ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3808/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civila nr. 5192 din 08 aprilie 2010 pronunțata de Judecătoria Sectorul 3 București, instanța a admis excepția de necompetentă teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București invocată din oficiu si a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții M.I., M.M. și M.I., in contradictoriu cu pârâții O.Ș., G.M., Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București, Municipiul București prin Primarul General, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești prin Primar, Primăria comunei Urlați, O.D. și persoana care a formulat cerere de intervenție în interes propriu P.V., în favoarea Judecătoriei Ploiești.

La data de 09 iunie 2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești, dosarul cu numărul de mai sus în vederea soluționării cauzei. La primul termen de judecata instanța a pus in discuție excepția de necompetentă teritorială a Judecătoriei Ploiești invocata din oficiu în vederea declinării competentei în favoarea Judecătoriei Sectorul 3 București. Astfel în ședința publică din 26 noiembrie 2010, instanța a invocat excepția necompetentei teritoriale a instanțe și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții. Instanța a reținut că reclamanții au domiciliul în București, sector 3, iar pârâții: O.Ș., B.M., are domiciliul în București, O.D. are domiciliul în București, sector 3 si intervenienta P.V.

cu domiciliul în București, sector 3. Totodată, a reținut reclamanții au solicitat Judecătoriei Sectorul 3 București să constate că au devenit proprietarii imobilului teren în suprafață de 290 mp și construcție formată din 4 camere, verandă și o bucătărie, imobil situat în București, sector 3, prin efectul prescripției - achizitive de la 10 la 20 de ani. În consecință, obiectul acțiunii îl constituie uzucapiunea de scurtă durată iar imobilele sunt situate în București, sector 3. Prin precizarea cererii de la termenul de judecată din data de 28 mai 2009, reclamanții au solicitat instanței sa constate succesiunea vacanta de pe urma defunctei parte S.V., în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, motiv pentru care instanța inițial investita a recalificat cererea de chemare în judecată considerând că nu este o cerere accesorie fondului.

Astfel se reține că potrivit art. 5 C. proc. civ. cererea se face la instanța domiciliului paratului iar potrivit art. 13 C. proc. civ. cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se afla imobilele. Instanța a mai reținut că din analiza tuturor înscrisurilor anexate și relevante in soluționarea cauzei rezulta ca domiciliul actual al paraților este în municipiul București iar imobilul cu privire la care se solicită constatarea uzucapiunii este situat în Municipiul București. De asemenea, potrivit art. 159 C. proc. civ.

punctele 1, 2 si 3 necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competenta unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Potrivit art. 158 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 162 C. proc. civ., dacă necompetența este de ordina publică ea poate fi invocată de oricare dintre părți chiar înaintea instanței de recurs, putând fi invocată și de instanța de judecată din oficiu. Potrivit art. 13 alin. (1) C. proc.

civ. cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele. Față de locul situării imobilului, precum și față de caracterul imperativ la normei juridice prevăzuta de art. 13 alin. (1) C. proc. civ. coroborata cu dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Ploiești are un caracter absolut, norma juridica incidența având un caracter imperativ de la care nu se poate deroga, in consecința instanța va admite excepția invocată din oficiu și în temeiul art. 137 alin. (1) si art. 158 alin. (3) C. proc. civ. va declina competenta de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorul 3 București.

În această situație, instanța apreciază că nu se mai impune analiza apărărilor de fond formulate de reclamant în cadrul prezentei judecăți, acestea urmând a fi verificate sub aspectul legalității și temeiniciei de instanța competentă. În consecință, în conformitate cu dispozițiile legale imperative menționate si având in vedere ca cererea privind constatarea vacantei succesorale este o cerere accesorie fondului, cu posibilitatea de a fi disjunsă de instanță, in condițiile prevăzute de lege, normele privind competentă în materie succesorala fiind inaplicabile situației de fapt prezentate, precum si ca toate înscrisurile anexate la dosar privesc un imobil situat in municipiul București, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești apare ca întemeiată.

Față de considerentele de mai sus, Judecătoria Ploiești a apreciat întemeiată excepția necompetenței teritoriale, declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 3 București. Astfel ivindu-se conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Judecătoria Sectorului 3 București, cauza a fost înaintată pentru regulator de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție. Față de conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul litigiului îl constituie dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune (prescripție achizitivă) asupra imobilului situat în București, sector 3. Competența teritorială a instanței se determină potrivit cu cele stipulate prin art. 13 alin. (1) în cazul acțiunilor reale imobiliare, petitorii sau posesorii.

Ca atare litigiul privitor la un imobil este de competența instanței pe teritoriul căreia se află imobilul, fără ca părțile să aibă dreptul de a stabili o altă instanță, competența fiind una teritorială exclusivă, stabilită printr-o normă imperativă de ordine publică. Așa fiind, față de cele expuse în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. proc. civ. competența teritorială de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Sectorului 3 București, sens în care urmează a se dispune în temeiul art. 22 pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2011.