ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2113/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul cauzei și hotărârile pronunțate

în primă instanță și în apel.

octombrie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

reclamantul C.C. a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. să determine prețul de

ofertă, să întocmească și să îi comunice oferta de vânzare și să negocieze

vânzarea unui număr de 19.015 acțiuni deținute la SC C. SA.

Potrivit

reclamantului, în calitate de acționar majoritar la SC C. SA, prin adresa cu nr.

2384 din 2 februarie 2005 transmisă pârâtei și-a exercitat dreptul de

preferință conferit de art. 12 din Legea nr. 137/2002 în vederea cumpărării de

acțiuni necesare menținerii cotei sale de participare la capitalul social de

53,431% cotă existentă anterior majorării capitalului social al societății cu

valoarea terenului din Șos. Pipera, pentru care s-a obținut certificat de

atestare a dreptului de proprietate după privatizarea societății.

comercială nr. 7960 din 26 iunie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, reținând

că pârâta nu a fost în măsură să calculeze prețul de ofertă al acțiunilor în

conformitate cu art. 70 din H.G. nr. 577/2002, deoarece deși a solicitat documentele

societății prin mai multe adrese, a constatat o serie de neconcordanțe între documentele

transmise, respectiv faptul că în bilanțurile contabile la 31 decembrie 2004 și

31 decembrie 2005 s-au înregistrat valori diferite ale profitului net. Reține

instanța totodată că reclamantul, care îndeplinea și funcția de director

general și președinte al Consiliului de Administrație nu a răspuns acestor

solicitări și nu a depus dovezi din care să rezulte îndeplinirea cerințelor

legale în sensul transmiterii datelor necesare pentru calcularea prețului de

ofertă în funcție de situația economico financiară pe anii 2004 - 2006.

comercială nr. 564 din 27 noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței fondului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar constată că în vederea calculării prețului

de ofertă pentru vânzarea acțiunilor potrivit dreptului de preferință

recunoscut reclamantului de către pârâta A.V.A.S., prin adresa nr. 4014 din 11

aprilie 2007, erau necesare date financiare ale societății SC C. SA din ultimii

patru ani, începând cu anul 2004.

Situațiile financiare

aferente anului 2006 nu sunt aprobate de adunarea generală a acționarilor, ele

au un caracter provizoriu ceea ce constituie, în opinia instanței un impediment

legal în folosirea lor de către A.V.A.S. în scopul calculării prețului de

ofertă.

Cu privire la

înregistrările greșite din bilanțurile contabile la 31 decembrie 2004 și la 31

decembrie 2005, instanța apreciază că ele au fost corecte în urma controlului

organelor fiscale din 2007, societatea fiind însă sancționată de organele de

control pentru raportarea de situații financiare cu date eronate. În acest

context factual instanța apreciază că există incertitudini în legătură cu

situațiile financiare aferente anului 2006, care nu au fost aprobate de A.G.A.,

și pe cale de  consecință soluția de respingere a acțiunii reclamantului se

impune a fi menținută.

II - Recursul. Motivele

de recurs.

februarie 2009 reclamantul a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei

instanței de apel solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului

promovat împotriva sentinței primei instanțe și pe fond admiterea acțiunii

introductive de instanță astfel cum a fost formulată.

Recurentul și-a

întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

susținând că hotărârea recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii cu referire la motivarea instanței ca situațiile financiare anuale

neaprobate de A.G.A. nu au decât un caracter provizoriu și nu sunt opozabile terților.

Susține recurentul că

în raport de reglementările din Legea nr. 82/1991 a contabilității, situațiile

financiare anuale însoțite de raportul administratorilor și cenzorilor, depuse

la administrațiile financiare, produc efecte juridice cu privire la realitatea

datelor conținute, iar împrejurarea că bilanțul pe anul 2006 nu a fost aprobat

de A.G.A. nu împiedică determinarea prețului de ofertă.

Arată în continuare

recurenta că potrivit art. 70 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002

modificate prin H.G. nr. 1834/2005, A.V.A.S. poate să determine prețul de

ofertă alegând una din cele trei variante prevăzute de actul normativ, niciuna

dintre acestea nu implică depunerea hotărârii A.G.A. de aprobare a situației

financiare.

Intimata A.V.A.S. a

depus la data de 1 octombrie 2009 întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea

recursului și menținerea deciziei atacate. În esență, intimata a arătat că

pentru calcularea prețului de ofertă rezultatele exercițiilor financiare pe

ultimii 3 ani sunt corelate cu indicii de inflație comunicați de Comisia de

Statistică, iar în situația în care nu sunt aprobate de A.G.A., această

determinare nu poate fi realizată.

5.Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Dispozițiile legale

relevante în dezlegarea chestiunilor de drept puse în discuție prin prezentul

recurs sunt cele cuprinse în art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicat

și art. 182-185 din aceiași lege referitoare la situațiile financiare anuale

ale societăților comerciale, care sunt supuse în mod obligatoriu aprobării sau

modificării adunării generale a acționarilor pe baza rapoartelor

administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditului financiar.

Consiliul de

administrație este obligat ca în termen de 15 zile de la data adunării generale

să depună la Registrul Comerțului copii pe suport de hârtie și în formă

electronică ale situațiilor financiare precum și procesul verbal al adunării

generale.

Dispozițiile legale

susmenționate impun concluzia incontestabilă a necesității aprobării

situațiilor financiare de A.G.A. și publicării în M. Of. sau pe pagina de

internet a Oficiului Registrului Comerțului a unui anunț despre depunerea acestora,

și ele se coroborează cu prevederile din Legea nr. 82/1998 a contabilități care

menționează expres în art. 32 alin. (1), că membrii organelor de administrație

de conducere și supraveghere a persoanelor juridice au obligația de a asigura

ca situațiile financiare anuale și raportul administratorilor să fie întocmite

și publicate în conformitate cu legislația în vigoare.

Transpunând aceste

dispoziții legale la situația de fapt statuată de instanța de apel, în sensul

inexistenței aprobării A.G.A. pentru situațiile financiare aferente anului

2006, rezultă că hotărârea astfel pronunțată nu este susceptibilă de critică

sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente.

Totodată, Curtea

constată că, aprecierea instanței de apel în sensul că în absența aprobării A.G.A.

pentru situațiile financiare aferente anului 2006 și în contextul în care

pentru anii 2004-2005 deși situațiile financiare au fost corectate, societatea

a fost sancționată de organele administrației financiare pentru „raportare de

situații financiare cu date eronate

”

și deci există o incertitudine cu privire la

situațiile financiare neaprobate, este pe deplin fundamentată, în raport de

circumstanțele legale și de fapt ale cauzei.

Altfel spus, nu se

poate reține vreo culpă în sarcina debitorului obligației de a face, intimata A.V.A.S.,

câtă vreme, creditorul obligației, nu i-a furnizat toate documentele necesare

calculării prețului de ofertă, în forma prevăzută de dispozițiile legale care

reglementează modul de întocmire și aprobare a situațiilor financiare anuale.

Aserțiunea

recurentului potrivit căreia intimata avea posibilitatea să aleagă o variantă

de calcul al prețului de ofertă care să nu implice depunerea situațiilor

financiare anuale, excede obiectului cererii introductive care a vizat

stabilirea prețului de ofertă și nu determinarea unei anumite variante de

calcul din cele prevăzute în art. 70 alin. (3) din normele metodologice pentru

aplicarea Legii nr. 137/2002.

Pentru considerentele

ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei comerciale nr.

564 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2010.