ÎCCJ, Decizia nr. 31/2017

Decizia nr. 31/2017

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 461 din 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Încheierii penale nr. 2752 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2013.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți a constatat următoarele:

Prin încheierea penală nr. 2752 din 17 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 100 din 8 martie 2013 Curtea de Apel București, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanței nr. 177/P/2012 din data de 04 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care a menținut-o ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe definitive a declarat recurs petenta A.

Prin Încheierea penală nr. 2752 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013, în temeiul art. 385

10a

cu referire la art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceeași contestatoare împotriva Sentinței penale nr. 100 din 8 martie 2013 a Curții de Apel București.

Împotriva încheierii penale mai sus menționate a formulat din nou recurs contestatoarea A., soluționat prin Decizia penală nr. 461 din 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

Împotriva Deciziei penale nr. 461 din 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, contestatoarea A. a formulat din nou recurs la 11 februarie 2014.

Dosarul a fost înregistrat la data de 18 ianuarie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017, fiind fixat aleatoriu prim termen de judecată la data de 13 februarie 2014.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apelantei contestatoare au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

La termenul de judecată fixat, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a calificat calea de atac declarată de către contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 461 din data de 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, ca fiind apel, pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă." (situație existentă în cauza de față).

Prin urmare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, în speța dedusă judecății, decizia penală atacată cu recurs de către contestatoare a fost pronunțată ulterior datei intrării în vigoare a noilor coduri, însă, tot urmare soluționării unui recurs împotriva unei încheieri (nr. 2752 din 17 septembrie 2013 pronunțată tot de secția penală a Înaltei Curți) prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de aceeași contestatoare împotriva unei hotărâri definitive având ca obiect soluționarea unei plângeri prealabile formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen. anterior, fiind vorba deci de exercitarea, în mod succesiv, a căii de atac a recursului.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că în prezent recursul este abrogat, în dispozițiile Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale fiind consfințit dublul grad de jurisdicție, astfel că pentru motivele mai sus evocate, recalifică în apel, calea de atac exercitată împotriva Deciziei penale nr. 461 din 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, examinând, cu prioritate, admisibilitatea apelului formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 461 din 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constată calea de atac exercitată ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speța dedusă judecății, completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 461 din 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Instanța constată că, în cauză, calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive (pronunțată în recurs la recurs), nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 461 din data de 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta contestatoare la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 461 din data de 06 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT