ÎCCJ, Decizia nr. 103/2012

Asupra recursurilor de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1760 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, săvârșită în formă continuată. În baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) C. pen. din Legea nr. 78/2000 modificată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în forma agravată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de corupție. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 17 noiembrie 2008 la 11 decembrie 2008. Prin aceeași sentință, în baza art. 290 C. pen.

cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata G.A.A. la pedeapsa la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură directă cu infracțiunea de corupție. În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata G.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 , art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 C. pen. s-a dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare. A fost obligat inculpatul P.V. la restituirea sumei de 130.000 lei către SC A. SRL și a sumei de 30.000 euro în echivalentul în lei la cursul de zi al B.N.R., de referință către denunțătorul C.P. Au fost menținute măsurile asiguratorii instituite în faza de urmărire penală constând în poprirea conturilor bancare deschise de inculpat la B.R.D. și B.P. și sechestrul asigurator asupra cotei ideale de 1/2 din apartamentul ce constituie bun comun al soților P. situat în Turda.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv factura fiscală, emisă la data de 28 decembrie 2007, contractul din 19 octombrie 2007, înscrisurile denumite ofertă de lucrări și situații de lucrări, borderourile de achiziție din 11 decembrie 2007 și 18 decembrie 2008 și dispozițiile de încasare și plată pentru suma de 100.000 lei. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.V. la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata G.A.A. la 1000 lei cu același titlu.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 11 decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj dosarul nr. 113/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție privind pe inculpatul P.V., aflat în stare de arest preventiv, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pe inculpata G.A.A. pentru infracțiunile de spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Tribunalul Cluj a fost sesizat prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, nr. 113/P/2008 din 10 decembrie 2008. La termenul din 24 februarie 2009, s-a pus în discuție necompetența instanței după calitatea persoanei, în raport cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. S-a reținut că în perioada în care inculpatul P.V. se afla în arest preventiv, la alegerile parlamentare din decembrie 2008, a fost ales deputat în Parlamentul României, fiind emisă și legitimația de deputat. Față de dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) și art. 40 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Cluj, prin sentința penală nr. 97 din 24 februarie 2009, în baza art. 42 raportat la art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 40 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel sesizată, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul anterior menționat a fost reținută următoarea situație de fapt: În perioada 2004-2008, inculpatul P.V.

a îndeplinit funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj, faptele de corupție reținute în sarcina sa fiind comise în perioada exercitării acestui mandat.

Cercetările au demarat ca urmare a autodenunțului formulat de către numitul C.P., înregistrat la data de 29 octombrie 2008 la serviciul teritorial Cluj din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în care a menționat că în cursul lunii decembrie 2007 inculpatul P.V., membru P.N.L., la acea dată consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj, a pretins suma de 50.000 euro din care a primit în perioada ianuarie – februarie 2008 suma de 130.000 lei, iar ulterior, în cursul lunii martie 2008 a pretins suma de 30.000 euro, pe care a primit-o integral în data de 16 aprilie 2008 pentru ca, prin influența pe care o avea asupra unor persoane cu funcție de conducere din cadrul SC E. SA, precum și a președintelui Consiliului Județean Cluj să îi acorde ajutor, să îl sprijine să încheie contracte de lucrări de instalații electrice pe raza județului Cluj pentru SC A. SRL Oradea al cărei administrator era denunțătorul.

De asemenea, denunțătorul a arătat că inculpatul P.V. a pretins și obținut cesiunea a 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea în schimbul sprijinului pe care urma să îl acorde în aprobarea cererilor de plată a primei tranșe din contractul de finanțare din fonduri SAPARD invocând influența avută asupra factorilor de decizie din cadrul autorității contractante. În urma probelor administrate în faza de urmărire penală s-a reținut că în luna decembrie 2007 denunțătorul C.P. l-a cunoscut pe inculpatul P.V., fiindu-i prezentat ca o persoană influentă cu numeroase relații, atât în domeniul politic, cât și în cel de afaceri, în special energetic și care se bucura de influență față de persoanele cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA, cât și la nivel local cât și central.

Această împrejurare a fost confirmată de martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., care a declarat că l-a cunoscut pe inculpat cu prilejul unei ședințe tehnice desfășurată la Consiliul Județean Cluj, P.V. prezentându-se drept consilier al președintelui Consiliului Județean pe probleme energetice. Așa fiind, în schimbul primirii unor sume de bani, inculpatul s-a oferit ca folosind această influență, să acorde ajutor denunțătorului pentru a dobândi statutul de partener, fapt ce permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalații electrice ca subcontractant. În plus, inculpatul a arătat că va interveni pe lângă persoanele cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA în vederea acordării de subcontractări în beneficiul SC A. SRL Oradea și va determina aprobarea unor lucrări suplimentare, fapt ce ar fi generat firmei A. obținerea unui profit semnificativ.

Pentru aceste servicii, în luna decembrie 2007 inculpatul i-a pretins denunțătorului C.P. suma de 50.000 euro, cerere cu care acesta a fost de acord, întrucât din informațiile avute i s-a format convingerea realei influențe de care se bucura inculpatul. Aceasta, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezulta că în cursul lunii decembrie 2007 S.I.S.E.E. urma să participe la procedura de licitație publică pentru serviciile de mentenanță, contract ce urma să se deruleze pe o perioadă de 2 ani. Documentația solicitată în vederea participării la licitație presupunea ca S.I.S.E.E. să prezinte lista subcontractorilor agreați și atestați cu care intenționa să colaboreze în eventualitatea câștigării licitației.

Aceasta întrucât, în situația în care S.I.S.E.E. nu era în măsură, sau nu era rentabil să execute anumite lucrări, sau părți de lucrări din contractul de mentenanță, urma a solicita oferte de la partenerii cuprinși în lista subcontractorilor; pe baza concursului de oferte, lucrări sau părți din acestea erau atribuite în subcontractare acestor parteneri. Competența de a decide asupra subcontractării unei lucrări, sau părți din aceasta revenea directorului S.I.S.E.E., pentru agențiile din subordine, respectiv directorului general al SC E. SA, în funcție de valoarea lucrărilor. Procedura indicată a fost prezentată de către martorul M.A. cu prilejul audierii sale, fiind depuse la dosar copii ale întregii documentații, precum și ale contractelor încheiate cu SC A. SRL.

Așa fiind, sprijinul propus de către inculpat reprezentantului SC A. SRL Oradea, având drept consecință dobândirea calității de partener pentru această societate, a fost apreciat util în considerarea influenței pe care o invoca inculpatul P.V., atât asupra directorului M.A., cât și asupra directorului general al SC E. SA, S.R. În aceste condiții, denunțătorul C.P. a fost de acord să achite inculpatului suma pretinsă, de 50.000 euro, declarând însă că, neavând deplină încredere în persoana acestuia, a solicitat încheierea unui act doveditor al plății sumei de bani. La propunerea inculpatului P.V., pentru ascunderea provenienței banilor, s-a recurs la folosirea SC T. SRL, denunțătorului fiindu-i creată falsa reprezentare că firma aparține inculpatului.

Potrivit înțelegerii, plata urma să fie disimulată sub forma unui contract de prestări servicii, care genera, aparent, obligația de plată în sarcina firmei denunțătorului, în realitate neprestându-se vreun serviciu corelativ; acest serviciu fictiv ar fi fost reprezentat de lucrări de instalații electrice executate anterior de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de către T. Din declarația martorului M.A. a rezultat că inițial licitația a fost programată a fi organizată pe data de 29 decembrie 2007, astfel că, în data de 28 decembrie 2007, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat personal factura fiscală emisă de către SC T.A.

SRL la aceeași dată și care atesta nereal efectuarea de lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL în valoare de 180.510 lei. Înscrisul a fost redactat integral de către învinuita G.A.A., la cererea inculpatului P.V., în condițiile inexistenței vreunei relații comerciale între cele două societăți, documentul primar justificativ permițând plata în contul firmei controlată de către inculpat, fără implicarea formală a acestuia. Totodată, în această modalitate au fost eludate dispozițiile legii ce reglementează spălarea banilor, având în vedere că plățile ce depășesc 10.000 de euro sau echivalentul în lei sunt supuse raportării și verificării în lipsa unui document justificativ. C.P.

a declarat că a amânat efectuarea vreunei plăți, întrucât licitația programată pentru luna decembrie 2007 nu a avut loc la data stabilită. Martorul M.A. a confirmat amânarea licitației pentru luna ianuarie 2008. La insistențele inculpatului P.V. și având în vedere data licitației, în luna ianuarie 2008 denunțătorul a efectuat plata parțială aferentă facturii fictive, prin ordinul de plată din 09 ianuarie 2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul T., deschis la B.R.D. Cluj. La dosarul cauzei se regăsește, în original, exemplarul albastru al facturii, depus la dosar de către denunțător, pe verso-ul căreia este înscrisă mențiunea că suma de 180.510 lei reprezintă echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, fapt ce confirmă susținerea sa privind valoarea obiectului infracțiunii de trafic de influență.

Factura astfel întocmită cuprinde doar referirea generică în ceea privește denumirea produselor sau a serviciilor furnizate de către T., respectiv „prestări servicii conform situației de lucrări”, situație de lucrări inexistentă la data întocmirii actului și a plăților; niciun alt document nu a fost întocmit la acea dată cu excepția înscrisului denumit deviz la factură emis de către T. și datat 28 decembrie 2008, din cuprinsul căruia rezultă că ar fi fost folosite materiale în sumă totală de 170.000 lei, la care se adaugă valoarea manoperei de 10.000 lei. Devizul ofertă reprezenta un act unilateral întocmit de către inculpata G.A.A. pe seama SC T. SRL, nesemnat de către beneficiar și a cărui dată nu este certă, având rolul exclusiv de a justifica formal factura emisă.

În mod similar, inculpata a întocmit două borderouri de achiziție, respectiv 11 decembrie 2008 și 18 decembrie 2008, a căror dată de asemenea nu era certă, menite a justifica existența materialelor cuprinse în deviz, respectiv nisip și balastru în valoare de 100.000 lei (cantitate de 45,6 tone), ca vânzător fiind înscris numitul F.I., ale cărui date de identificare sunt fictive, astfel cum a rezultat în urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidența informatizată a persoanelor. Cel de-al doilea borderou de achiziție atesta în fals cumpărarea de material lemnos în valoare de 70.005 lei de la P.V., care și semnează olograf de primire a sumelor de bani, cu toate că pe parcursul cercetărilor a rezultat că suma a fost încasată ulterior prin virament bancar, efectuat la data de 09 ianuarie 2008, în contul inculpatului deschis la B.R.D.

În luna februarie 2008 licitația a avut loc, iar S.I.S.E.E. a obținut cel mai mare punctaj, fiind declarată câștigătoare. Consecutiv încheierii contractului de mentenanță au fost încheiate acorduri cadru cu firmele cuprinse în lista de subcontractori, printre care și acordul de subcontractare din 5 februarie 2008 încheiat între S.I.S.E.E. și SC A. SRL. Astfel, cum a confirmat și martorul M.A., actul avea ca efecte dobândirea calității de partener S.I.S.E.E. pentru SC A. SRL începând cu luna februarie 2008. Având convingerea sprijinului acordat de către inculpat pentru încheierea acestui contract cadru, la data de 27 februarie 2008, prin ordin de plată, C.P. a virat suma de 30.000 lei din contul A. în contul T. deschis la B.C.

Denunțătorul a arătat că acest cont i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., care a solicitat în mod expres ca plata să se realizeze în acest mod. Din analiza extrasului de cont comunicat de către B.C., a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei. La data formulării autodenunțului, numitul C.P. a predat organelor de urmărire penală un exemplar xerocopiat al contractului de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, anexă a facturii fiscale emisă de către SC T. SRL, împreună cu oferta și situații de lucrări care atestă fictiv executarea unor lucrări constând în „fundații stâlpi electrici devieri autostradă” acte nesemnate și neștampilate de către prestator, precum și dovezi privind faptul că executarea lucrărilor descrise în situațiile de lucrări avusese loc anterior, în cursul anului 2007, lucrarea fiind efectuată de către SC A. SRL.

Împrejurarea că înscrisurile arătate erau plăsmuite în întregime, consemnând nereal executarea de lucrări a fost confirmată prin probele administrate în cauză pe tot parcursul urmăririi penale. Martorul M.A. a depus la dosar acte care atestă executarea lucrărilor ce includ fundații stâlpi electrici de către SC A. SRL mult anterior datei contractului din 19 octombrie 2007, astfel că subcontractarea și executarea lucrării de către T. nu era reală. Martorul C.A.F., angajat al SC A. SRL a declarat că firma nu a subcontractat o astfel de lucrare, nicio persoană nu a prestat vreun serviciu pe seama SC T. SRL în beneficiul firmei SC A. SRL; mai mult, martorul a confirmat că între cele două societăți nu a existat nicio relație comercială.

Inculpata G.A.A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declarații în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, în prezența apărătorului ales a arătat inițial că va indica organelor de urmărire penală locația lucrărilor, pentru a se proceda la verificarea realității acestora; ulterior, inculpata a revenit, precizând că nu poate indica locația, în acest sens fiind încheiate procese-verbale aflate la dosarul cauzei. Pentru a verifica realitatea existenței relației comerciale între cele două societăți și a executării lucrărilor de prestări servicii, atestate formal și aparent prin documente contabile primare, în condițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, în cauză s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-științifice financiar-contabile de către specialistul din cadrul D.N.A., serviciul teritorial Cluj.

Potrivit concluziilor raportului de constatare aflat la dosar urmărire penală, factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la data de 28 decembrie 2007 în valoare de 180.510 lei nu reflecta operațiuni reale, materialele înscrise în deviz în valoare totală de 170.005 lei nu au fost achiziționate și utilizate la realizarea lucrărilor, iar din analiza indicatorilor financiari conform bilanțului depus pe anul 2007 rezulta că societatea nu dispune de capacitatea financiară, materială și umană de a executa lucrări la obiective de genul „fundații stâlpi electrici devieri autostradă”. Concluziile specialistului au fost bazate pe analiza documentelor financiar-contabile depuse la dosar de către administratorul T., fiind prezentate detaliat inadvertențele și neconcordanțele existente între documente.

Astfel, s-a reținut ca fiind nejustificată emiterea facturii în data de 28 decembrie 2007 pentru întreaga valoare a contractului, de 180.510 lei, în condițiile inexistenței unui proces-verbal de recepție finală, semnat de către beneficiar, care să ateste realizarea lucrării. Contractul de execuție nu prezenta număr de înregistrare la SC T. SRL și nu cuprindea mențiunea privind persoana care reprezintă societatea; actul adițional nr. 1 la contract apărea ca fiind încheiat în data de 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii pentru întreaga valoare, nu era semnat de către reprezentantul beneficiarului și cuprindea mențiunea procesului-verbal de recepție din data de 23 noiembrie 2008, ulterior datei actului adițional; de asemenea, procesul-verbal de recepție din data de 23 noiembrie 2008, era de asemenea ulterior actului adițional.

Aceste constatări au fost apreciate ca dovedind caracterul formal al documentelor, întocmite ulterior, în scopul disimulării provenienței sumelor de bani. S-a constatat că pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător persoana fizică F.I., inexistentă conform verificărilor efectuate; cu toate că dispozițiile de plată conform cărora materialele au fost achitate în numerar erau întocmite pentru această persoană, în registrul de casă pentru luna decembrie, la rubrica explicații aferente celor 5 dispoziții de plată figura numele M.I. Sumele necesare acestor plăți proveneau de la administratorul societății, fiind întocmite dispoziții de încasare cu titlul introducere fonduri proprii, documente ce nu aveau un regim special, având funcția exclusivă de a regla contul.

Borderoul de achiziție din 18 decembrie 2008 a fost semnat personal de către inculpatul P.V., atestând încasarea în numerar a sumei de 70.005 lei, cu toate că, în realitate, suma a fost virată în contul inculpatului la data de 09 ianuarie 2008, după încasarea sumei de la SC A. SRL Caracterul fictiv al actelor de achiziție a rezultat și din faptul că materialele nu se regăseau în situații de lucrări sau procese-verbale de recepție și nu au fost întocmite bonuri de consum privind folosirea acestora. Constatarea specialistului s-a coroborat cu ansamblul probelor administrate, inclusiv înregistrarea audio-video efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 91 1 și urm. C. proc. pen., a întâlnirii ce a avut loc la data de 31 octombrie 2008, cu participarea inculpatului P.V., a inculpatei G.A.A.

și a denunțătorului C.P. pe parcursul căreia au fost semnate contractul de execuție și situațiile de lucrări și s-a convenit întocmirea facturii de stornare. Discuțiile purtate au fost relevante în ceea ce privește înțelegerea privind întocmirea de documente fictive pentru justificarea plății. Ulterior, în cursul lunii martie-aprilie 2008, denunțătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V. care a pretins plata unei sume suplimentare, de 30.000 euro pentru a continua să-i acorde sprijin în încheierea de contracte.

Acesta a arătat că SC T. SRL, la care Consiliul Județean Cluj deținea peste 90% din acțiuni, organiza licitație pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în favoarea firmei N. și că va interveni personal ca SC E. SA să câștige licitația, urmând ca o parte din lucrările astfel obținute să fie subcontractate de către SC A. SRL Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins și a primit personal suma de 30.000 euro, remisă în această valută de către denunțător în data de 16 aprilie 2008, în municipiul Turda, respectiv în incinta restaurantului S.G. Martorul Ș.I. a confirmat faptul că la cererea denunțătorului, în aceeași zi, a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 38.000 euro, întrucât denunțătorul nu dispunea de suma pretinsă de inculpat.

Procedându-se la audierea creditorului ipotecar, acesta a arătat că, în fapt, contrar actului aparent de împrumut, suma a fost dată numitului C.P. Martorul Ș.l. a precizat că l-a însoțit personal pe C.P. în municipiul Turda, rămânând în parcarea restaurantului și a observat când inculpatul P.V. a părăsit localul având asupra sa aceeași pungă din material plastic ce conținea suma de 30.000 euro. De altfel, cu prilejul interceptării și înregistrării discuțiilor purtate de către denunțător cu inculpatul P.V. în data de 31 octombrie 2008, acesta din urmă a recunoscut primirea întregii sume, precizând titlul cu care i-a fost dată, respectiv pentru a interveni pe lângă directorul general al SC E. SA și directorul S.I.S.E.E., în vederea încheierii contractelor cadru și a contractelor de subantrepriză.

Discuția interceptată, redată și certificată procedural a fost apreciată ca deosebit de relevantă și confirmând în totalitate declarația denunțătorului, coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză; inculpatul s-a exprimat neechivoc, arătând „..deci nu rămâne moartă treaba așa, eu vreau să mai câștig de pe tine.. Da fii atent cum facem, că n-o să pot vorbi pă telefon cu S., hai să vorbesc cu acesta, cu, la Consiliul Județean, să vină M., să facem aceeași șmecherie, știi, când îți spun eu îl sunăm pe S. sau vorbești cu el, numai un telefon să-i deie lui M. după ce-i lucrarea la el”. În aceeași modalitate a invocării influenței sale, dar adăugând și elemente de amăgire, în luna martie 2008 inculpatul l-a determinat pe denunțător să-i cesioneze 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea.

Această societatea era beneficiara unui contract de finanțare din fonduri europene derulate prin programul SAPARD pentru construcția unui hotel în stațiunea Băișoara, jud. Cluj. În primăvara anului 2008, inculpatul a promis că în condițiile dobândirii calității de asociat va folosi influența pe care o are asupra factorilor de decizie din cadrul autorității contractante pentru acceptarea cererii de plată formulată, chiar dacă parte din cheltuielile efectuate fuseseră apreciate ca neeligibile; în plus, inculpatul a promis că va investi personal sume de bani și va furniza prin relațiile sale contracte în beneficiul firmei. În aceste condiții, la data de 12 martie 2008 a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de către martorul G.B., audiat în cauză, inculpatul devenind asociat al SC S. SRL.

Ulterior, în octombrie 2008, ca urmare a solicitării exprese a denunțătorului, care a reclamat faptul că a înregistrat numeroase pierderi și nu mai are resurse pentru continuarea investiției, inculpatul a fost de acord să recesioneze părțile sociale în favoarea acestuia, actul fiind semnat în data de 31 octombrie 2008. Inculpatul P.V. s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, astfel că nu a dat declarații cu privire la faptele și învinuirile aduse. Prin cererea în probațiune formulată la prezentarea materialului de urmărire penală, acesta a încercat să acrediteze ideea că relația cu denunțătorul C.P. este legată strict de asocierea în SC S. SRL Oradea.

S-a arătat că probele administrate în cauză dovedesc în mod indubitabil împrejurările de fapt expuse și vinovăția inculpatului, iar listingul convorbirilor telefonice ce au avut loc între denunțător și inculpat în perioada decembrie 2007-mai 2008 dovedește o dată în plus că au avut loc convorbiri numeroase tocmai în datele în care s-au desfășurat acțiunile ilicite, coroborându-se în totalitate cu declarațiile denunțătorului C.P. Situația de fapt astfel cum a fost reținută în actul de inculpare și însușită de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost dovedită cu autodenunțul numitului C.P. și declarațiile ulterioare ale acestuia, contractul din 19 octombrie 2007 încheiat între SC A. SRL și SC T. SRL, actul constitutiv al SC S. SRL, nota de redare a înregistrării convorbirilor telefonice și ambientale purtate între inculpatul P.V.

și denunțător, planșă foto privind principalele momente operative ale întâlnirii dintre denunțătorul C.P. și inculpatul P.V., raport de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, declarațiile martorilor M.G.A., G.S.D., K.J.Z., L.A.T., Ș.I., G.B., G.G. Atât inculpatul P.V., cât și inculpata G.A.A. nu au dat declarații în faza de urmărire penală prevalându-se de dreptul la tăcere reglementat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Procedând la soluționarea cauzei, prima instanță, în cadrul cercetării judecătorești a administrat probe în mod direct și nemijlocit, respectiv audiind pe martorii C.P., C.A.F., G.G., M.G.A., L.A.T., G.B., G.S.D., Ș.I. și K.J.Z.

La debutul cercetării judecătorești ambii inculpați s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, rezervându-și dreptul de a face declarații după audierea martorilor. Inculpata G.A.A. a fost audiată la termenul din 6 septembrie 2011, aceasta arătând că în luna septembrie 2007 a plecat în Spania cu soțul său pentru a munci și s-au întors în luna ianuarie 2008, așa încât cele menționate în rechizitoriu în sensul că ar fi emis o factură nu corespund adevărului. A mai arătat inculpata că la un moment dat la întoarcerea în țară a ridicat din bancă suma de 20.000 lei la cererea inculpatului P.V., precum și faptul că a completat niște borderouri de achiziții materiale fără a avea acte justificative, doar pe baza datelor furnizate de către inculpatul P.V.

În legătură cu lucrările efectuate de SC T. SRL a menționat că știa de la inculpatul P.V. că au fost efectiv realizate, acesta fiind motivul pentru care a spus organelor de urmărire penală că va arăta locul în care au fost amplasate acele lucrări. Inculpata a susținut că pe denunțător l-a cunoscut cu ocazia semnării contractului cu SC A. SRL Inculpatul P.V. a fost audiat în ședința publică din 9 decembrie 2011, ocazie cu care a afirmat realitatea relațiilor comerciale dintre firma denunțătorului și cea a inculpatei G.A.A., împrejurarea că factura a fost eliberată de serviciul contabilitate, faptul că SC A. SA a efectuat o plată de 120.000 lei către SC T. SRL în baza facturii emise, fără a fi începute lucrările.

A arătat, de asemenea, că acel contract comercial a fost încheiat la data de 20 octombrie 2008 la biroul lui G.B. între C.P. și G.A.A., iar el nu a studiat acele înscrisuri, întrucât nu îl priveau. Inculpatul P.V. a negat orice implicare în activitatea infracțională considerând că atitudinea denunțătorului a fost determinată de împrejurarea că el nu a mai vrut să colaboreze în cadrul SC S. SRL, denunțătorul solicitându-i în cadrul acestei colaborări suma de 12 miliarde lei. Față de poziția adoptată de inculpatul P.V., Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat util a lua un supliment de declarație inculpatei G.A.A., aceasta declarând că cele afirmate de inculpat nu corespund realității, că a semnat contractul la sediul P.N.L.

de față fiind inculpatul P.V. și C.P.; inculpatul P.V. i-a spus într-un fel amenințător să semneze contractul, în caz contrar C.P. urmând a solicita restituirea banilor, cât timp ea este administratorul firmei. De asemenea, inculpata a făcut precizarea că în contul SC T. SRL a intrat suma de 80.000 lei reprezentând contravaloarea facturii emisă cât timp ea nu se afla în țară și în niciun caz nu a fost emisă de serviciul contabilitate. A arătat inculpata G.A.A. că a semnat contractul și a semnat borderourile de achiziții materiale, însă în niciun caz nu a emis factura. La solicitarea inculpatei, Înalta Curte a dispus efectuarea unui raport de evaluare de către serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj din concluziile căruia a rezultat că inculpata G.A.A.

a avut o evoluție comportamentală pozitivă și este o persoană integrată în societate. Rezultă de asemenea că inculpata dispune de resurse interne și externe necesare unui parcurs prosocial. La ultimul termen de judecată, inculpatul P.V. a solicitat în probațiune audierea a cinci martori, arătând că nu cunoaște decât domiciliul unuia dintre ei, probă respinsă de instanță, considerându-se că audierea acestor martori nu este utilă și concludentă cauzei în condițiile în care împrejurările ce urmau a fi dovedite în urma administrării probei nu erau esențiale pentru aflarea adevărului. S-a avut, de asemenea, în vedere că necesitatea audierii martorilor nu a reieșit din materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, numele martorilor fiind amintit pentru prima dată în cursul procesului penal, în declarația dată de inculpat în fața instanței, la ultimul termen de judecată.

Inculpatul P.V. a solicitat audierea acestor martori și în faza de urmărire penală după prezentarea materialului de urmărire penală, probă ce a fost respinsă prin ordonanța din 10 decembrie 2008 ca nefiind utilă și concludentă cauzei, organul de urmărire penală apreciind că nu este necesară pentru justa soluționare a cauzei, neavând semnificație juridică în stabilirea unor împrejurări de fapt sau de drept esențiale cauzei. Analizând actele și lucrările din dosar prima instanța a constatat că inculpații P.V. și G.A.A. se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, faptele, modalitatea de comitere ca și vinovăția acestora fiind pe deplin dovedite de materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a constatat că din probele dosarului rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, constând în aceea că acesta i-a spus denunțătorului C.P. că are numeroase relații, atât în domeniul politic, cât și în cel de afaceri, că are influență față de persoanele cu funcție de conducere din cadrul SC E. SA și că îl poate ajuta, în schimbul primirii unor sume de bani, să obțină statutul de partener E., fapt ce îi permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalații electrice ca subcontractant.

Martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., din cadrul SC E. SA a arătat în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în faza de cercetare judecătorească faptul că l-a cunoscut pe inculpatul P.V. la o ședință pe sector energetic la începutul anului 2008, fiindu-i prezentat drept consilier al președintelui Consiliului Județean pe probleme energetice. Martorul a mai arătat că a discutat cu inculpatul după ședință, acesta spunându-i că îl poate considera persoana de contact din Consiliul Județean pe orice problemă energetică, convenind împreună să păstreze legătura profesional. Denunțătorul C.P. a menționat, atât în denunț, cât și în declarațiile ulterioare că martorul G.G., care ocupa funcția de director la A.I.S.E.

Cluj i l-a recomandat pe inculpatul P.V. ca fiind consilierul primului ministru pe probleme energetice, că este o persoană influentă în anturajul domnului N., președintele Consiliului Județean, că în cadrul Consiliului Județean există mai multe proiecte în derulare și că l-ar putea ajuta prin influența de care se bucură să obțină mai multe lucrări de instalații electrice pentru SC A. SRL Fiind audiat, martorul G.G. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul P.V. nu i-a cerut să-l pună în legătură cu C.P., precum și faptul că la începutul anului 2008 a avut o discuție cu C.P. în care acesta a făcut referire la P.V. în sensul că îl cunoaște la fel cum cunoaște și alte persoane din cadrul Consiliului Județean Cluj, iar în faza de cercetare judecătorească a declarat că niciodată nu i-a recomandat lui C.P.

să ia legătura cu P.V., cât timp cei doi se cunoșteau și nu era necesară intervenția lui. În declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească acesta a arătat faptul că l-a cunoscut pe denunțător prin intermediul numitului S.A., fost coleg de facultate cu denunțătorul, împrejurare ce nu a rezultat din probele dosarului. Din declarația denunțătorului, a martorilor M.A. și G.G. s-a constatat că inculpatul P.V. era cunoscut ca o persoană cu influență în mediul politic și cel de afaceri, persoană de contact pentru Consiliul Județean Cluj pe probleme energetice, împrejurări ce i-au întărit convingerea denunțătorului că poate obține contracte în domeniul energetic pentru SC A. SRL prin intermediul inculpatului.

Fiind convins de influența pe care inculpatul P.V. o avea în domeniul energetic la nivelul județului și la nivel național, impresie creată, atât în contextul discuțiilor cu martorii M.G.A. și G.G., cât și în urma discuțiilor cu inculpatul P.V., denunțătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către inculpat în schimbul obținerii calității de partener E. pentru SC A. SRL și implicit a contractelor de execuție lucrări în acest domeniu. Întrucât, potrivit celor susținute de denunțător, acesta nu avea deplină încredere în persoana inculpatului, i-a solicitat un act doveditor al plății sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienței banilor a folosit SC T. SRL lăsând impresia că firma îi aparține.

În acest sens cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalații electrice de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de către SC T. SRL. La data de 28 decembrie 2007 denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat factura fiscală, emisă de către SC T. SRL la data de 28 decembrie 2007, care atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, când prin ordinul de plată din 9 ianuarie 2008 a fost virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis la B.R.D.

Întrucât în cadrul licitației din februarie 2008 S.I.S.E.E. a fost declarată câștigătoare, iar SC A. SRL a încheiat contractul de subcontractare cu firma câștigătoare și fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunțătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27 februarie 2008 din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis la B.C. În acest sens denunțătorul a arătat că numărul de cont i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., iar în urma analizei extrasului de cont a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei. Prima instanță a reținut, de asemenea, că în cursul lunii martie sau aprilie denunțătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V.

care a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro pentru a continua să-l ajute la obținerea unor contracte. Inculpatul P.V. i-a spus denunțătorului că SC T. SA societate la care Consiliul Județean Cluj deține 90% din acțiuni organizează licitație pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în favoarea firmei N. și că va interveni personal ca SC E. SA să câștige licitația, urmând ca o parte din lucrări să fie subcontractate de către SC A. SRL Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins și primit suma de 30.000 euro, de la denunțător în data de 16 aprilie 2008, în Turda, la restaurantul S.G. În același context al invocării influenței sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V.

l-a determinat pe denunțător să-i cesioneze 50% din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea, arătând că în considerarea relațiilor pe care le are va investi personal sume de bani și va furniza contracte în beneficiul societății comerciale. În aceste condiții a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de martorul G.B. la data de 12 martie 2008. Întrucât firma a înregistrat numeroase pierderi și nu mai avea resurse pentru continuarea investiției, la cererea denunțătorului, inculpatul a recesionat părțile sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31 octombrie 2008, situație rezultând din denunțul și declarațiile lui C.P., declarațiile martorilor, înscrisuri, cât și din înregistrările convorbirilor telefonice și din conținutul convorbirilor ambientale.

Astfel, din conținutul convorbirilor ambientale purtate în data de 31 octombrie 2008 între orele 11-11:30, în municipiul Turda, de către denunțătorul C.P. cu inculpatul P.V. a reieșit faptul că inculpatul P.V. a primit sumele pretinse denunțătorului în schimbul influenței exercitate de acesta asupra unor persoane decidente la nivel județean. Prin raportare la dispozițiilor art. 257 C. pen. prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, probele administrate dovedind mai presus de orice dubiu vinovăția inculpatului P.V. sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

Modul în care i-a fost prezentat inculpatul, ca fiind o persoană influentă în mediul politic și cel al afacerilor, poziția deținută de inculpat, care îi permitea să între în contact cu persoanele cu funcții de conducere în domeniul vizat de denunțător au fost considerate împrejurări care i-au întărit convingerea denunțătorului că inculpatul P.V. poate să exercite influența sa asupra funcționarilor în sensul de a obține contracte de lucrări în domeniul energetic, un exemplu în acest sens fiind cuprins în convorbirile ambientale între cei doi din data de 31 octombrie 2008, din care rezultă că inculpatul P.V. a făcut referire anterior la persoane cu funcții de conducere. De asemenea, s-a constatat că pretinderea și primirea efectivă a sumelor de bani de către inculpatul P.V.

pentru exercitarea influenței sale, rezultă fără dubii din probele dosarului, susținerea inculpatului în sensul existenței unor raporturi comerciale reale între SC T. SRL și SC A. SRL nefiind dovedită cu nicio probă. S-a concluzionat că întrucât inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins de la denunțător, atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei și 30.000 euro, cât și 50% din părțile sociale ale SC S. SRL urmează a se reține forma continuată a infracțiunii de trafic de influență, reglementată de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prima instanță a constatat că din probele administrate în cauză rezultă fără îndoială vinovăția inculpaților P.V. și G.A.A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată în legătură cu infracțiunea de corupție prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din probele administrate s-a reținut că denunțătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plății, sens în care inculpatul s-a folosit de SC T. SRL al cărei administrator era inculpata G.A.A.

Împrejurarea că factura fiscală, contractul de execuție lucrări din 29 octombrie 2007, oferta și situația de lucrări ca și borderourile de achiziții materiale nu se refereau la operațiuni reale rezultă din înscrisurile existente la dosar SC T.A. SRL are ca obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse, neavând ca obiect secundar de activitate activități de construcții. Din relațiile solicitate la Oficiul Național al Registrului Comerțului a rezultat că obiectul de activitate al acestei societăți comerciale nu a suferit modificări, nefiind înscrisă nicio mențiune în acest sens, iar din bilanțurile anuale depuse de SC T. SRL a reieșit că societatea a desfășurat doar activități de comerț și fabricarea de articole confecționate din textile, având un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei.

Așadar, s-a concluzionat că societatea, pe lângă faptul că nu avea în obiectul de activitate „construcții”, nu dispunea nici de bază materială, financiară și umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic, apărările inculpatului P.V. în sensul că au existat relații comerciale între cele două firme, fiind lipsite de sens și necoroborându-se cu nicio probă administrată în cauză.

Prima instanță a mai constatat că pentru a da aparență de credibilitate acelei facturi, au fost completate ulterior și bonuri de achiziții de materiale de construcții, fiind încheiat și contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, însă raportul de constatare întocmit de un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a scos în evidență fictivitatea actelor astfel întocmite, neconcordanțele existente între aceste înscrisuri ca și inexistența lucrărilor de construcții, concluziile specialistului bazându-se pe documentele financiar contabile depuse de către administratorul SC T. SRL, fiind prezentate în detaliu inadvertențele și neconcordanțele existente între documente.

Astfel s-a reținut că, în ceea ce privește contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007,acesta nu prezintă număr de înregistrare la SC T. SRL, în preambul nu este menționată persoana care reprezintă societatea, iar actul adițional nr. 1 la contract apare ca fiind încheiat la 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii fiscale pe întreaga valoare a contractului de 180.510 lei și achitarea parțială a facturii. Actul adițional din 10 ianuarie 2008 era semnat și ștampilat doar de SC T. SRL care figurează în calitate de beneficiar, SC A. SRL figurând în calitate de prestator, deși calitățile erau tocmai invers, respectiv SC A. SRL având calitatea de beneficiar.

De asemenea, în actul adițional din 10 ianuarie 2008 a fost trecut în mod eronat procesul-verbal de recepție din 23 noiembrie 2008 în valoare de 3415,77 lei situație nereală, având în vedere că nu putea fi întocmit un proces-verbal de recepție în luna noiembrie ca făcând parte dintr-un act întocmit în luna ianuarie a aceluiași an. Deși în contract se prevedea că acesta nu putea fi considerat terminat până când procesul-verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, din actele depuse la dosar nu a rezultat recepția finală a lucrării, fapt pentru care s-a apreciat că emiterea facturii fiscale la data de 28 decembrie 2007 la întreaga valoare a contractului de 180.510 lei nu este justificată.

Cu privire la cele două borderouri de achiziții, prima instanță a constatat că pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător F.I., persoană fizică neidentificată din verificările efectuate inclusiv la Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor. Pe borderoul de achiziții din 18 decembrie 2007 figura inculpatul P.V., fiind semnat la rubrica „semnătura de primire a sumei”, deși el a încasat suma prin virament bancar la data de 9 ianuarie 2008 în contul său deschis la B.R.D.

O altă constatare a specialistului a vizat data întocmirii facturii de stornare, reținându-se că deși Actul adițional nr. 1 prin care valoarea lucrărilor nerealizate se anulează, a fost întocmit la 10 ianuarie 2008, factura de stornare a fost întocmită de SC T. SRL după aproape 10 luni, respectiv la data de 4 noiembrie 2008. Toate aceste inadvertențe și neconcordanțe, reținute în raportul de constatare, ce nu au fost contestate de inculpați și nici justificate în vreun mod, au fost apreciate ca evidențiind caracterul fictiv al actelor întocmite de inculpați și practic inexistența relațiilor comerciale dintre cele două societăți, situație ce rezultă și din conținutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între C.P.

și inculpatul P.V., cât și din convorbirile telefonice dintre cei doi, precum și dintre cei doi inculpați, din care rezultă că actele fictive au fost încheiate la data de 31 octombrie 2008 pentru a justifica sumele de bani plătite de SC A. SRL în contul SC T. SRL. În sensul arătat, prima instanță a avut în vedere conținutul convorbirilor telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 09:07:12, între inculpatul P.V. cu denunțătorul C.P., al convorbirilor telefonice purtate, la aceeași dată, ora 09:09:20, între inculpatul P.V. cu inculpata G.A.A., al convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 10:12:40, între inculpatul P.V. și un bărbat, B.G., conținutul convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 0:48:20, între inculpatul P.V.

cu denunțătorul C.P., conținutul convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 10:55:02, între inculpatul P.V. cu denunțătorul C.P., conținutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între orele 11,00-11,30 în municipiul Turda, (în locații diferite) de către denunțătorul C.P. cu inculpatul P.V. Deși inițial, în faza de urmărire penală, inculpata G.A.A. a menționat că va indica locul unde sunt amplasate lucrările, acest lucru nu s-a întâmplat, iar în fața Înaltei Curți a declarat că a făcut această afirmație, întrucât știa de la inculpatul P.V. în care avea mare încredere că acele lucrări au fost executate. În legătură cu întocmirea acestor acte, inculpata G.A.A.

a declarat în fața Înaltei Curți că a semnat doar contractul de execuție lucrări și a completat cele două borderouri de achiziție, nefiind completată factura. Prima instanță a constatat, însă, că probele existente la dosar fac dovada indubitabilă că factura a fost completată tot de către inculpata G.A.A., scrisul existent pe factură fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziții materiale, acesta a fost motivul pentru care instanța a considerat că nu este utilă efectuarea unei expertize grafoscopice. S-a mai arătat că și în situația în care s-ar admite această versiune a inculpatei G.A.A. în sensul că nu ea a emis factura, această poziție adoptată de inculpată nu poate fi dovedită, probele administrate dovedind contrariul în sensul că factura a fost completată de inculpata G.A.A.

la cererea inculpatului P.V., participația celor doi inculpați la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită fără a exista dubiu, în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpați la data de 31 octombrie 2008. S-a concluzionat că probele administrate dovedesc că cei doi inculpați au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidență existența unor relații comerciale între SC T. SRL și SC A. SRL, cu scopul vădit de a ascunde adevărata proveniență a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preț al traficului de influență exercitat. Referitor la infracțiunea d