ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5170/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8

aprilie 2002 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 4631/2002, reclamanții L.F.E.,

P.G.I. și S.D.V. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 23 din 28

februarie 2002 emisă de Primarul comunei Giera, prin care li s-a respins

cererea de restituire în natură a imobilului situat în localitatea Toager

cuprins în C.F. 694 nr. top 260, constând în „loc de casă” în suprafață de 3402

mp.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că, prin notificarea nr. 683 din 10 octombrie 2001, au solicitat

restituirea în natură a acestui imobil în calitate de moștenitori ai fostului

proprietar tabular P.A., căruia i-a fost luat imobilul de către Statul Român,

prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.

Se mai susține că, în mod eronat,

Primarul comunei Giera a respins cererea de restituire în natură a imobilului,

cu motivarea că pe terenul în cauză, CAP Toager ar fi construit un centru

gospodăresc care ulterior a fost vândut, întrucât, în realitate suprafața de

teren identificată ca top nr. 260 este liberă de construcții, pe ea existând

doar o extindere a unui grajd și a unui șopron ridicate pe nr. top învecinat,

ce ocupă doar câțiva metri reprezentând o suprafață nesemnificativă. Mai mult,

arată reclamanții, aceste construcții sunt ușoare și demontabile, ridicate fără

vreo autorizație de construcție, așa încât se impune retrocedarea imobilului

prin aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.

Sub nr. 4774/2002 pe rolul aceleiași

instanțe, a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2002 contestația formulată

de aceiași reclamanți împotriva dispoziției nr. 24 din 28 februarie 2002 emisă

de Primarul comunei Giera, prin care li s-a respins parțial cererea privind

restituirea în natură a imobilului evidențiat în C.F. nr. 694 Toager, sub nr. top

250/2, în sensul că a fost dispusă restituirea unei suprafețe de 2116 mp,

considerată liberă, dar nu și a suprafeței de 3290 mp, ocupată de centrul

gospodăresc.

Prin încheierea de ședință din 7 iunie

2002 s-a dispus conexarea dosarului nr. 4774/2002 la dosarul nr. 4631/2002,

avându-se în vedere faptul că între cele două pricini există o strânsă

legătură, parcelele cu nr. top 260 și 250/2 din C.F. nr. 694 Toager fiind

alăturate și fiind ocupate de același centru gospodăresc edificat de fostul CAP

Toager.

Pârâtul Primarul comunei Giera a formulat

întâmpinări prin care a solicitat respingerea contestațiilor ca neîntemeiate.

În cauză s-au administrat probe:

înscrisuri, expertiză tehnică topo și expertiză tehnică construcții.

Prin sentința civilă nr. 1130 din 22

noiembrie 2002, Tribunalul Timiș a respins contestațiile formulate de

reclamanți împotriva dispozițiilor nr. 23 din 28 februarie 2002 și nr. 24 din 28

februarie 2002 emise de pârâtul Primarul comunei Giera, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, nu fac obiect de reglementare a acestui act normativ,

terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar

nr. 18/1991 și, în speța de față, suprafețele de teren cu privire la care s-a

respins cererea de restituire în natură fac obiect de aplicare al art. 29 din

Legea nr. 18/1991.

Astfel, se reține că, în conformitate cu

acest text legal, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică,

mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe ce au aparținut Cooperativei

Agricole de Producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și

cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociațiilor

de tip privat cu personalitate juridică, dacă acestea au fost înființate, iar

dacă nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile se vor vinde prin

licitație publică unor persoane fizice și juridice.

Or, în speță, arată instanța de fond, din

C.F. nr. 1443 Toager rezultă că proprietar asupra construcțiilor ce alcătuiesc

centrul gospodăresc din localitatea Toager a fost CAP Toager, aceste edificate fiind

vândute la licitație către SC OK SRL Timișoara și, înstrăinate ulterior, către

alte persoane, așa încât toate construcțiile centrului gospodăresc au avut

destinația de complex agrozootehnic, încadrându-se în prevederile art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 18/1991.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești

au declarat apel reclamanții, solicitând desființarea în tot a sentinței

atacate și, pe fond, admiterea contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor

nr. 23 și nr. 24 din 28 februarie 2002 emise de Primarul comunei Giera.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a

susținut că, în mod greșit li s-a respins cererea de restituire în natură a

întregii suprafețe de teren din cele două nr. top 260 și 250/2, cu motivarea că

acestea sunt ocupate de edificate, întrucât, în realitate, pe suprafața de

teren identificată sun nr. top 260 nu există nici o construcție ridicată,

existând doar o mică extindere a unei construcții amplasate pe nr. top

învecinat, expertizele efectuate în cauză concluzionând în același sens.

De asemenea, s-a arătat că, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe

terenurile imobilelor preluate abuziv, s-au ridicat construcții, persoana

îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții rămasă liberă, iar

conform prevederilor alin. (3) al aceluiași text de lege, se restituie în

natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile

legii, după data de 1 ianuarie 1990.

În principal, apelantele-reclamante au

solicitat restituirea în natură a întregului imobil, independent de existența

construcțiilor ridicate fără vreo autorizație de construcție și, în subsidiar,

restituirea terenului liber de construcții potrivit propunerii de dezmembrare

făcută prin expertiza topografică dispusă în cauză.

Prin decizia civilă nr. 9 din 10

februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul, a schimbat în tot

sentința civilă apelată, în sensul că a admis contestațiile formulate de

reclamanți și a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 694

Toager nr. top 250/2 și respectiv, nr. top 260, conform propunerii de

dezmembrare cuprinsă în expertiza tehnică topo, dispunând restituirea către

contestatori a terenurilor proprietatea Statului Român, respectiv a

subparcelelor rezultate prin dezmembrare conform schiței plan anexă la raportul

de expertiză, care face parte integrantă din hotărârea judecătorească.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a

reținut, în esență, că reclamanții sunt moștenitorii legali ai fostului

proprietar P.A., iar în temeiul Legii nr. 112/1995 li s-a restituit casa

situată lângă acest teren, iar în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul comunei

Giera le-a restituit doar suprafața de 2116 mp înscrisă în nr. top 250/2,

considerată liberă de construcții, respingându-se în rest cererea.

De asemenea, instanța de apel a reținut

că, potrivit raportului de expertiză tehnică topo, suprafața ocupată de

construcții este de 1577 mp, procentul suprafeței construită, raportat la

suprafața totală de teren fiind de 15,4% și, față de această stare de fapt,

cererea de restituire a suprafețelor de teren libere de orice construcții poate

fi admisă potrivit variantei de dezmembrare propusă prin expertiza topografică.

Împotriva acestei decizii a exercitat

calea de atac a recursului pârâtul Primarul comunei Giera, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

În motivele de recurs se susține, în

esență, că regimul juridic al terenurilor a căror restituire se solicită, este

reglementat de prevederile art. 29 din Legea nr. 18/1991, întrucât, așa cum

concluzionează și raportul de expertiză tehnică construcții, netemeinic și

nelegal înlăturat de instanța de apel, toate edificatele din cadrul centrului

gospodăresc au avut destinația de complex agro-zootehnic pentru creșterea

bovinelor și porcinelor, al căror proprietar, conform C.F. nr. 1443 Toager a

fost CAP Toager, fiind ulterior vândute către SC OK SRL Timișoara și

înstrăinate apoi către alte persoane.

Față de această situație, a mai arătat

recurentul, imobilele în cauză nu pot fi restituite reclamanților și ele nu fac

obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. (1) din acest

act normativ.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce urmează:

Instanța de apel a evaluat corect probele

administrate în cauză și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale

incidente în speță.

Astfel, conform prevederilor art. 10

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile imobilelor

preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate

obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă”.

Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001, în interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (2), statuează că,

după identificarea cu exactitate a terenului și verificarea destinației

acestuia, se vor restitui în natură suprafețele de teren disponibile.

Or, în cauza de față, prin administrarea

probei cu expertiză tehnică topo, s-au identificat cu exactitate terenurile cu

nr. top 260 și nr. top 250/2 și s-a verificat situația lor actuală,

stabilindu-se că suprafața ocupată de construcții este de 1577 mp, iar

suprafața necesară desfășurării activității în centrul gospodăresc este de 2000

mp. Față de aceste aspecte, a fost propusă varianta de dezmembrare, pe care

curtea de apel a avut-o în vedere, dispunând restituirea către reclamanți a

suprafețelor ce se află în proprietatea Statului Român și care sunt libere de

orice construcții.

De asemenea normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 8, precizează că restituirea

în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub

incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este

disponibil, rezultând că domeniul de aplicare al legii are și caracter de

complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din

domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de

reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul

localităților care, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu au fost

restituite persoanelor îndreptățite.

Așadar, criticile recurentului prin care

susține că imobilelor în litigiu nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001

sunt neîntemeiate, ele fiind combătute nu numai prin prevederile legale mai sus

menționate, ce sunt aplicabile speței, ci și prin măsura restituirii unei

suprafețe de 2116 mp din terenul cu nr. top 250/2, ca urmare a notificării

adresate de reclamanți Primarului comunei Giera.

Nefondată este și critica din motivele de

recurs ce vizează faptul că instanța de apel nu s-a raportat, în motivarea sa,

și la raportul de expertiză tehnică construcții administrat în cauză.

Această probă este irelevantă față de

obiectul și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, nu se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și nu este de natură să

conducă la reținerea unei alte situații de fapt. Însă chiar și din expertiza

tehnică construcții reiese că pe parcela cu nr. top 260 nu există construcții,

edificatele fiind amplasate pe o suprafață de teren din parcela cu nr .top

250/2.

În acest context și față de cele ce

preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Giera împotriva deciziei nr. 9

din 10 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2004.