ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul C.I.I. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instanța Superioară de Disciplină U.N.P.I.R. și Instanța Locală de Disciplină Suceava, anularea Deciziei nr. 56 din 19.12.2014 prin care s-a dispus sancționarea reclamantului, în calitatea sa de practician în insolvență, cu avertisment.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1436 din 25 mai 2015, a respins contestația formulată de contestatorul C.I.I. A., ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1436 din 25 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București a promovat recurs reclamantul C.I.I. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul susține, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material aplicabile speței, respectiv Codul privind conduita etică a practicienilor în insolvență, Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, precum și anexa 3 la Statut - Regulamentul privind procedura disciplinară.

În temeiul art. 483 alin. (3) noul C. proc. civ., apreciază că s-au încălcat reguli de drept material în soluționarea dată de către instanța de fond, care derivă din:

3.1. Inadmisibilitatea cercetării disciplinare și sancționarea aferentă privind nerespectarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 cu raportare la art. 15 lit. a) din Statutul profesiei practicienilor în insolvență și art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind procedura disciplinară.

Comportamentul practicianului în insolvență ca fiind abatere disciplinară este greșit interpretat și aplicat câtă vreme articolul nu se referă la orice faptă a practicienilor în insolvență prin care se încalcă dispozițiile O.U.G. sau ale Statutului profesiei sau hotărârilor obligatorii ale organelor profesiei, ci numai cele care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau corpului practicienilor în insolvență.

Pârâții și instanța de fond s-au aflat în eroare atunci când au decis sancționarea cabinetului și menținerea sancționării pentru că nu s-au întocmit și depus la dosarul de insolvență și, respectiv publicat în BPI rapoarte de activitate aferente lunilor decembrie 2013 - martie 2014.

Se observa din înscrisuri necontestare ca CII A. nu a avut nicio abatere care să privească modul de exercitare a atribuțiilor de practician în insolvență. Nu avea obligația întocmirii, depunerii, publicării rapoartelor prevăzute de art. 21 deoarece cheltuielile expuse în raportul nr. 10 nu au fost efectuate din fondurile existente ale debitoarei.

Raportându-se la textul de lege prevăzut la art. 21 și art. 22 și cu raportare la art. 20 alin. (2) și art. 25 lit. l), arată că, prin încheieri periodice, judecătorul-sindic a stabilit termene de control și de continuare a procedurii precum și obligația depunerii rapoartelor cuprinzând descrierea modului în care lichidatorul și-a îndeplinit atribuțiile, măsurile luate/dispuse în procedură precum și o justificare a cheltuielilor efectuate din fondurile existente în averea debitorului efectuate pe parcursul unei luni întregi sau pe parcursul mai multor luni, după caz, funcție de durata termenelor stabilite de judecătorul-sindic . Deci în ceea ce privește depunerea raportului lunar privind activitățile și măsurile întreprinse, cheltuielile efectuate din averea debitoarei se depun la termenele fixate de instanță, baza de raportare fiind lunară.

3.2. Aplicarea greșită a textelor legale privind identificarea juridică a termenilor care definesc calitatea de membru UNPIR care poate săvârși o abatere disciplinară, care este cercetat disciplinar și căruia i se poate aplica o sancțiune disciplinară și forma de exercitare a profesiei.

Astfel, în temeiul art. 7 din Statutul profesiei "pot fi membri ai Uniunii, având totodată calitatea de practician în insolvență, persoanele fizice române sau străine în condițiile O.U.G. și ale prezentului Statut".

La această terminologie face referire Regulamentul privind procedura disciplinară în toate prevederile care detaliază procedura de audiere și judecată a membrului UNPIR împotriva căruia s-a formulat o plângere, de asemenea detalierea faptelor de natura abaterii disciplinare uzează de termenul "membru al Uniunii".

Chiar textul la care face trimitere Curtea de Apel București se referă la "fapta săvârșită de membrul Uniunii prin care se încalcă dispozițiile O.U.G. (...)"

Pe de alta parte, art. 8 al Statutului practicienilor în insolvență tratează distinct forma de exercitare a profesiei de cea de membru, arătând ca practicienii (membrii ai Uniunii) pot fi organizați în cabinete individuale (CI), cabinete asociate (CA), societate civilă profesională cu răspundere limitată (SPRL) și întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată (IPURL).

Apreciază ca textul legal privitor la subiectul sancțiunii disciplinare a fost încălcat iar instanța de fond la dat o aplicare greșită întrucât prin confirmarea deciziilor instanțelor de disciplină locală și superioară a menținut sancționarea formei profesionale și nu a membrului uniunii.

3.3. Motivarea instanței de fond în argumentarea faptului că pe tărâmul răspunderii disciplinare nu are relevanță natura normelor încălcate (imperative sau dispozitive) precum și interpretarea personală pe care o dă instanța art. 22 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2006 considerând-o ca sancțiune generală atașată oricărei încălcări a prevederilor O.U.G. nr. 85/2006, conferindu-i astfel un caracter imperativ, este nelegală.

Prevederile statutului profesiei precum și Regulamentul privind procedura disciplinară detaliază și reglementează în mod explicit și limitativ fapte de natura sferei abaterilor și răspunderii disciplinare stabilind, prin corelație, și sancțiuni graduale.

Textul de lege invocat chiar de către instanța de fond trimite la analizarea încălcării dispozițiilor O.U.G. strict prin raportare la cauzarea de prejudicii onoarei și prestigiului profesiei. Încălcarea dispozițiilor art. 21 prin raportare la prevederile art. 1 pct. 2 din Regulament nu se regăsesc printre faptele la care fac trimitere art. 93, art. 94 și art. 95 din Statutul profesiei.

3.4. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) din noul C. civ., în materia aplicării uzanțelor, în concurs cu textul legal, interpretarea acestui text este greșită întrucât textul amintit face referire la raporturi juridice născute în temeiul reglementărilor civile și nu în temeiul prestigiului profesional sau al comportamentului membrilor unei categorii profesionale.

Intimata-pârâtă Instanța Locală de Disciplină Suceava din cadrul U.N.P.I.R. a formulat întâmpinare, fără a invoca excepții de ordine publică, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 octombrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul C.I.I. A., ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Starea de fapt dedusă judecății vizează următoarele:

Împotriva contestatorului a fost promovată o plângere de către două persoane fizice, acestea sesizând Comisia Locală de Disciplină a UNPIR Suceava în legătură cu săvârșirea unor abateri în desfășurarea activității acestuia de practician în insolvență, abateri pe care le considerau de natura încălcării Codului Etic și al Statutului profesional.

La 19.09.2014 a fost pronunțată Hotărârea nr. 4 prin care s-a constatat că nedepunerea lunară a rapoartelor de activitate de către practicianul în insolvență, în perioada 30 iunie 2013 - 30 iunie 2014, s-a realizat cu vinovăție sub aspect omisiv, fiind aplicată sancțiunea avertismentului scris, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind Procedura Disciplinara, coroborat cu art. 15 lit. a) din Statutul UNPIR și art. 74 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2007.

Reclamantul a contestat Hotărârea nr. 4/2014 la Instanța Superioara de Disciplina a UNPIR, formându-se Dosarul nr. x/2014 în care s-a pronunțat Decizia nr. 56/19.12.2014, de respingere a contestației.

Instanța de fond a menținut actele contestate, considerând, la rândul ei, că norma de drept referitoare la obligativitatea depunerii rapoartelor lunare de către practicianul în insolvență nu este o normă dispozitivă, lăsată la aprecierea acestuia, ci o normă imperativă, având "atașată" și o sancțiune în cazul nerespectării sale.

Înalta Curte reține că sesizarea disciplinară a fost admisă în cazul contestatorului pe considerentul că practicianul în insolvență CII A. nu a publicat lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, încălcând astfel prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și că rapoartele de activitate sunt depuse pentru perioade mai mari de 30 de zile și în acest context persoanele interesate nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință în timp real de măsurile și demersurile întreprinse de practicianul în insolvență și de a-și exercita drepturile prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 "administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului"

Alte textele legale incidente în cauză sunt:

- art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență: "Practicienii în insolvență răspund, în desfășurarea activității lor, disciplinar, administrativ, civil sau penal, după caz"

- art. 15 lit. a) din Statutul UNPIR (forma în vigoare la data săvârșirii abaterii disciplinare și la data desfășurării procedurii disciplinare):

"membrii uniunii au obligația să respecte actele normative care reglementează activitatea de practician în insolvență, precum și hotărârile și deciziile Uniunii".

- art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind procedura disciplinară: "fapta săvârșită de membrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, prin care se încalcă dispozițiile O.U.G. (nr. 86/2006), ale Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei și care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului practicienilor în insolvență, constituie abatere disciplinară și se sancționează"

- art. 3 lit. g) din Codul de conduita etică: "membrii Uniunii vor respecta legislația aplicabilă activității pe care o desfășoară",

- art. 74 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006: "Sancțiunile disciplinare care se aplică practicienilor în insolvență, inclusiv reprezentanților formelor de organizare profesională desemnați să exercite atribuțiile de administrator judiciar sau lichidator în numele formei de organizare, în raport cu gravitatea abaterilor săvârșite sunt următoarele:

- avertisment scris.

Astfel, prin raportare la legislația aplicabilă în materia insolvenței, în exercitarea mandatului de administrator sau lichidator judiciar, membrii Uniunii se supun prevederilor art. 15 din Statutul UNPIR precum și dispozițiilor art. 3 lit. g) din Codul de conduită etică, mai sus menționate.

În acest sens, este real faptul că, prin obligația respectării actelor normative care reglementează activitatea de practician în insolvență se înțelege că, pe lângă normele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 și Statutul profesiei, membrii Uniunii trebuie să respecte și Legea nr. 85/2006, precum și toate celelalte în legi în baza cărora își exercită mandatul de administrator/lichidator judiciar.

Revine însă instanței de control judiciar a se pronunța asupra legalității sancțiunii aplicate contestatorului, din perspectiva asimilării nerespectării art. 21 din Legea nr. 85/2006 cu o manifestare prin care se aduce atingere onoarei și demnității profesiei practicienilor în insolvență.

Nu poate fi primită susținerea instanței de fond în sensul că, din coroborarea art. 15 lit. a) din Statutul UNPIR și a art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind procedura disciplinară se poate concluziona că fapta practicianului constând în nerespectarea prevederilor din Statut care îl obligă pe acesta la respectarea actelor normative care reglementează activitatea de practician în insolvență reprezintă, în toate situațiile, abatere disciplinară.

Statutul profesiei de practician în insolvență dedică un amplu capitol, intitulat "Abateri și sancțiunii" faptelor de natură a constitui comportamente necorespunzătoare standardelor profesiei însă trebuie subliniat că nu orice fapte/acte prin care s-ar încălca dispoziții legale sau hotărâri obligatorii ale organelor de conducere ale profesiei constituie abateri disciplinare ci doar acelea care aduc atingere onorarei, prestigiului profesiei sau corpului practicienilor în insolvență.

Înalta Curte reține, contrar celor afirmate de către instanța de fond, că norma prevăzută la art. 21 nu are atașată o sancțiune în procedura insolvenței, revenind judecătorului-sindic opțiunea de a alege între a aplica sau nu, față de practicianul în insolvență, o măsură pecuniară sau de altă natură, ca urmare a neîndeplinirii obligației de a depune rapoarte lunare, legiuitorul lăsând astfel la latitudinea judecătorului stabilirea unor reguli de conduită a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Astfel, aplicarea unei eventuale sancțiuni se face, de principiu, de către instanța de judecată care poate aprecia în ce măsură nedepunerea rapoartelor lunare poate prejudicia activitatea de insolvență sau interesele vreunei părți implicate sau interesate în procedura respectivă. În speță, acest fapt s-a și realizat, judecătorul-sindic verificând, la sesizarea persoanelor interesate, incidența art. 21 în privința practicianului în insolvență.

Nici din perspectiva art. 3 lit. g) din Codul de conduită etică, care prevede că "membrii uniunii vor respecta legislația aplicabila activității pe care o desfășoară" nu se poate reține vreo abatere disciplinară din partea contestatorului, câtă vreme secțiunea a 7-a, "Respectarea prevederilor legale" nu cuprinde, în art. 16 - 43, referiri exprese la art. 21 din Legea nr. 85/2006.

În lipsa unei justificări obiective și concrete, referitoare la prejudicierea onoarei și prestigiului profesiei prin nedepunerea rapoartelor prevăzute la art. 21, în mod greșit instanța de fond a concluzionat ca orice încălcare a actelor normative mai sus menționate constituie abatere disciplinară, obiect al cercetării disciplinare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în lipsa unor dispoziții legale sau regulamentare în acest sens, faptele concrete, reținute în sarcina contestatorului, nu au atașat un regim sancționator legal.

Raportat la aceste concluzii, nu se mai impun a fi analizate celelalte critici aduse se recurent hotărârii instanței de fond.

În baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta Cabinet Individual de Insolvență A. împotriva Sentinței civile nr. 1463 din 25 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată.

Rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamanta CII A., va anula Decizia nr. 56 din 19 decembrie 2014 emisă de Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR, va admite contestația și va anula, în parte, Hotărârea nr. 4 din 19 septembrie 2014 emisă de UNPIR- Instanța Locală de Disciplină Suceava doar în ceea ce privește avertismentul scris aplicat reclamantei.

În baza art. 453 C. proc. civ., va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 5.600 RON reprezentând cheltuieli de judecată (fond și recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Cabinet Individual de Insolvență A. împotriva Sentinței civile nr. 1463 din 25 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Rejudecând, admite acțiunea formulată de reclamanta CII A.

Anulează Decizia nr. 56 din 19 decembrie 2014 emisă de Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR.

Admite contestația și anulează, în parte, Hotărârea nr. 4 din 19 septembrie 2014 emisă de UNPIR - Instanța Locală de Disciplină Suceava doar în ceea ce privește avertismentul scris aplicat reclamantei.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 5.600 RON reprezentând cheltuieli de judecată (fond și recurs).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV