ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1940/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1940/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul
Comercial Mureș, sub nr. 337/1371/2009, reclamanta SC N.E. SRL Târgu Mureș i-a
chemat în judecată pe pârâții B.C.R. SA Târgu Mureș și SC B.E. SRL București,
solicitând instanței obligarea pârâților să solicite centralei incidențelor de
plăți din cadrul B.N.R. anularea interdicției bancare instituite asupra filei C.E.C.
emisă la Târgu Mureș în favoare pârâtei SC B.E. SRL pentru suma de 6.493,69 RON
și anularea interdicției bancare de a emite cec-uri pentru o perioadă de 1 an,
de la 11 februarie 2009 până la 11 februarie 2010, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 723
din 16 martie 2009, Tribunalul Comercial Mureș a respins ca nefondată cererea
de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 50/A
din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantă
împotriva sentinței mai sus menționate.
Împotriva deciziei
curții de apel a declarat recurs reclamanta SC N.E. SRL Târgu-Mureș, întemeindu-se
pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea
recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și a
acțiunii introductive, cu consecința obligării pârâtei-intimate B.C.R.
Târgu-Mureș să solicite Centralei Incidentelor de Plăți din cadrul B.N.R.
anularea interdicției bancare instituite asupra filei C.E.C., emisă la
Târgu-Mureș, în favoarea pârâtei SC B.E. SRL, pentru suma de 6.493,69 RON și
anularea interdicției bancare de a emite cec-uri pentru o perioadă de un an, de
la 11 februarie 2009 până la 11 februarie 2010, fără cheltuieli de judecată.
Asupra recursului
astfel declarat, se constată următoarele:
Deși pentru termenul
de astăzi, recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune în
original taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbrul judiciar, în
valoare de 0,15 lei, ea nu și-a îndeplinit această obligație legală,
împrejurare în care Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția de
netimbrare a recursului reclamantei.
Or, prin art. l din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat
principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la
instanțele judecătorești sunt supuse taxelor
judiciare de timbru prevăzute de
acest act normativ, taxe datorate atât
de persoanele fizice, cât și de
persoanele
juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la
termenul
stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor
art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 146/1997 și Normelor de aplicare a
acestui
act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru
și/sau timbrul judiciar, cererea părții se
anulează, după caz, ca netimbrată sau
insuficient timbrată
Constatând astfel că
recursul reclamantei nu a fost legal timbrat, că recurenta nu s-a conformat
mențiunii de pe citația emisă pentru termenul de judecată din 26 mai 2010, când
procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea
legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează
să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus menționate și să dispună anularea
recursului reclamantei ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca
netimbrat,
recursul declarat de reclamanta SC N.E. SRL Tg. Mureș împotriva deciziei nr. 50/A
din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 mai 2010.