ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1477/2020

Ședința publică din data de 24 iulie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26.09.2018 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză, să se numească un lichidator în vederea efectuării demersurilor specifice, în scopul lichidării Societății profesionale Notariale A. - B., să se constate că în perioada cât a fost în ființă Societatea profesionala Notariala A. - B., a fost dobândit un autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x, în valoare actuală de aproximativ 92.0000 RON, aflat actualmente în posesia și folosința exclusivă a pârâtei și au fost contractate următoarele credite: credit bancar acordat prin Contractul de credit nr. x/11.12.2013 încheiat cu C. Ag. Caransebeș și creditul nebancar, acordat prin Contractul de credit și garanție nr. x/14.11.2016 încheiat cu D. S.A. a căror rate sunt în prezent plătite de Biroul Individual Notarial A. (valoarea actuală de circulație a autovehiculului va fi determinată prin intermediul unei expertize tehnice auto în cursul cercetării judecătorești); să se atribuie pârâtei autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, obligând-o să-i plătească o sultă echivalentă cu 60 % din valoarea actuală de circulație a acestuia; să fie obligată pârâta să participe la restituirea creditelor bancare și nebancare contractate de societate în mod proporțional părților sociale deținute, începând din 30.03.2018 și până la achitarea integrala a creditelor menționate, respectiv să-i plătească: 32.381 RON reprezentând cota de 40 % din suma de 80.952,50 RON ce a rămas de plătit la data de 30.03.2018 (când a încetat societatea) din creditul bancar contractat prin Contractul de credit nr. x/11.12.2013 încheiat cu C. Agenția Caransebeș; 81.459,56 RON reprezentând 40% din suma de 203.648,90 RON (43.724 Euro) ce a rămas de plătit la data de 30.03.2018 din creditul nebancar acordat prin Contractul de credit și garanție nr. x/14.11.2016 încheiat cu D. S.A. urmând ca reclamanta să achite în continuare ratele acestor credite; să se dispună lichidarea Societății profesionale Notariale A. B. și radierea societății din evidențele fiscale; să fie obligata pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1941 și următoarele C. civ.

Pârâta B. a formulat întâmpinare în cauză - filele x - solicitând admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv să admită capătul 2 și, în parte, capătul 3 din cuprinsul acestei cereri și să respingă în rest cererea, ca neîntemeiată, inclusiv capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sultei echivalente cu 60% din valoarea actuală de circulație a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x.

A invocat excepția netimbrării, ori după caz, a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată; excepția necompetenței materiale a Tribunalului Caraș-Severin în soluționarea capetelor 2,3 și 4 din cuprinsul cererii ce face obiectul dosarului, raportat la obiectul acestor capete și, respectiv, la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A. B., radiată din evidențele UNNP din România la momentul promovării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului mai sus rubricat; excepția lipsei calității de reprezentant a SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B. (între timp radiată), în privința persoanei fizice A.; excepția nulității întregii cereri de chemare în judecată asumată de SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B. (între timp radiată), reprezentată de persoana fizică A.; excepția inadmisibilității capătului 1 al cererii introductive, având ca obiect solicitarea adresată instanței de a fi numit un lichidator în scopul lichidării SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B.; excepția prematurității capătului 4 al cererii introductive, prin care reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumelor de 32.381 RON și, respectiv, 81.459,56 RON reprezentând, potrivit reclamantei, 40% din ceea ce a mai rămas de plătit din cele două credite anterior angajate de SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B.; excepția inadmisibilității capătului 4 al cererii introductive, având ca obiect cererea de a se dispune de către instanță lichidarea SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B..

De asemenea, pârâta B. a formulat cerere reconvențională - dosar - solicitând: să se constate dobândirea, sub durata existenței între timp radiatei SOCIETĂȚI PROFESIONALE NOTARIALE A.-B., a unui autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x, autoturism care, în prezent, are o valoare de circulație de 60.000 RON; să se constate existența, în beneficiul său a unui drept de creanță, în cuantum de 48.946,26 RON (echivalentul a 10.898,74 euro, la cursul contractual stabilit de 4.4910 euro/1 leu (conform tabelului aferent punctului art. 4 din Contractul de leasing financiar cu nr. 89509/20.04.2015), creanță ce reprezintă 50% din totalitatea însumată a unui avans, a comisionului aferent și a unui număr de 35 de rate lunare (a 485,34 euro), pe care fosta SOCIETATE PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B. le-a plătit, în considerarea existenței Contractului de leasing financiar mai sus individualizat și prin care s-a achiziționat de către aceeași Societate Profesională Notarială autoturismul marca x (avans, comision și rate plătite de la data încheierii acestui Contract și până la 30.03.2018, data radierii fostei Societăți Profesionale Notariale A.-B.); să se constate existența, în beneficiul său a unui drept de creanță, neîncasat/nevalorificat, în cuantum de 12.191 RON, reprezentând 40% din totalitatea încasărilor nete, realizate de între timp radiata SOCIETATE PROFESIONALĂ NOTARIAL A.-B. în perioada 01.03.2018-30.03.2018, venituri care nu au fost distribuite între reclamanta persoană fizică A. și pârâtă, în calitate de asociate în fosta SOCIETATE PROFESIONALĂ NOTARIAL A.-B.; să se dispună atribuirea către pârâtă, fără obligarea la plata unei sulte către reclamanta pârâtă A., a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, în deplină și exclusivă proprietate, cu titlul de partaj; să fie obligată reclamanta pârâtă la a-și da acordul la înmatricularea autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x pe numele pârâtei, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauză va rămâne definitivă și, în subsidiar, în caz de refuz al acestui acord, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ/acord, în sensul înmatriculării autoturismului mai sus descris pe numele pârâtei reclamante; să se dispună compensarea judiciară a sumei creanțelor pretinse de pârâtă sub capetele 2 și 3 din cuprinsul cererii reconvenționale, cu creanța reclamantei pârâte, reprezentată de sulta pretinsă de aceasta din urmă, subsemnatei, în relație cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, până la concurența creanței mai mici și să oblige partea a cărei creanță este mai mică să plătească diferența celeilalte părți, titulare a unei creanțe mai mari; să fie atribuite reclamantei-pârâte restul celor două datorii angajate de fosta SOCIETATE PROFESIONALĂ NOTARIAL A.-B., în relație cu creditoarele Societatea Bancară C. și Societatea nebancară D., precum și efectele integrale ale Contractului de leasing încheiat în vederea achiziționării autoturismului x.

În drept. pârâta-reclamantă B. a invocat dispozițiile art. 35, art. 980 și următoarele C. proc. civ., art. 669 și următoarele C. civ., art. 1527, 1528 C. civ. și art. 1617 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1267 din data de 10.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței sale materiale, excepția netimbrării, excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității de reprezentant a SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B., excepții invocate de pârâta-reclamantă B..

A admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în nume propriu și ca reprezentantă a SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B., în contradictoriu cu pârâta B..

A numit lichidator al SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B. pe C.I.T.R. FILIALA TIMIȘ S.P.R.L., societate căreia i-a pus în pus în vedere să procedeze potrivit art. 1.943-1.948 C. civ.

A atras atenția lichidatorului că obligațiile și răspunderea lui sunt reglementate de dispozițiile aplicabile administratorilor.

A admis excepția prematurității invocată de pârâta reclamantă reconvențională.

A respins, în rest, cererea principală și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B., ca prematur introduse.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

Prin decizia civilă nr. 277/R din 27 martie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Caraș-Severin.

La data de 8 mai 2019, recurenta-reclamantă A., în nume propriu și în calitate de reprezentant al Societății profesionale Notariale A. - B., a declarat recurs împotriva deciziei sus-menționate, solicitând casarea în tot a acesteia și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

În motivare, a arătat că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluția instanței de apel fiind eronată, datorită încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material.

A menționat că la termenul de judecată din data de 3 decembrie 2018, Tribunalul Caraș-Severin a luat concluziile părților cu privire la toate excepțiile ridicate.

A precizat că, așa cum temeinic a observat Tribunalul Caraș-Severin, asocierea dintre părți a încetat, iar societatea profesională notarială a fost radiată din evidențele Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, lichidarea ei urmând etapele reglementate de art. 1941-1948 C. civ.

A susținut că societatea s-a dizolvat, etapa următoare fiind cea a lichidării, astfel că, atunci când s-a discutat despre capacitatea de folosință și etapa lichidării societății, ca etapă ulterioară încetării contractului de asociere și a radierii din evidențele organelor profesiei, concluziile părților au acoperit întreaga problemă litigioasă supusă atenției instanței.

În opinia recurentei, modul în care instanța de apel a valorificat principiul contradictorialității și pe cel al dreptului la apărare nu reprezintă decât o aplicare greșită a acestor norme.

În ședința de la 03.04.2020 completul de filtru a pronunțat, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., o încheiere de admitere în principiu a recursului, prin care a respins excepția nulității, invocată de intimată pe calea întâmpinării și a admis în principiu recursul.

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia recurată, instanța de apel a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Caraș-Severin, reținând, în esență, că, deși la primul și singurul termen de judecată, cel din 3 decembrie 2018, prima instanță a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare, în exclusivitate, asupra acesteia, prin sentința civilă apelată judecătorul cauzei a soluționat și alte excepții, nepuse în discuția contradictorie a părților, precum și fondul cauzei, fără a administra niciuna din probele solicitate de părți, prin cererea introductivă și, respectiv, prin cererea reconvențională, încălcând astfel principiul contradictorialității și pe cel al dreptului la apărare, respectiv dispozițiile art. 14 alin. (5) și cele ale art. 13 alin. (3), raportat la cele ale art. 20 C. proc. civ.

În opinia recurentei, modul în care instanța de apel a valorificat principiul contradictorialității și pe cel al dreptului la apărare nu reprezintă decât o aplicare greșită a normelor care le reglementează, atât timp cât concluziile părților de la termenul de judecată din 3 decembrie 2018 au acoperit întreaga problemă litigioasă supusă atenției instanței.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, deși recurenta a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile acesteia pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma căruia urmează a fi analizate.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurenta a invocat greșita aplicare a normelor care reglementează principiile dreptului la apărare și al contradictorialității în procesul civil.

Potrivit art. 13 și art. 14 C. proc. civ.,care consacră principiile dreptului la apărare și contradictorialității în procesul civil, părțile pot să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, iar instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate și își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

În speță, actele dosarului relevă că pârâta B. a formulat întâmpinare în fața primei instanțe, prin care a invocat excepția netimbrării, ori după caz, a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată; excepția necompetenței materiale a Tribunalului Caraș-Severin în soluționarea capetelor 2,3 și 4 din cuprinsul cererii ce face obiectul dosarului, raportat la obiectul acestor capete și, respectiv, la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A. B., radiată din evidențele UNNP din România la momentul promovării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului mai sus rubricat; excepția lipsei calității de reprezentant a SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B. (între timp radiată), în privința persoanei fizice A.; excepția nulității întregii cereri de chemare în judecată asumată de SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B. (între timp radiată), reprezentată de persoana fizică A.; excepția inadmisibilității capătului 1 al cererii introductive, având ca obiect solicitarea adresată instanței de a fi numit un lichidator în scopul lichidării SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B.; excepția prematurității capătului 4 al cererii introductive, prin care reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumelor de 32.381 RON și, respectiv, 81.459,56 RON reprezentând, potrivit reclamantei, 40% din ceea ce a mai rămas de plătit din cele două credite anterior angajate de SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B. și excepția inadmisibilității capătului 4 al cererii introductive, având ca obiect cererea de a se dispune de către instanță lichidarea SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B..

Se constată că la primul termen de judecată stabilit în cauză, 3 decembrie 2018, prima instanță a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare.

Cu toate acestea, prin sentința civilă nr. 1267 din data de 10.12.2018, Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței sale materiale, excepția netimbrării, excepția lipsei capacității de folosință, precum și excepția lipsei calității de reprezentant a SOCIETĂȚII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B., a admis excepția prematurității, excepții invocate de pârâta-reclamantă B. și, de asemenea, s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

Contradictorialitatea este un principiu din domeniul ordinii publice și se manifestă, atât în raporturile dintre părți, cât și în raporturile dintre părți și instanță, iar încălcarea acestui principiu este sancționată cu nulitatea hotărârii.

Ca regulă, instanța este obligată să supună discuției părților toate împrejurările de fapt și de drept și îi revine obligația de a-și întemeia hotărârea adoptată pe motivele, explicațiile, mijlocele de probă puse în dezbaterea contradictorie a părților, principiu corelat cu rolul său activ, potrivit art. 129 din C. proc. civ.

Dreptul la o procedură contradictorie este un element fundamental al procesului echitabil și fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea să-și exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate în cauză.

Or, în speță, așa cum în mod judicios a reținut și curtea de apel, prima instanță, prin hotărârea apelată, s-a pronunțat asupra excepțiilor și asupra fondului cauzei, fără a pune în discuție toate excepțiile invocate și probele solicitate.

Rezultă că prin simplul fapt al neacordării unei posibilități reale părților de a pune concluzii atât asupra tuturor excepțiilor, cât și pe fond, anterior pronunțării, au fost nesocotite principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

Contrar celor susținute de recurentă, nu s-ar putea interpreta ca o punere în discuție implicită a tuturor excepțiilor invocate, precum și a fondului cauzei, împrejurarea că prin concluziile asupra excepției necompetenței materiale a tribunalului au acoperit întreaga problemă litigioasă supusă atenției instanței, atât timp cât dispozițiile art. 14 C. proc. civ. impune instanței obligația de a supune discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate și de a-și întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Dezbaterile în condiții de contradictorialitate, în procesul civil, au ca scop înlăturarea unei vătămări produse, prin eventuala pronunțare a unor hotărâri în care să fie reținute aspecte care să surprindă părțile.

Or, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul nu a pus în discuția părților toate excepțiile invocate, precum și împrejurările de fapt și de drept ale fondului cauzei, în mod judicios a apreciat curtea de apel că părților le-a fost produsă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea sentinței primei instanțe.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării deciziei atacate, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 277/R din 27 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iulie 2020.