ÎCCJ, Decizia nr. 30/2017

Decizia nr. 30/2017

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 846 din 07 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013, s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 249/PI din 16 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Împotriva Deciziei penale nr. 846 din 07 martie 2014, anterior menționată, la data de 17 martie 2014 a formulat recurs contestatorul A., dosarul fiind înregistrat la 18 ianuarie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017.

La primul termen de judecată din data de 13 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a calificat calea de atac declarată de către contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 846 din data de 07 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013, ca fiind apel, pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă." (situație existentă în cauza de față).

Prin urmare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, în speța dedusă judecății, decizia penală atacată cu recurs de către contestator a fost pronunțată ulterior datei intrării în vigoare a noilor coduri și, întrucât în dispozițiile legale mai sus enunțate este consfințit dublul grad de jurisdicție, recursul fiind abrogat, recalifică calea de atac promovată împotriva Deciziei penale nr. 846 din data de 07 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013, ca fiind apel.

Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerentele:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 846 din data de 07 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Instanța constată că, în cauză, calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive (pronunțată în recurs), nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 846 din data de 07 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 846 din data de 07 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT