ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2123/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2123/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București,
reclamanta SC T. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Otopeni pentru
a solicita obligarea pârâtei la predarea pârâtei la predarea suprafeței de 275,67 m.p. din imobilul situat în București. B-dul Tineretului, precum și obligarea pârâtei la
achitarea sumei de 60.548,5 RON reprezentând contravaloare spațiu lipsă.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
prin Sentința comercială nr. 2795 din 27 februarie 2008 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să predea reclamantei suprafața de 275,67 m.p. din imobilul situat în București, B-dul Tineretului conform contractului de vânzare
cumpărare din 19 februarie 2003.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a
reținut în virtutea principiului disponibilității că este vorba de o acțiune
prin care se solicită predarea unei suprafețe mai mici decât cea vândută prin
contractul de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel în termenul legal ambele părți reclamanta și pârâta, care au criticat-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, prin decizia comercială nr. 545 din 10 decembrie 2009 a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pe
pârâta la plata către reclamantă a sumei de 746.790,03 RON reprezentând
contravaloare spațiu lipsă în suprafață de 275,67 m.p.; a înlăturat dispoziția privind obligarea pârâtei să predea reclamantei suprafața de 275,67 m.p. din imobilul situat în București, B-dul Tineretului, nr. 1, sectorul 4, conform
contractului de vânzare cumpărare nr. X/2003; au fost menținute restul
dispozițiilor sentinței atacate ; a fost respins ca nefondat apelul declarat de
pârâta.
Împotriva deciziei sus evocată a
declarat recurs pârâta SC A. SA Otopeni, în cadrul motivului de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea
recursului, modificarea deciziei recurată iar pe fond respingerea capătului
principal ca fiind lipsit de obiect și respingerea capătului subsidiar de
cerere ca fiind inadmisibil.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform
art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997,
modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având
în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și
invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a
reținut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997,
modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile
introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru
prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și
de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod
excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.
146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care
partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca
netimbrată.
Față de dispozițiile legale evocate se
constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC A. SA Otopeni nu a
fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind
citată pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010 cu mențiunea de a
achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 7 dosar
recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta
nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă
pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010, când procedura de citare
a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.
20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35
pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art.
9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și
să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul
declarat de pârâta SC A. SA Otopeni împotriva Deciziei comerciale nr. 545 din
10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4
iunie 2010.