ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1647/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 mai 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2015, petentul A. a învestit instanța cu o cerere intitulată "petiție", semnată de acesta în nume propriu.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a-IV-a Civilă a anulat cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., reținându-se că, în cauză, nu se poate decela, printre elementele furnizate de petent, nici cadrul procesual pasiv, obiectul cererii cu care a fost învestit tribunalul și nici temeiul juridic al acțiunii. Prin urmare, Tribunalul București, secția a-IV-a Civilă a apreciat că nu poate stabili cu ce fel de acțiune a fost învestit.

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, fiind menționat că se declară recurs și împotriva tuturor hotărârilor pronunțate în acest dosar.

Calea de atac a fost înregistrată la 15 februarie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a Civilă, sub același număr de dosar.

Prin încheierea din 17 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă a luat act de anularea ca netimbrată a cererii de strămutare a prezentei pricini formulată de petenta B., conform încheierii nr. 1123 din 19 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I Civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 24 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, având în vedere că niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, B. - prin reprezentant A. a formulat recurs, în argumentarea căruia au fost detaliate mai multe acte normative, fără a se arăta care este relevanța acestora în raport cu soluția atacată, respectiv cea de suspendare a judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 411 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților.

Deși li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nu au înțeles să își exercite acest drept, motiv pentru care, Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția netimbrării recursului promovat de recurenta B. - prin reprezentant A., reținând că recurenta B. - prin reprezentant A. nu a timbrat anticipat recursul, cu toate că acesteia i s-a comunicat obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, obligație asupra căreia nu s-au conformat.

Așadar, prin decizia nr. 1014 din 6 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta B. - prin reprezentant A. împotriva încheierii din 24 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin rezoluția din 08 ianuarie 2018, Curtea, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei și acordarea unui termen de judecată la 19 ianuarie 2018, în vederea discutării excepției perimării.

În ședința din 19 ianuarie 2018, Curtea a dispus acordarea unui nou termen de judecată, în vederea timbrării cererii de recuzare formulată de recurentă.

Prin încheierea din 16 februarie 2018, s-a reținut că cererea de recuzare introdusă împotriva celorlalți judecători ai Curții de Apel București și ai Tribunalului București este inadmisibilă, cu excepția cererii de recuzare a membrilor completului de judecată C18R, compus din doamnele judecător C., D. și E. și doamna grefier F..

Prin încheierea de cameră de consiliu din 1 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2015, completul de judecată imediat următor 19R a anulată ca netimbrată cererea de recuzare mai sus amintită.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 289R/2018 din 15 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă a constatat perimat recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-petent A..

La 11 aprilie 2018, B. a declarat recurs împotriva încheierii din 1 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2015.

Prin memoriul depus, autoarea căii de atac a susținut că judecătorii recuzați erau incompatibili și că ar fi încălcat dispozițiile Constituției României și ale tratatelor Uniunii Europene, fără să detalieze, în concret, în ce constă starea de incompatibilitate și nici încălcarea legii supreme și a tratatelor europene, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ. de la 1865.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 19 aprilie 2018, sub nr. x/2018.

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele impuse de prevederile art. 486 alin. (1) și (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Urmare a celor constatate, prin adresa emisă la 26 aprilie 2018, comunicată la 2 mai 2018, Înalta Curte i-a pus în vedere recurentei să complinească lipsurile mai sus arătate, sub sancțiunea anulării cererii, obligație căreia aceasta nu s-a conformat.

Prin rezoluția completului din 26 iunie 2018, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților la 27 mai 2020, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, fără ca vreuna din părți să își exprime poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluția din 21 iulie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen la 22 septembrie 2020, în vederea examinării recursului, în complet de filtru.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se constată că, în raport de data formulării acțiunii introductive, respectiv 12 mai 2015, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar nu cele ale C. proc. civ. adoptat în anul 1865, astfel cum a reținut petenta care, în cuprinsul memoriului de recurs, a indicat dispozițiile art. 304 C. proc. civ. adoptat în anul 1865.

În cauză, obiectul căii extraordinare de atac pendinte vizează încheierea din 1 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2015, prin care a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare formulată de recurenta B. în recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Se reține că, în raport de cele mai sus-menționate, recursul declarat în cauză împotriva încheierii din 1 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, prin care a fost respinsă, ca netimbrată, cererea de recuzare a membrilor unui complet, este supus obligației de timbraj, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia, "se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: (...) c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calității de reprezentant", taxă ce trebuia achitată anticipat, în raport de art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, prin adresa emisă la 26 aprilie 2018, comunicată la 2 mai 2018, recurentei i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursului, să complinească lipsurile mai sus arătate, respectiv, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, sub sancțiunea anulării cererii, obligație căreia aceasta nu s-a conformat.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reține că, prin raportul întocmit și comunicat recurentei la data de 27 mai 2020, s-a consemnat și faptul că recursul nu îndeplinește condițiile extrinseci prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., nefiind timbrat cu taxa judiciară de timbru de 20 de RON.

Prin urmare, recurenta B. a luat cunoștință de obligația de a depune la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, sub sancțiunea anulării recursului.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este aplicabilă nicio dispoziție legală exoneratoare de la plata taxei judiciare de timbru raportat la obiectul cererii formulate sau la calitatea părții recurente, dispozițiile legale la care face referire recurenta, ca temei al unei eventuale scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, neavând relevanță în cauză.

Astfel, argumentele invocate de recurentă, în sensul că recursul său este scutit de la plata taxei de timbru conform Decretului-Lege nr. 1699/1927, nu poate fi reținut, deoarece acest act normativ nu poate produce, în prezent, efecte juridice în cauză, fiind căzut în desuetudine.

De asemenea, nu au relevanță în cauză, în privința stabilirii taxei judiciare de timbru, Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Directiva nr. 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și nici Directiva nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

În consecință, față de faptul că taxa de timbru nu a fost achitată până la termenul de judecată acordat în cauză, iar partea nu a făcut cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau o cerere de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate, în condițiile O.U.G. nr. 80/2013, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 197 C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii", prin raportare la art. 494 C. proc. civ., în temeiul cărora "Dispozițiile de procedură privind judecata în prima instanță și în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

În consecință, în raport de dispozițiile legale mai sus arătate, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 1 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 1 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.