ÎCCJ, Decizia nr. 103/2012

ÎCCJ, Decizia nr. 103/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin sentința nr.

1760 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

inculpatul P.V., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, săvârșită în formă continuată.

În baza art. 290 C.

pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură

directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) C. pen. din Legea nr.

78/2000 modificată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în forma

agravată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus

ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 17

noiembrie 2008 la 11 decembrie 2008.

Prin aceeași

sentință, în baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată

inculpata G.A.A. la pedeapsa la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în

legătură directă cu infracțiunea de corupție.

În baza art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus

ca inculpata G.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

,

art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpata să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de

pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului

de încercare.

A fost obligat

inculpatul P.V. la restituirea sumei de 130.000 lei către SC A. SRL și a sumei

de 30.000 euro în echivalentul în lei la cursul de zi al B.N.R., de referință

către denunțătorul C.P.

Au fost menținute

măsurile asiguratorii instituite în faza de urmărire penală constând în

poprirea conturilor bancare deschise de inculpat la B.R.D. și B.P. și

sechestrul asigurator asupra cotei ideale de 1/2 din apartamentul ce constituie

bun comun al soților P. situat în Turda.

În baza art. 348 C.

proc. pen. au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv factura fiscală,

emisă la data de 28 decembrie 2007, contractul din 19 octombrie 2007,

înscrisurile denumite ofertă de lucrări și situații de lucrări, borderourile de

achiziție din 11 decembrie 2007 și 18 decembrie 2008 și dispozițiile de

încasare și plată pentru suma de 100.000 lei.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul P.V. la 3000 lei cheltuieli judiciare

către stat, iar inculpata G.A.A. la 1000 lei cu același titlu.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 11

decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj dosarul nr.

113/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție privind pe inculpatul P.V.,

aflat în stare de arest preventiv, trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, spălare de bani și

fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute și

pedepsite de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002

raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și pe inculpata G.A.A. pentru infracțiunile de spălare de bani și fals

în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzute și

pedepsite de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 și art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Tribunalul Cluj a

fost sesizat prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, nr. 113/P/2008 din 10 decembrie

2008.

La termenul din 24

februarie 2009, s-a pus în discuție necompetența instanței după calitatea

persoanei, în raport cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că în

perioada în care inculpatul P.V. se afla în arest preventiv, la alegerile

parlamentare din decembrie 2008, a fost ales deputat în Parlamentul României,

fiind emisă și legitimația de deputat.

Față de dispozițiile

art. 29 pct. 1 lit. a) și art. 40 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Cluj,

prin sentința penală nr. 97 din 24 februarie 2009, în baza art. 42 raportat la

art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 40 alin. (2) C. proc. pen., a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel sesizată,

prima instanță a constatat că prin rechizitoriul anterior menționat a fost

reținută următoarea situație de fapt:

În perioada

2004-2008, inculpatul P.V. a îndeplinit funcția de consilier județean în cadrul

Consiliului Județean Cluj, faptele de corupție reținute în sarcina sa fiind

comise în perioada exercitării acestui mandat.

Cercetările au

demarat ca urmare a autodenunțului formulat de către numitul C.P., înregistrat

la data de 29 octombrie 2008 la serviciul teritorial Cluj din cadrul Direcției

Naționale Anticorupție în care a menționat că în cursul lunii decembrie 2007

inculpatul P.V., membru P.N.L., la acea dată consilier județean în cadrul

Consiliului Județean Cluj, a pretins suma de 50.000 euro din care a primit în

perioada ianuarie – februarie 2008 suma de 130.000 lei, iar ulterior, în cursul

lunii martie 2008 a pretins suma de 30.000 euro, pe care a primit-o integral în

data de 16 aprilie 2008 pentru ca, prin influența pe care o avea asupra unor

persoane cu funcție de conducere din cadrul SC E. SA, precum și a președintelui

Consiliului Județean Cluj să îi acorde ajutor, să îl sprijine să încheie

contracte de lucrări de instalații electrice pe raza județului Cluj pentru SC

A. SRL Oradea al cărei administrator era denunțătorul.

De asemenea,

denunțătorul a arătat că inculpatul P.V. a pretins și obținut cesiunea a 50%

din părțile sociale ale SC S. SRL Oradea în schimbul sprijinului pe care urma

să îl acorde în aprobarea cererilor de plată a primei tranșe din contractul de

finanțare din fonduri SAPARD invocând influența avută asupra factorilor de

decizie din cadrul autorității contractante.

În urma probelor

administrate în faza de urmărire penală s-a reținut că în luna decembrie 2007

denunțătorul C.P. l-a cunoscut pe inculpatul P.V., fiindu-i prezentat ca o

persoană influentă cu numeroase relații, atât în domeniul politic, cât și în

cel de afaceri, în special energetic și care se bucura de influență față de

persoanele cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA, cât și la nivel local

cât și central.

Această împrejurare a

fost confirmată de martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., care a declarat că

l-a cunoscut pe inculpat cu prilejul unei ședințe tehnice desfășurată la

Consiliul Județean Cluj, P.V. prezentându-se drept consilier al președintelui

Consiliului Județean pe probleme energetice.

Așa fiind, în schimbul

primirii unor sume de bani, inculpatul s-a oferit ca folosind această

influență, să acorde ajutor denunțătorului pentru a dobândi statutul de

partener, fapt ce permitea încheierea de contracte de prestări servicii de

instalații electrice ca subcontractant. În plus, inculpatul a arătat că va

interveni pe lângă persoanele cu funcții de conducere din cadrul SC E. SA în

vederea acordării de subcontractări în beneficiul SC A. SRL Oradea și va

determina aprobarea unor lucrări suplimentare, fapt ce ar fi generat firmei A.

obținerea unui profit semnificativ.

Pentru aceste

servicii, în luna decembrie 2007 inculpatul i-a pretins denunțătorului C.P.

suma de 50.000 euro, cerere cu care acesta a fost de acord, întrucât din

informațiile avute i s-a format convingerea realei influențe de care se bucura

inculpatul. Aceasta, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezulta că în

cursul lunii decembrie 2007 S.I.S.E.E. urma să participe la procedura de

licitație publică pentru serviciile de mentenanță, contract ce urma să se

deruleze pe o perioadă de 2 ani.

Documentația

solicitată în vederea participării la licitație presupunea ca S.I.S.E.E. să

prezinte lista subcontractorilor agreați și atestați cu care intenționa să

colaboreze în eventualitatea câștigării licitației. Aceasta întrucât, în

situația în care S.I.S.E.E. nu era în măsură, sau nu era rentabil să execute

anumite lucrări, sau părți de lucrări din contractul de mentenanță, urma a

solicita oferte de la partenerii cuprinși în lista subcontractorilor; pe baza

concursului de oferte, lucrări sau părți din acestea erau atribuite în

subcontractare acestor parteneri.

Competența de a

decide asupra subcontractării unei lucrări, sau părți din aceasta revenea

directorului S.I.S.E.E., pentru agențiile din subordine, respectiv directorului

general al SC E. SA, în funcție de valoarea lucrărilor. Procedura indicată a

fost prezentată de către martorul M.A. cu prilejul audierii sale, fiind depuse

la dosar copii ale întregii documentații, precum și ale contractelor încheiate

cu SC A. SRL.

Așa fiind, sprijinul

propus de către inculpat reprezentantului SC A. SRL Oradea, având drept

consecință dobândirea calității de partener pentru această societate, a fost

apreciat util în considerarea influenței pe care o invoca inculpatul P.V., atât

asupra directorului M.A., cât și asupra directorului general al SC E. SA, S.R.

În aceste condiții,

denunțătorul C.P. a fost de acord să achite inculpatului suma pretinsă, de

50.000 euro, declarând însă că, neavând deplină încredere în persoana acestuia,

a solicitat încheierea unui act doveditor al plății sumei de bani. La

propunerea inculpatului P.V., pentru ascunderea provenienței banilor, s-a

recurs la folosirea SC T. SRL, denunțătorului fiindu-i creată falsa

reprezentare că firma aparține inculpatului.

Potrivit înțelegerii,

plata urma să fie disimulată sub forma unui contract de prestări servicii, care

genera, aparent, obligația de plată în sarcina firmei denunțătorului, în

realitate neprestându-se vreun serviciu corelativ; acest serviciu fictiv ar fi

fost reprezentat de lucrări de instalații electrice executate anterior de către

SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea

parțială a lucrării și executarea acesteia de către T.

Din declarația

martorului M.A. a rezultat că inițial licitația a fost programată a fi

organizată pe data de 29 decembrie 2007, astfel că, în data de 28 decembrie

2007, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat personal

factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la aceeași dată și care atesta

nereal efectuarea de lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL

în valoare de 180.510 lei. Înscrisul a fost redactat integral de către

învinuita G.A.A., la cererea inculpatului P.V., în condițiile inexistenței

vreunei relații comerciale între cele două societăți, documentul primar

justificativ permițând plata în contul firmei controlată de către inculpat,

fără implicarea formală a acestuia. Totodată, în această modalitate au fost

eludate dispozițiile legii ce reglementează spălarea banilor, având în vedere

că plățile ce depășesc 10.000 de euro sau echivalentul în lei sunt supuse

raportării și verificării în lipsa unui document justificativ.

C.P. a declarat că a

amânat efectuarea vreunei plăți, întrucât licitația programată pentru luna

decembrie 2007 nu a avut loc la data stabilită. Martorul M.A. a confirmat

amânarea licitației pentru luna ianuarie 2008. La insistențele inculpatului

P.V. și având în vedere data licitației, în luna ianuarie 2008 denunțătorul a

efectuat plata parțială aferentă facturii fictive, prin ordinul de plată din 09

ianuarie 2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul T.,

deschis la B.R.D. Cluj.

La dosarul cauzei se

regăsește, în original, exemplarul albastru al facturii, depus la dosar de către

denunțător, pe verso-ul căreia este înscrisă mențiunea că suma de 180.510 lei

reprezintă echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, fapt ce confirmă

susținerea sa privind valoarea obiectului infracțiunii de trafic de influență.

Factura astfel întocmită cuprinde doar referirea generică în ceea privește

denumirea produselor sau a serviciilor furnizate de către T., respectiv

„prestări servicii conform situației de lucrări”, situație de lucrări

inexistentă la data întocmirii actului și a plăților; niciun alt document nu a

fost întocmit la acea dată cu excepția înscrisului denumit deviz la factură

emis de către T. și datat 28 decembrie 2008, din cuprinsul căruia rezultă că ar

fi fost folosite materiale în sumă totală de 170.000 lei, la care se adaugă

valoarea manoperei de 10.000 lei. Devizul ofertă reprezenta un act unilateral

întocmit de către inculpata G.A.A. pe seama SC T. SRL, nesemnat de către

beneficiar și a cărui dată nu este certă, având rolul exclusiv de a justifica

formal factura emisă. În mod similar, inculpata a întocmit două borderouri de

achiziție, respectiv 11 decembrie 2008 și 18 decembrie 2008, a căror dată de

asemenea nu era certă, menite a justifica existența materialelor cuprinse în

deviz, respectiv nisip și balastru în valoare de 100.000 lei (cantitate de 45,6

tone), ca vânzător fiind înscris numitul F.I., ale cărui date de identificare

sunt fictive, astfel cum a rezultat în urma verificărilor efectuate în baza de

date privind evidența informatizată a persoanelor. Cel de-al doilea borderou de

achiziție atesta în fals cumpărarea de material lemnos în valoare de 70.005 lei

de la P.V., care și semnează olograf de primire a sumelor de bani, cu toate că

pe parcursul cercetărilor a rezultat că suma a fost încasată ulterior prin

virament bancar, efectuat la data de 09 ianuarie 2008, în contul inculpatului

deschis la B.R.D.

În luna februarie

2008 licitația a avut loc, iar S.I.S.E.E. a obținut cel mai mare punctaj, fiind

declarată câștigătoare. Consecutiv încheierii contractului de mentenanță au

fost încheiate acorduri cadru cu firmele cuprinse în lista de subcontractori,

printre care și acordul de subcontractare din 5 februarie 2008 încheiat între S.I.S.E.E.

și SC A. SRL. Astfel, cum a confirmat și martorul M.A., actul avea ca efecte

dobândirea calității de partener S.I.S.E.E. pentru SC A. SRL începând cu luna

februarie 2008.

Având convingerea

sprijinului acordat de către inculpat pentru încheierea acestui contract cadru,

la data de 27 februarie 2008, prin ordin de plată, C.P. a virat suma de 30.000

lei din contul A. în contul T. deschis la B.C. Denunțătorul a arătat că acest

cont i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., care a solicitat în

mod expres ca plata să se realizeze în acest mod. Din analiza extrasului de

cont comunicat de către B.C., a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000

lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

La data formulării

autodenunțului, numitul C.P. a predat organelor de urmărire penală un exemplar

xerocopiat al contractului de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, anexă a

facturii fiscale emisă de către SC T. SRL, împreună cu oferta și situații de

lucrări care atestă fictiv executarea unor lucrări constând în „fundații stâlpi

electrici devieri autostradă” acte nesemnate și neștampilate de către

prestator, precum și dovezi privind faptul că executarea lucrărilor descrise în

situațiile de lucrări avusese loc anterior, în cursul anului 2007, lucrarea

fiind efectuată de către SC A. SRL.

Împrejurarea că

înscrisurile arătate erau plăsmuite în întregime, consemnând nereal executarea

de lucrări a fost confirmată prin probele administrate în cauză pe tot

parcursul urmăririi penale. Martorul M.A. a depus la dosar acte care atestă

executarea lucrărilor ce includ fundații stâlpi electrici de către SC A. SRL

mult anterior datei contractului din 19 octombrie 2007, astfel că

subcontractarea și executarea lucrării de către T. nu era reală. Martorul C.A.F.,

angajat al SC A. SRL a declarat că firma nu a subcontractat o astfel de

lucrare, nicio persoană nu a prestat vreun serviciu pe seama SC T. SRL în

beneficiul firmei SC A. SRL; mai mult, martorul a confirmat că între cele două

societăți nu a existat nicio relație comercială.

Inculpata G.A.A. s-a

prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declarații în cursul urmăririi

penale. Cu toate acestea, în prezența apărătorului ales a arătat inițial că va

indica organelor de urmărire penală locația lucrărilor, pentru a se proceda la

verificarea realității acestora; ulterior, inculpata a revenit, precizând că nu

poate indica locația, în acest sens fiind încheiate procese-verbale aflate la

dosarul cauzei.

Pentru a verifica

realitatea existenței relației comerciale între cele două societăți și a

executării lucrărilor de prestări servicii, atestate formal și aparent prin

documente contabile primare, în condițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002,

în cauză s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-științifice

financiar-contabile de către specialistul din cadrul D.N.A., serviciul teritorial

Cluj.

Potrivit concluziilor

raportului de constatare aflat la dosar urmărire penală, factura fiscală emisă

de către SC T.A. SRL la data de 28 decembrie 2007 în valoare de 180.510 lei nu

reflecta operațiuni reale, materialele înscrise în deviz în valoare totală de

170.005 lei nu au fost achiziționate și utilizate la realizarea lucrărilor, iar

din analiza indicatorilor financiari conform bilanțului depus pe anul 2007

rezulta că societatea nu dispune de capacitatea financiară, materială și umană

de a executa lucrări la obiective de genul „fundații stâlpi electrici devieri

autostradă”.

Concluziile

specialistului au fost bazate pe analiza documentelor financiar-contabile

depuse la dosar de către administratorul T., fiind prezentate detaliat

inadvertențele și neconcordanțele existente între documente. Astfel, s-a

reținut ca fiind nejustificată emiterea facturii în data de 28 decembrie 2007

pentru întreaga valoare a contractului, de 180.510 lei, în condițiile

inexistenței unui proces-verbal de recepție finală, semnat de către beneficiar,

care să ateste realizarea lucrării. Contractul de execuție nu prezenta număr de

înregistrare la SC T. SRL și nu cuprindea mențiunea privind persoana care

reprezintă societatea; actul adițional nr. 1 la contract apărea ca fiind

încheiat în data de 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii pentru întreaga

valoare, nu era semnat de către reprezentantul beneficiarului și cuprindea

mențiunea procesului-verbal de recepție din data de 23 noiembrie 2008, ulterior

datei actului adițional; de asemenea, procesul-verbal de recepție din data de

23 noiembrie 2008, era de asemenea ulterior actului adițional. Aceste

constatări au fost apreciate ca dovedind caracterul formal al documentelor,

întocmite ulterior, în scopul disimulării provenienței sumelor de bani.

S-a constatat că pe

borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător persoana fizică F.I.,

inexistentă conform verificărilor efectuate; cu toate că dispozițiile de plată

conform cărora materialele au fost achitate în numerar erau întocmite pentru această

persoană, în registrul de casă pentru luna decembrie, la rubrica explicații

aferente celor 5 dispoziții de plată figura numele M.I. Sumele necesare acestor

plăți proveneau de la administratorul societății, fiind întocmite dispoziții de

încasare cu titlul introducere fonduri proprii, documente ce nu aveau un regim

special, având funcția exclusivă de a regla contul.

Borderoul de

achiziție din 18 decembrie 2008 a fost semnat personal de către inculpatul

P.V., atestând încasarea în numerar a sumei de 70.005 lei, cu toate că, în

realitate, suma a fost virată în contul inculpatului la data de 09 ianuarie

2008, după încasarea sumei de la SC A. SRL

Caracterul fictiv al

actelor de achiziție a rezultat și din faptul că materialele nu se regăseau în

situații de lucrări sau procese-verbale de recepție și nu au fost întocmite

bonuri de consum privind folosirea acestora.

Constatarea

specialistului s-a coroborat cu ansamblul probelor administrate, inclusiv

înregistrarea audio-video efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 91

1

și urm. C. proc. pen., a întâlnirii ce a avut loc la data de 31 octombrie 2008,

cu participarea inculpatului P.V., a inculpatei G.A.A. și a denunțătorului C.P.

pe parcursul căreia au fost semnate contractul de execuție și situațiile de

lucrări și s-a convenit întocmirea facturii de stornare. Discuțiile purtate au

fost relevante în ceea ce privește înțelegerea privind întocmirea de documente

fictive pentru justificarea plății.

Ulterior, în cursul

lunii martie-aprilie 2008, denunțătorul a fost contactat telefonic de către

inculpatul P.V. care a pretins plata unei sume suplimentare, de 30.000 euro

pentru a continua să-i acorde sprijin în încheierea de contracte. Acesta a

arătat că SC T. SRL, la care Consiliul Județean Cluj deținea peste 90% din acțiuni,

organiza licitație pentru executarea unor lucrări de instalații electrice în

favoarea firmei N. și că va interveni personal ca SC E. SA să câștige

licitația, urmând ca o parte din lucrările astfel obținute să fie

subcontractate de către SC A. SRL

Pentru acest ajutor,

inculpatul a pretins și a primit personal suma de 30.000 euro, remisă în

această valută de către denunțător în data de 16 aprilie 2008, în municipiul

Turda, respectiv în incinta restaurantului S.G. Martorul Ș.I. a confirmat

faptul că la cererea denunțătorului, în aceeași zi, a încheiat un contract de

împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 38.000 euro, întrucât

denunțătorul nu dispunea de suma pretinsă de inculpat. Procedându-se la

audierea creditorului ipotecar, acesta a arătat că, în fapt, contrar actului

aparent de împrumut, suma a fost dată numitului C.P. Martorul Ș.l. a precizat

că l-a însoțit personal pe C.P. în municipiul Turda, rămânând în parcarea

restaurantului și a observat când inculpatul P.V. a părăsit localul având asupra

sa aceeași pungă din material plastic ce conținea suma de 30.000 euro.

De altfel, cu

prilejul interceptării și înregistrării discuțiilor purtate de către denunțător

cu inculpatul P.V. în data de 31 octombrie 2008, acesta din urmă a recunoscut

primirea întregii sume, precizând titlul cu care i-a fost dată, respectiv

pentru a interveni pe lângă directorul general al SC E. SA și directorul

S.I.S.E.E., în vederea încheierii contractelor cadru și a contractelor de

subantrepriză.

Discuția

interceptată, redată și certificată procedural a fost apreciată ca deosebit de

relevantă și confirmând în totalitate declarația denunțătorului, coroborându-se

cu celelalte probe administrate în cauză; inculpatul s-a exprimat neechivoc,

arătând „..deci nu rămâne moartă treaba așa, eu vreau să mai câștig de pe

tine.. Da fii atent cum facem, că n-o să pot vorbi pă telefon cu S., hai să

vorbesc cu acesta, cu, la Consiliul Județean, să vină M., să facem aceeași

șmecherie, știi, când îți spun eu îl sunăm pe S. sau vorbești cu el, numai un

telefon să-i deie lui M. după ce-i lucrarea la el”.

În aceeași modalitate

a invocării influenței sale, dar adăugând și elemente de amăgire, în luna

martie 2008 inculpatul l-a determinat pe denunțător să-i cesioneze 50% din

părțile sociale ale SC S. SRL Oradea. Această societatea era beneficiara unui

contract de finanțare din fonduri europene derulate prin programul SAPARD

pentru construcția unui hotel în stațiunea Băișoara, jud. Cluj. În primăvara

anului 2008, inculpatul a promis că în condițiile dobândirii calității de

asociat va folosi influența pe care o are asupra factorilor de decizie din

cadrul autorității contractante pentru acceptarea cererii de plată formulată,

chiar dacă parte din cheltuielile efectuate fuseseră apreciate ca neeligibile;

în plus, inculpatul a promis că va investi personal sume de bani și va furniza

prin relațiile sale contracte în beneficiul firmei.

În aceste condiții,

la data de 12 martie 2008 a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de

către martorul G.B., audiat în cauză, inculpatul devenind asociat al SC S. SRL.

Ulterior, în octombrie 2008, ca urmare a solicitării exprese a denunțătorului,

care a reclamat faptul că a înregistrat numeroase pierderi și nu mai are

resurse pentru continuarea investiției, inculpatul a fost de acord să

recesioneze părțile sociale în favoarea acestuia, actul fiind semnat în data de

31 octombrie 2008.

Inculpatul P.V. s-a

prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, astfel că nu a dat declarații

cu privire la faptele și învinuirile aduse. Prin cererea în probațiune

formulată la prezentarea materialului de urmărire penală, acesta a încercat să

acrediteze ideea că relația cu denunțătorul C.P. este legată strict de

asocierea în SC S. SRL Oradea.

S-a arătat că probele

administrate în cauză dovedesc în mod indubitabil împrejurările de fapt expuse

și vinovăția inculpatului, iar listingul convorbirilor telefonice ce au avut

loc între denunțător și inculpat în perioada decembrie 2007-mai 2008 dovedește

o dată în plus că au avut loc convorbiri numeroase tocmai în datele în care

s-au desfășurat acțiunile ilicite, coroborându-se în totalitate cu declarațiile

denunțătorului C.P.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută în actul de inculpare și însușită de Înalta Curte de

Casație și Justiție, a fost dovedită cu autodenunțul numitului C.P. și

declarațiile ulterioare ale acestuia, contractul din 19 octombrie 2007 încheiat

între SC A. SRL și SC T. SRL, actul constitutiv al SC S. SRL, nota de redare a

înregistrării convorbirilor telefonice și ambientale purtate între inculpatul

P.V. și denunțător, planșă foto privind principalele momente operative ale

întâlnirii dintre denunțătorul C.P. și inculpatul P.V., raport de constatare

întocmit de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție,

declarațiile martorilor M.G.A., G.S.D., K.J.Z., L.A.T., Ș.I., G.B., G.G.

Atât inculpatul P.V.,

cât și inculpata G.A.A. nu au dat declarații în faza de urmărire penală

prevalându-se de dreptul la tăcere reglementat de dispozițiile art. 70 alin.

(2) C. proc. pen.

Procedând la

soluționarea cauzei, prima instanță, în cadrul cercetării judecătorești a

administrat probe în mod direct și nemijlocit, respectiv audiind pe martorii

C.P., C.A.F., G.G., M.G.A., L.A.T., G.B., G.S.D., Ș.I. și K.J.Z.

La debutul cercetării

judecătorești ambii inculpați s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio

declarație, rezervându-și dreptul de a face declarații după audierea

martorilor.

Inculpata G.A.A. a

fost audiată la termenul din 6 septembrie 2011, aceasta arătând că în luna

septembrie 2007 a plecat în Spania cu soțul său pentru a munci și s-au întors

în luna ianuarie 2008, așa încât cele menționate în rechizitoriu în sensul că

ar fi emis o factură nu corespund adevărului. A mai arătat inculpata că la un

moment dat la întoarcerea în țară a ridicat din bancă suma de 20.000 lei la

cererea inculpatului P.V., precum și faptul că a completat niște borderouri de

achiziții materiale fără a avea acte justificative, doar pe baza datelor

furnizate de către inculpatul P.V. În legătură cu lucrările efectuate de SC T.

SRL a menționat că știa de la inculpatul P.V. că au fost efectiv realizate,

acesta fiind motivul pentru care a spus organelor de urmărire penală că va

arăta locul în care au fost amplasate acele lucrări. Inculpata a susținut că pe

denunțător l-a cunoscut cu ocazia semnării contractului cu SC A. SRL

Inculpatul P.V. a

fost audiat în ședința publică din 9 decembrie 2011, ocazie cu care a afirmat

realitatea relațiilor comerciale dintre firma denunțătorului și cea a

inculpatei G.A.A., împrejurarea că factura a fost eliberată de serviciul

contabilitate, faptul că SC A. SA a efectuat o plată de 120.000 lei către SC T.

SRL în baza facturii emise, fără a fi începute lucrările. A arătat, de

asemenea, că acel contract comercial a fost încheiat la data de 20 octombrie

2008 la biroul lui G.B. între C.P. și G.A.A., iar el nu a studiat acele

înscrisuri, întrucât nu îl priveau.

Inculpatul P.V. a

negat orice implicare în activitatea infracțională considerând că atitudinea

denunțătorului a fost determinată de împrejurarea că el nu a mai vrut să

colaboreze în cadrul SC S. SRL, denunțătorul solicitându-i în cadrul acestei

colaborări suma de 12 miliarde lei.

Față de poziția

adoptată de inculpatul P.V., Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat

util a lua un supliment de declarație inculpatei G.A.A., aceasta declarând că

cele afirmate de inculpat nu corespund realității, că a semnat contractul la

sediul P.N.L. de față fiind inculpatul P.V. și C.P.; inculpatul P.V. i-a spus

într-un fel amenințător să semneze contractul, în caz contrar C.P. urmând a

solicita restituirea banilor, cât timp ea este administratorul firmei.

De asemenea,

inculpata a făcut precizarea că în contul SC T. SRL a intrat suma de 80.000 lei

reprezentând contravaloarea facturii emisă cât timp ea nu se afla în țară și în

niciun caz nu a fost emisă de serviciul contabilitate. A arătat inculpata

G.A.A. că a semnat contractul și a semnat borderourile de achiziții materiale,

însă în niciun caz nu a emis factura.

La solicitarea

inculpatei, Înalta Curte a dispus efectuarea unui raport de evaluare de către serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj din concluziile căruia a rezultat că

inculpata G.A.A. a avut o evoluție comportamentală pozitivă și este o persoană

integrată în societate. Rezultă de asemenea că inculpata dispune de resurse

interne și externe necesare unui parcurs prosocial.

La ultimul termen de

judecată, inculpatul P.V. a solicitat în probațiune audierea a cinci martori,

arătând că nu cunoaște decât domiciliul unuia dintre ei, probă respinsă de

instanță, considerându-se că audierea acestor martori nu este utilă și

concludentă cauzei în condițiile în care împrejurările ce urmau a fi dovedite

în urma administrării probei nu erau esențiale pentru aflarea adevărului. S-a

avut, de asemenea, în vedere că necesitatea audierii martorilor nu a reieșit

din materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal,

numele martorilor fiind amintit pentru prima dată în cursul procesului penal,

în declarația dată de inculpat în fața instanței, la ultimul termen de

judecată.

Inculpatul P.V. a

solicitat audierea acestor martori și în faza de urmărire penală după

prezentarea materialului de urmărire penală, probă ce a fost respinsă prin

ordonanța din 10 decembrie 2008 ca nefiind utilă și concludentă cauzei, organul

de urmărire penală apreciind că nu este necesară pentru justa soluționare a

cauzei, neavând semnificație juridică în stabilirea unor împrejurări de fapt

sau de drept esențiale cauzei.

Analizând actele și

lucrările din dosar prima instanța a constatat că inculpații P.V. și G.A.A. se

fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, faptele,

modalitatea de comitere ca și vinovăția acestora fiind pe deplin dovedite de

materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în

faza de cercetare judecătorească.

Cu privire la

infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a

constatat că din probele dosarului rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, constând

în aceea că acesta i-a spus denunțătorului C.P. că are numeroase relații, atât

în domeniul politic, cât și în cel de afaceri, că are influență față de

persoanele cu funcție de conducere din cadrul SC E. SA și că îl poate ajuta, în

schimbul primirii unor sume de bani, să obțină statutul de partener E., fapt ce

îi permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalații electrice

ca subcontractant.

Martorul M.G.A.,

director al S.I.S.E.E., din cadrul SC E. SA a arătat în declarația dată în faza

de urmărire penală și menținută în faza de cercetare judecătorească faptul că

l-a cunoscut pe inculpatul P.V. la o ședință pe sector energetic la începutul

anului 2008, fiindu-i prezentat drept consilier al președintelui Consiliului

Județean pe probleme energetice.

Martorul a mai arătat

că a discutat cu inculpatul după ședință, acesta spunându-i că îl poate

considera persoana de contact din Consiliul Județean pe orice problemă

energetică, convenind împreună să păstreze legătura profesional.

Denunțătorul C.P. a

menționat, atât în denunț, cât și în declarațiile ulterioare că martorul G.G.,

care ocupa funcția de director la A.I.S.E. Cluj i l-a recomandat pe inculpatul

P.V. ca fiind consilierul primului ministru pe probleme energetice, că este o

persoană influentă în anturajul domnului N., președintele Consiliului Județean,

că în cadrul Consiliului Județean există mai multe proiecte în derulare și că

l-ar putea ajuta prin influența de care se bucură să obțină mai multe lucrări

de instalații electrice pentru SC A. SRL

Fiind audiat,

martorul G.G. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul P.V. nu i-a

cerut să-l pună în legătură cu C.P., precum și faptul că la începutul anului

2008 a avut o discuție cu C.P. în care acesta a făcut referire la P.V. în

sensul că îl cunoaște la fel cum cunoaște și alte persoane din cadrul

Consiliului Județean Cluj, iar în faza de cercetare judecătorească a declarat

că niciodată nu i-a recomandat lui C.P. să ia legătura cu P.V., cât timp cei

doi se cunoșteau și nu era necesară intervenția lui.

În declarația dată de

inculpat în faza de cercetare judecătorească acesta a arătat faptul că l-a

cunoscut pe denunțător prin intermediul numitului S.A., fost coleg de facultate

cu denunțătorul, împrejurare ce nu a rezultat din probele dosarului.

Din declarația

denunțătorului, a martorilor M.A. și G.G. s-a constatat că inculpatul P.V. era

cunoscut ca o persoană cu influență în mediul politic și cel de afaceri,

persoană de contact pentru Consiliul Județean Cluj pe probleme energetice,

împrejurări ce i-au întărit convingerea denunțătorului că poate obține

contracte în domeniul energetic pentru SC A. SRL prin intermediul inculpatului.

Fiind convins de

influența pe care inculpatul P.V. o avea în domeniul energetic la nivelul

județului și la nivel național, impresie creată, atât în contextul discuțiilor

cu martorii M.G.A. și G.G., cât și în urma discuțiilor cu inculpatul P.V.,

denunțătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către

inculpat în schimbul obținerii calității de partener E. pentru SC A. SRL și

implicit a contractelor de execuție lucrări în acest domeniu.

Întrucât, potrivit

celor susținute de denunțător, acesta nu avea deplină încredere în persoana

inculpatului, i-a solicitat un act doveditor al plății sumei de bani, propunere

cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienței banilor

a folosit SC T. SRL lăsând impresia că firma îi aparține.

În acest sens cei doi

au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea

de instalații electrice de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să

ateste nereal subcontractarea parțială a lucrării și executarea acesteia de

către SC T. SRL.

La data de 28

decembrie 2007 denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat

factura fiscală, emisă de către SC T. SRL la data de 28 decembrie 2007, care

atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC

A. SRL

Prima plată a fost

făcută în luna ianuarie 2008, când prin ordinul de plată din 9 ianuarie 2008 a

fost virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL,

deschis la B.R.D. Întrucât în cadrul licitației din februarie 2008 S.I.S.E.E. a

fost declarată câștigătoare, iar SC A. SRL a încheiat contractul de

subcontractare cu firma câștigătoare și fiind convins de ajutorul dat de

inculpatul P.V., denunțătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de

plată din 27 februarie 2008 din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis

la B.C.

În acest sens

denunțătorul a arătat că numărul de cont i-a fost indicat telefonic de către

inculpatul P.V., iar în urma analizei extrasului de cont a rezultat că SC T.

SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal

suma de 20.000 lei.

Prima instanță a

reținut, de asemenea, că în cursul lunii martie sau aprilie denunțătorul a fost

contactat telefonic de către inculpatul P.V. care a pretins o plată suplimentară

de 30.000 euro pentru a continua să-l ajute la obținerea unor contracte.

Inculpatul P.V. i-a spus denunțătorului că SC T. SA societate la care Consiliul

Județean Cluj deține 90% din acțiuni organizează licitație pentru executarea

unor lucrări de instalații electrice în favoarea firmei N. și că va interveni

personal ca SC E. SA să câștige licitația, urmând ca o parte din lucrări să fie

subcontractate de către SC A. SRL

Pentru acest ajutor,

inculpatul a pretins și primit suma de 30.000 euro, de la denunțător în data de

16 aprilie 2008, în Turda, la restaurantul S.G.

În același context al

invocării influenței sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V. l-a

determinat pe denunțător să-i cesioneze 50% din părțile sociale ale SC S. SRL

Oradea, arătând că în considerarea relațiilor pe care le are va investi

personal sume de bani și va furniza contracte în beneficiul societății

comerciale.

În aceste condiții a

fost încheiat contractul de cesiune, redactat de martorul G.B. la data de 12

martie 2008.

Întrucât firma a

înregistrat numeroase pierderi și nu mai avea resurse pentru continuarea

investiției, la cererea denunțătorului, inculpatul a recesionat părțile sociale

în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31 octombrie 2008, situație

rezultând din denunțul și declarațiile lui C.P., declarațiile martorilor,

înscrisuri, cât și din înregistrările convorbirilor telefonice și din

conținutul convorbirilor ambientale.

Astfel, din

conținutul convorbirilor ambientale purtate în data de 31 octombrie 2008 între

orele 11-11:30, în municipiul Turda, de către denunțătorul C.P. cu inculpatul

P.V. a reieșit faptul că inculpatul P.V. a primit sumele pretinse

denunțătorului în schimbul influenței exercitate de acesta asupra unor persoane

decidente la nivel județean.

Prin raportare la

dispozițiilor art. 257 C. pen. prima instanță a constatat că în cauză sunt

îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență,

atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective,

probele administrate dovedind mai presus de orice dubiu vinovăția inculpatului

P.V. sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

Modul în care i-a

fost prezentat inculpatul, ca fiind o persoană influentă în mediul politic și

cel al afacerilor, poziția deținută de inculpat, care îi permitea să între în

contact cu persoanele cu funcții de conducere în domeniul vizat de denunțător

au fost considerate împrejurări care i-au întărit convingerea denunțătorului că

inculpatul P.V. poate să exercite influența sa asupra funcționarilor în sensul

de a obține contracte de lucrări în domeniul energetic, un exemplu în acest

sens fiind cuprins în convorbirile ambientale între cei doi din data de 31

octombrie 2008, din care rezultă că inculpatul P.V. a făcut referire anterior

la persoane cu funcții de conducere.

De asemenea, s-a

constatat că pretinderea și primirea efectivă a sumelor de bani de către

inculpatul P.V. pentru exercitarea influenței sale, rezultă fără dubii din

probele dosarului, susținerea inculpatului în sensul existenței unor raporturi

comerciale reale între SC T. SRL și SC A. SRL nefiind dovedită cu nicio probă.

S-a concluzionat că

întrucât inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluții

infracționale unice, a pretins de la denunțător, atât suma de 80.000 euro, din

care a primit sumele de 130.000 lei și 30.000 euro, cât și 50% din părțile

sociale ale SC S. SRL urmează a se reține forma continuată a infracțiunii de

trafic de influență, reglementată de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., prima instanță a constatat că din probele administrate în

cauză rezultă fără îndoială vinovăția inculpaților P.V. și G.A.A. cu privire la

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în

formă continuată în legătură cu infracțiunea de corupție prevăzută de art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele

administrate s-a reținut că denunțătorul C.P. a fost de acord să-i plătească

inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act

doveditor al plății, sens în care inculpatul s-a folosit de SC T. SRL al cărei

administrator era inculpata G.A.A. Împrejurarea că factura fiscală, contractul

de execuție lucrări din 29 octombrie 2007, oferta și situația de lucrări ca și

borderourile de achiziții materiale nu se refereau la operațiuni reale rezultă

din înscrisurile existente la dosar SC T.A. SRL are ca obiect principal de

activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse, neavând ca obiect

secundar de activitate activități de construcții.

Din relațiile

solicitate la Oficiul Național al Registrului Comerțului a rezultat că obiectul

de activitate al acestei societăți comerciale nu a suferit modificări, nefiind

înscrisă nicio mențiune în acest sens, iar din bilanțurile anuale depuse de SC T.

SRL a reieșit că societatea a desfășurat doar activități de comerț și

fabricarea de articole confecționate din textile, având un singur salariat,

cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei.

Așadar, s-a

concluzionat că societatea, pe lângă faptul că nu avea în obiectul de

activitate „construcții”, nu dispunea nici de bază materială, financiară și

umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul

energetic, apărările inculpatului P.V. în sensul că au existat relații

comerciale între cele două firme, fiind lipsite de sens și necoroborându-se cu

nicio probă administrată în cauză.

Prima instanță a mai

constatat că pentru a da aparență de credibilitate acelei facturi, au fost

completate ulterior și bonuri de achiziții de materiale de construcții, fiind

încheiat și contractul de execuție lucrări din 19 octombrie 2007, însă raportul

de constatare întocmit de un specialist din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție a scos în evidență fictivitatea actelor astfel întocmite,

neconcordanțele existente între aceste înscrisuri ca și inexistența lucrărilor

de construcții, concluziile specialistului bazându-se pe documentele financiar

contabile depuse de către administratorul SC T. SRL, fiind prezentate în

detaliu inadvertențele și neconcordanțele existente între documente.

Astfel s-a reținut

că, în ceea ce privește contractul de execuție lucrări din 19 octombrie

2007,acesta nu prezintă număr de înregistrare la SC T. SRL, în preambul nu este

menționată persoana care reprezintă societatea, iar actul adițional nr. 1 la

contract apare ca fiind încheiat la 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii

fiscale pe întreaga valoare a contractului de 180.510 lei și achitarea parțială

a facturii. Actul adițional din 10 ianuarie 2008 era semnat și ștampilat doar de

SC T. SRL care figurează în calitate de beneficiar, SC A. SRL figurând în

calitate de prestator, deși calitățile erau tocmai invers, respectiv SC A. SRL

având calitatea de beneficiar.

De asemenea, în actul

adițional din 10 ianuarie 2008 a fost trecut în mod eronat procesul-verbal de

recepție din 23 noiembrie 2008 în valoare de 3415,77 lei situație nereală,

având în vedere că nu putea fi întocmit un proces-verbal de recepție în luna

noiembrie ca făcând parte dintr-un act întocmit în luna ianuarie a aceluiași

an.

Deși în contract se

prevedea că acesta nu putea fi considerat terminat până când procesul-verbal de

recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, din actele depuse la

dosar nu a rezultat recepția finală a lucrării, fapt pentru care s-a apreciat

că emiterea facturii fiscale la data de 28 decembrie 2007 la întreaga valoare a

contractului de 180.510 lei nu este justificată.

Cu privire la cele

două borderouri de achiziții, prima instanță a constatat că pe borderoul din 11

decembrie 2007 figurează ca vânzător F.I., persoană fizică neidentificată din

verificările efectuate inclusiv la Centrul Național de Administrare a Bazelor

de Date privind Evidența Persoanelor.

Pe borderoul de

achiziții din 18 decembrie 2007 figura inculpatul P.V., fiind semnat la rubrica

„semnătura de primire a sumei”, deși el a încasat suma prin virament bancar la

data de 9 ianuarie 2008 în contul său deschis la B.R.D.

O altă constatare a

specialistului a vizat data întocmirii facturii de stornare, reținându-se că

deși Actul adițional nr. 1 prin care valoarea lucrărilor nerealizate se

anulează, a fost întocmit la 10 ianuarie 2008, factura de stornare a fost

întocmită de SC T. SRL după aproape 10 luni, respectiv la data de 4 noiembrie

2008.

Toate aceste

inadvertențe și neconcordanțe, reținute în raportul de constatare, ce nu au

fost contestate de inculpați și nici justificate în vreun mod, au fost

apreciate ca evidențiind caracterul fictiv al actelor întocmite de inculpați și

practic inexistența relațiilor comerciale dintre cele două societăți, situație

ce rezultă și din conținutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31

octombrie 2008 între C.P. și inculpatul P.V., cât și din convorbirile

telefonice dintre cei doi, precum și dintre cei doi inculpați, din care rezultă

că actele fictive au fost încheiate la data de 31 octombrie 2008 pentru a

justifica sumele de bani plătite de SC A. SRL în contul SC T. SRL. În sensul

arătat, prima instanță a avut în vedere conținutul convorbirilor telefonice

purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 09:07:12, între inculpatul P.V. cu

denunțătorul C.P., al convorbirilor telefonice purtate, la aceeași dată, ora

09:09:20, între inculpatul P.V. cu inculpata G.A.A., al convorbirii telefonice

purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 10:12:40, între inculpatul P.V. și un

bărbat, B.G., conținutul convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie

2008 ora 0:48:20, între inculpatul P.V. cu denunțătorul C.P., conținutul

convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 10:55:02, între

inculpatul P.V. cu denunțătorul C.P., conținutul convorbirilor ambientale

purtate la data de 31 octombrie 2008 între orele 11,00-11,30 în municipiul

Turda, (în locații diferite) de către denunțătorul C.P. cu inculpatul P.V.

Deși inițial, în faza

de urmărire penală, inculpata G.A.A. a menționat că va indica locul unde sunt

amplasate lucrările, acest lucru nu s-a întâmplat, iar în fața Înaltei Curți a

declarat că a făcut această afirmație, întrucât știa de la inculpatul P.V. în

care avea mare încredere că acele lucrări au fost executate.

În legătură cu

întocmirea acestor acte, inculpata G.A.A. a declarat în fața Înaltei Curți că a

semnat doar contractul de execuție lucrări și a completat cele două borderouri

de achiziție, nefiind completată factura.

Prima instanță a

constatat, însă, că probele existente la dosar fac dovada indubitabilă că

factura a fost completată tot de către inculpata G.A.A., scrisul existent pe

factură fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziții materiale,

acesta a fost motivul pentru care instanța a considerat că nu este utilă

efectuarea unei expertize grafoscopice. S-a mai arătat că și în situația în

care s-ar admite această versiune a inculpatei G.A.A. în sensul că nu ea a emis

factura, această poziție adoptată de inculpată nu poate fi dovedită, probele

administrate dovedind contrariul în sensul că factura a fost completată de

inculpata G.A.A. la cererea inculpatului P.V., participația celor doi inculpați

la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită fără a exista dubiu, în

acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpați la data

de 31 octombrie 2008.

S-a concluzionat că

probele administrate dovedesc că cei doi inculpați au colaborat la emiterea

documentelor false, încercând să scoată în evidență existența unor relații

comerciale între SC T. SRL și SC A. SRL, cu scopul vădit de a ascunde adevărata

proveniență a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preț al traficului

de influență exercitat.

Referitor la

infracțiunea d