ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1502/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1502/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 28 iulie 2020
Asupra recursului de față, instanța supremă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 august 2017 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale solicitând obligarea acestor instituții să emită noi decizii de revizuire a deciziei de pensie nr. 43772 nr. 4 din 2017 și a deciziei de pensie nr. 43457 nr. 2 din 2016, în care, la baza recalculării pensiei să stea solda lunară, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 01.01.2016, respectând elementele, valorile procentuale, coeficienții de salarizare ai soldei funcției de bază și a altor elemente de natură salarială, corespunzătoare salarizării cadrelor militare în activitate; aplicarea hotărârii judecătorești de la 01.01.2016; cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Prin sentința civilă nr. 326/2018 din 22 mai 2018, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții au declarat apel, prin care au formulat critici de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 119/2019 din 6 martie 2019, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva seninței primei instanțe.
Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului pentru rejudecarea fondului.
Recurenții au menționat că sunt de acord ca recursul să fie soluționat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ. .
Cererea de recurs a fost comunicată intimaților la 15 aprilie 2019 .
Intimatul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare, la 13 mai 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.
Întâmpinarea a fost comunicată recurenților-reclamanți la 23 mai 2019, care au înteles să depună răspuns la întâmpinare, la 31.05.2019, prin care au solicitat înlăturarea susținerilor intimaților și admiterea cererii de recurs.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.
Intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale au formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.
La 22 iulie 2020, recurenții-reclamanți au depus la dosar concluzii scrise.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.
Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, pentru modificarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale".
Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".
Instanța supremă reține că acțiunea introdusă la 22.08.2017 are ca obiect recalcularea pensiilor reclamanților, fiind dedus judecății un conflict de asigurări sociale.
Prin urmare, prezentul recurs are ca obiect, o decizie definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prin care instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței nr. 326/2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă.
Totodată, Înalta Curte constată că a fost dedus judecății un litigiu privind stabilirea pensiei militare, la care se referă art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 223/2015, "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel", iar art. 104 din același act normativ statuează că "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
În aceste condiții, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunțare, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 119/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B., împotriva deciziei civile nr. 119/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 iulie 2020.