ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 5512/1/2010, contestatoarea C.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3592 din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, iar în motivarea contestației a arătat că este proprietara de drept al imobilului compus din casă și teren înscris în C.F. 87 nedefinitiv al localității Ambud, județul Satu Mare, solicitând instanței anularea tuturor pretențiilor intimatei K.B.M. și obligarea acesteia la achitarea tuturor daunelor morale și materiale săvârșite împotriva sa.

În ședința publică din 24 februarie 2011, instanța, din oficiu, a invocat excepția admisibilității contestației în anulare față de criticile formulate în raport de art. 317-318 C. proc. civ. Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea C.I., instanța constată următoarele: Prin decizia nr. 3592 din 9 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, recursul declarat de C.I. a fost respins ca tardiv formulat, cu motivarea că, față de prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare”, și art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa”, recurenta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1569 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, la 22 decembrie 2009, cu mult peste termenul legal menționat. Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, rejudecând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Ipoteza reglementată de art. 318 teza a întâia C. proc. civ., privește situația soluționării recursului prin săvârșirea de către instanța de judecată a unei greșeli materiale de ordin formal, însă prin criticile formulate contestatoarea nu arată de ce a greșit instanța când a soluționat recursul pe excepția tardivității. Pentru a investi instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale, întemeiată pe art. 318 C. proc. civ., nu este suficient indicarea temeiului de drept, ci se impune ca și criticile formulate să se circumscrie acestei ipoteze. Or, în speță, așa cum s-a arătat, criticile formulate de contestatoarea C.I. nu vizează greșita soluționare a recursului, prin decizia contestată, pe excepția tardivității acestuia.

De altfel, criticile formulate de contestatoarea C.I. nu se circumscriu niciunuia din motivele contestației în anulare strict și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Prin urmare, câtă vreme criticile formulate de contestatoarea C.I. nu se circumscriu dispozițiilor de strictă interpretare prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea contestației în anulare, instanța va dispune respingerea acesteia, în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C.I. împotriva deciziei nr. 3592 din 9 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.