ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2113/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Obiectul cauzei și hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel. 1. Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul C.C. a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. să determine prețul de ofertă, să întocmească și să îi comunice oferta de vânzare și să negocieze vânzarea unui număr de 19.015 acțiuni deținute la SC C. SA. Potrivit reclamantului, în calitate de acționar majoritar la SC C. SA, prin adresa cu nr. 2384 din 2 februarie 2005 transmisă pârâtei și-a exercitat dreptul de preferință conferit de art. 12 din Legea nr. 137/2002 în vederea cumpărării de acțiuni necesare menținerii cotei sale de participare la capitalul social de 53,431% cotă existentă anterior majorării capitalului social al societății cu valoarea terenului din Șos.

Pipera, pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate după privatizarea societății. 2. Prin sentința comercială nr. 7960 din 26 iunie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, reținând că pârâta nu a fost în măsură să calculeze prețul de ofertă al acțiunilor în conformitate cu art. 70 din H.G. nr. 577/2002, deoarece deși a solicitat documentele societății prin mai multe adrese, a constatat o serie de neconcordanțe între documentele transmise, respectiv faptul că în bilanțurile contabile la 31 decembrie 2004 și 31 decembrie 2005 s-au înregistrat valori diferite ale profitului net.

Reține instanța totodată că reclamantul, care îndeplinea și funcția de director general și președinte al Consiliului de Administrație nu a răspuns acestor solicitări și nu a depus dovezi din care să rezulte îndeplinirea cerințelor legale în sensul transmiterii datelor necesare pentru calcularea prețului de ofertă în funcție de situația economico financiară pe anii 2004 - 2006. 3. Prin decizia comercială nr. 564 din 27 noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței fondului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar constată că în vederea calculării prețului de ofertă pentru vânzarea acțiunilor potrivit dreptului de preferință recunoscut reclamantului de către pârâta A.V.A.S., prin adresa nr. 4014 din 11 aprilie 2007, erau necesare date financiare ale societății SC C. SA din ultimii patru ani, începând cu anul 2004. Situațiile financiare aferente anului 2006 nu sunt aprobate de adunarea generală a acționarilor, ele au un caracter provizoriu ceea ce constituie, în opinia instanței un impediment legal în folosirea lor de către A.V.A.S. în scopul calculării prețului de ofertă. Cu privire la înregistrările greșite din bilanțurile contabile la 31 decembrie 2004 și la 31 decembrie 2005, instanța apreciază că ele au fost corecte în urma controlului organelor fiscale din 2007, societatea fiind însă sancționată de organele de control pentru raportarea de situații financiare cu date eronate.

În acest context factual instanța apreciază că există incertitudini în legătură cu situațiile financiare aferente anului 2006, care nu au fost aprobate de A.G.A., și pe cale de consecință soluția de respingere a acțiunii reclamantului se impune a fi menținută. II - Recursul. Motivele de recurs. 4. La data de 9 februarie 2009 reclamantul a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei instanței de apel solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului promovat împotriva sentinței primei instanțe și pe fond admiterea acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulată. Recurentul și-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că hotărârea recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii cu referire la motivarea instanței ca situațiile financiare anuale neaprobate de A.G.A.

nu au decât un caracter provizoriu și nu sunt opozabile terților. Susține recurentul că în raport de reglementările din Legea nr. 82/1991 a contabilității, situațiile financiare anuale însoțite de raportul administratorilor și cenzorilor, depuse la administrațiile financiare, produc efecte juridice cu privire la realitatea datelor conținute, iar împrejurarea că bilanțul pe anul 2006 nu a fost aprobat de A.G.A. nu împiedică determinarea prețului de ofertă. Arată în continuare recurenta că potrivit art. 70 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002 modificate prin H.G. nr. 1834/2005, A.V.A.S. poate să determine prețul de ofertă alegând una din cele trei variante prevăzute de actul normativ, niciuna dintre acestea nu implică depunerea hotărârii A.G.A.

de aprobare a situației financiare. Intimata A.V.A.S. a depus la data de 1 octombrie 2009 întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei atacate. În esență, intimata a arătat că pentru calcularea prețului de ofertă rezultatele exercițiilor financiare pe ultimii 3 ani sunt corelate cu indicii de inflație comunicați de Comisia de Statistică, iar în situația în care nu sunt aprobate de A.G.A., această determinare nu poate fi realizată.

5.Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Dispozițiile legale relevante în dezlegarea chestiunilor de drept puse în discuție prin prezentul recurs sunt cele cuprinse în art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicat și art. 182-185 din aceiași lege referitoare la situațiile financiare anuale ale societăților comerciale, care sunt supuse în mod obligatoriu aprobării sau modificării adunării generale a acționarilor pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditului financiar. Consiliul de administrație este obligat ca în termen de 15 zile de la data adunării generale să depună la Registrul Comerțului copii pe suport de hârtie și în formă electronică ale situațiilor financiare precum și procesul verbal al adunării generale.

Dispozițiile legale susmenționate impun concluzia incontestabilă a necesității aprobării situațiilor financiare de A.G.A. și publicării în M. Of. sau pe pagina de internet a Oficiului Registrului Comerțului a unui anunț despre depunerea acestora, și ele se coroborează cu prevederile din Legea nr. 82/1998 a contabilități care menționează expres în art. 32 alin. (1), că membrii organelor de administrație de conducere și supraveghere a persoanelor juridice au obligația de a asigura ca situațiile financiare anuale și raportul administratorilor să fie întocmite și publicate în conformitate cu legislația în vigoare. Transpunând aceste dispoziții legale la situația de fapt statuată de instanța de apel, în sensul inexistenței aprobării A.G.A.

pentru situațiile financiare aferente anului 2006, rezultă că hotărârea astfel pronunțată nu este susceptibilă de critică sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente. Totodată, Curtea constată că, aprecierea instanței de apel în sensul că în absența aprobării A.G.A. pentru situațiile financiare aferente anului 2006 și în contextul în care pentru anii 2004-2005 deși situațiile financiare au fost corectate, societatea a fost sancționată de organele administrației financiare pentru „raportare de situații financiare cu date eronate ” și deci există o incertitudine cu privire la situațiile financiare neaprobate, este pe deplin fundamentată, în raport de circumstanțele legale și de fapt ale cauzei.

Altfel spus, nu se poate reține vreo culpă în sarcina debitorului obligației de a face, intimata A.V.A.S., câtă vreme, creditorul obligației, nu i-a furnizat toate documentele necesare calculării prețului de ofertă, în forma prevăzută de dispozițiile legale care reglementează modul de întocmire și aprobare a situațiilor financiare anuale. Aserțiunea recurentului potrivit căreia intimata avea posibilitatea să aleagă o variantă de calcul al prețului de ofertă care să nu implice depunerea situațiilor financiare anuale, excede obiectului cererii introductive care a vizat stabilirea prețului de ofertă și nu determinarea unei anumite variante de calcul din cele prevăzute în art. 70 alin. (3) din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 137/2002.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 564 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.