ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul  Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, sub nr. 5512/1/2010, contestatoarea  C.I. a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3592 din 9 iunie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, iar în motivarea contestației a arătat că este

proprietara de drept al imobilului compus din casă și teren înscris în C.F. 87

nedefinitiv al localității Ambud, județul Satu Mare, solicitând instanței

anularea tuturor pretențiilor intimatei K.B.M. și obligarea acesteia la

achitarea tuturor daunelor morale și materiale săvârșite împotriva sa.

În ședința publică

din 24 februarie 2011, instanța, din oficiu, a invocat excepția admisibilității

contestației în anulare față de criticile formulate în raport de art. 317-318 C.

proc. civ.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatoarea  C.I., instanța constată următoarele:

Prin decizia nr. 3592

din 9 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, recursul declarat de  C.I. a fost respins ca tardiv

formulat, cu motivarea că, față de prevederile art.  158 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora „dacă instanța  se declară necompetentă, împotriva hotărârii

se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare”, și art. 103

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa”, recurenta a

declarat recurs împotriva deciziei nr. 1569 din 17 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Oradea, secția civilă mixtă, la 22 decembrie 2009, cu mult peste termenul

legal menționat.

Potrivit art. 318 C.

proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, rejudecând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să  cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de  casare.

Ipoteza reglementată

de art. 318  teza a întâia  C. proc. civ., privește situația soluționării

recursului prin săvârșirea de către instanța de judecată a unei greșeli

materiale de ordin formal, însă prin criticile formulate contestatoarea nu

arată de ce a greșit instanța când a soluționat recursul pe excepția

tardivității.

Pentru a  investi

instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale,

întemeiată pe art. 318 C. proc. civ., nu este suficient indicarea temeiului de

drept, ci se impune ca și criticile formulate să se circumscrie acestei ipoteze.

Or, în speță, așa cum

s-a arătat, criticile formulate de contestatoarea  C.I. nu vizează greșita

soluționare a recursului, prin decizia contestată, pe excepția tardivității acestuia.

De altfel, criticile

formulate de contestatoarea C.I. nu se circumscriu niciunuia din motivele

contestației în anulare strict și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc.

civ.

Prin urmare, câtă

vreme criticile formulate de contestatoarea  C.I. nu se circumscriu

dispozițiilor de strictă interpretare prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.,

pentru însăși admisibilitatea contestației în anulare, instanța va dispune

respingerea acesteia, în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea  C.I. împotriva deciziei nr. 3592 din 9 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

februarie 2011.