

cerere de intervenție în interes propriu P.V., în favoarea Judecătoriei

Ploiești.

La

data de

09 iunie 2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești, dosarul cu

numărul de mai sus în vederea soluționării cauzei.

La

primul termen de judecata instanța a pus in discuție excepția de necompetentă teritorială

a Judecătoriei Ploiești invocata din oficiu în vederea declinării competentei în

favoarea Judecătoriei Sectorul 3 București.

Astfel

în

ședința

publică din 26 noiembrie 2010, instanța a invocat excepția necompetentei

teritoriale a instanțe și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei

excepții.

Instanța

a reținut că reclamanții au domiciliul în București, sector 3, iar pârâții: O.Ș.,

B.M., are domiciliul în București, O.D. are domiciliul în București, sector 3

si intervenienta P.V. cu domiciliul în București, sector 3.

Totodată,

a reținut reclamanții au solicitat Judecătoriei Sectorul 3 București să

constate că au devenit proprietarii imobilului teren în suprafață de 290 mp și construcție

formată din 4 camere, verandă și o bucătărie, imobil situat în București, sector

3, prin efectul prescripției - achizitive de la 10 la 20 de ani.

În

consecință, obiectul acțiunii îl constituie uzucapiunea de scurtă durată iar

imobilele sunt situate în București, sector 3.

Prin

precizarea cererii de la termenul de judecată din data de 28 mai 2009,

reclamanții au solicitat instanței sa constate succesiunea vacanta de pe urma

defunctei parte S.V., în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, motiv

pentru care instanța inițial investita a recalificat cererea de chemare în

judecată considerând că nu este o cerere accesorie fondului.

Astfel

se reține că potrivit art. 5 C. proc. civ. cererea se face la instanța

domiciliului paratului iar potrivit art. 13 C. proc. civ. cererile privitoare

la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se afla

imobilele.

Instanța

a mai reținut că din

analiza

tuturor înscrisurilor anexate și relevante in soluționarea cauzei rezulta ca

domiciliul actual al paraților este în municipiul București iar imobilul cu privire

la care se solicită constatarea uzucapiunii este situat în Municipiul

București.

De

asemenea, potrivit art. 159 C. proc. civ. punctele 1, 2 si 3 necompetența este

de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul

nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării

competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;

competenta unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Potrivit

art. 158

alin. (5)

C. proc. civ.

coroborat cu art. 162 C. proc. civ., dacă necompetența este de ordina publică

ea poate fi invocată de oricare dintre părți chiar înaintea instanței de

recurs, putând fi invocată și de instanța de judecată din oficiu.

Potrivit

art. 13 alin. (1) C. proc. civ.

cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la

instanța în circumscripția căreia se află imobilele.

Față

de locul situării imobilului, precum și față de caracterul imperativ la normei

juridice prevăzuta de art. 13 alin. (1) C. proc. civ.

coroborata cu

dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., excepția necompetentei teritoriale

a Judecătoriei Ploiești are un caracter absolut, norma juridica incidența având

un caracter imperativ de la care nu se poate deroga, in consecința instanța va

admite excepția invocată din oficiu și în temeiul art. 137 alin. (1) si art.

158 alin. (3) C. proc. civ. va declina competenta de soluționare a prezentei

cauze în favoarea Judecătoriei Sectorul 3 București.

În

această situație, instanța apreciază că nu se mai impune analiza apărărilor de

fond formulate de reclamant în cadrul prezentei judecăți, acestea urmând a fi

verificate sub aspectul legalității și temeiniciei de instanța competentă.

În

consecință, în conformitate cu dispozițiile legale imperative menționate si

având in vedere ca cererea privind constatarea vacantei succesorale este o

cerere accesorie fondului, cu posibilitatea de a fi disjunsă de instanță, in

condițiile prevăzute de lege, normele privind competentă în materie succesorala

fiind inaplicabile situației de fapt prezentate, precum si ca toate

înscrisurile anexate la dosar privesc un imobil situat in municipiul București,

excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești apare ca

întemeiată.

Față

de considerentele de mai sus, Judecătoria Ploiești a apreciat întemeiată

excepția necompetenței teritoriale, declinându-și competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 3 București.

Astfel

ivindu-se conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și

Judecătoria Sectorului 3 București, cauza a fost înaintată pentru regulator de

competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față

de conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Obiectul

litigiului îl constituie dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune

(prescripție achizitivă) asupra imobilului situat în București, sector 3.

Competența

teritorială a instanței se determină potrivit cu cele stipulate prin art. 13

alin. (1) în cazul acțiunilor reale imobiliare, petitorii sau posesorii.

Ca

atare litigiul privitor la un imobil este de competența instanței pe teritoriul

căreia se află imobilul, fără ca părțile să aibă dreptul de a stabili o altă

instanță, competența fiind una teritorială exclusivă, stabilită printr-o normă

imperativă de ordine publică.

Așa

fiind, față de cele expuse în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. proc.

civ. competența teritorială de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei

Sectorului 3 București, sens în care urmează a se dispune în temeiul art. 22

pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 mai 2011.