ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 435/2017

Decizia nr. 435/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iunie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamant

ul A., în calitate de fost administrator al SC B. SRL Brăila a formulat în contradictoriu cu pârâții C. (actuala CI D. SPRL) și E. contestație împotriva Deciziei nr. 76 din data de 28 martie 2014 pronunțată de Instanța Superioară de Disciplină, comunicată sub nr. 1771 din 19 mai 2014, prin care a solicitat desființarea acesteia și admiterea plângerii sale, cu consecința dispunerii măsurilor disciplinare prevăzute de Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență împotriva practicianului CI D. SPRL.

1.2. Prin sentința nr. 3049 din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele C. și E., ca nefondată.

2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs A. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 14 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.,republicat, pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 4 octombrie 2016 și stabilind data de 02 februarie 2017 pentru judecarea recursului.

3.1. Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2. al prezentei decizii, instanța de fond a respins acțiunea/contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr. 76 din 28 martie 2014 dată de Instanța superioară de disciplină, din cadrul E., în condițiile/temeiul dispozițiilor art. 40 și 40

1

din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut, în esență, că problema incompatibilității lichidatorului CI D. SPRL a fost soluționată de judecătorul sindic de la Tribunalul Brăila, soluția acestuia rămânând definitivă la Curtea de Apel Galați.

3.3. Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant, indicând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a făcut altceva decât să preia/să copieze pur și simplu cererea de chemare în judecată/contestație depusă la instanța de fond, cu singura deosebire că ultimul paragraf al cererii de chemare în judecată se referea la admiterea contestației împotriva Deciziei nr. 76 din 28 martie 2014, în timp ce în ultimul paragraf al cererii de recurs s-a referit la „ admiterea recursului, casarea sentinței nr. 3049 din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și în rejudecare, admiterea contestației împotriva Deciziei nr. 76 din 28 martie 2014 pronunțată de Instanța Superioară de Disciplină a E., comunicată sub nr. 1771 din 19 mai 2014 și, în raport de motivele enunțate aplicarea măsurilor disciplinare prevăzute de Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență împotriva practicianului CI D. SPRL”.

3.4. În întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă a sesizat faptul că, chiar dacă sunt invocate dispozițiile art. .488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, criticile se referă exclusiv la soluția instanței superioare de disciplină a E., iar nu la soluția pronunțată de instanța de fond.

În concluzie, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nemotivat și, în subsidiar, ca nefondat.

3.5. Într-adevăr, așa cum s-a arătat la pct. 3.3. al prezentei decizii, recurentul-reclamant a invocat motivul de recurs prevăzut la art. .488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, potrivit căruia o hotărâre poate fi casată atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Or, în cauză, cererea de recurs nu se referă la soluția dată de instanța de fond decât în ultimul paragraf, unde se solicită admiterea recursului și casarea sentinței pronunțată de judecătorul fondului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant, la data de 14 ianuarie 2013 a adresat E. o plângere împotriva practicianului în insolvență C. care a fost transmisă la Instanța locală de disciplină Galați, care a respins-o ca inadmisibilă prin Hotărârea nr. 1 din 11 octombrie 2013.

Plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 1 din 11 octombrie 2013 a fost respinsă de Instanța superioară de disciplină din cadrul E. care a reținut că, anterior, fusese formulată o cerere de înlocuire a lichidatorului CI D. SPRL care fusese respinsă de judecătorul sindic de la Tribunalul Brăila, prin Încheierea din data de 04 aprilie 2013, ca fiind neîntemeiată.

Această soluție a judecătorului sindic a fost menținută de Curtea de Apel Galați care, prin Decizia nr. 401 din 5 iunie 2013, dată în Dosarul nr. x/113/2011, a respins recursul formulat de recurentul-reclamant din prezenta cauză.

Or, în cauza de față, instanța de fond a reținut în mod legal faptul că din prevederile art. 11 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la data respectivă, controlul judecătoresc al actelor procedurale este exercitat de judecătorul sindic, ceea ce s-a și realizat în fața judecătorului sindic de la Tribunalul Brăila, căruia i s-a adresat recurentul-reclamant din prezenta cauză cu cerere de înlocuire a lichidatorului CI D. SPRL.

Totodată, instanța de fond a reținut în mod judicios incidența art. 28 alin. (5) cu raportare la alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 al căror conținut este următorul: „

(4) Practicianul în insolvență

nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debit

or și al creditorului acestuia.

(5) Interdicția prevăzută la alin. (4) nu se aplică dacă la data numirii practicianului într-o procedură creanța care ar determina apariția stării de incompatibilitate are caracter nelitigios, fiind stabilită prin înscrisuri întocmite de cele două societăți sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă, precum și dacă în cele două societăți calitatea de administrator judiciar sau lichidator este îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia”.

În raport cu excepția reglementată la art. 28 alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006 instanța de fond a reținut că nu există dovezi că respectiva creanță ar fi avut/ar avea caracter litigios, din moment ce a fost stabilită prin înscrisuri oficiale necontestate de părți în cadrul dosarului de faliment al SC F. SA.

Or, în cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a criticat argumentat niciuna dintre concluziile instanței de fond, instanța de recurs constatând că soluția Curții de Apel este legală și temeinică, recursul fiind nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3049 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2017.