ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5877/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 15 martie 2011 pe rolul Judecătoriei Târgoviște,

reclamantul Consiliul Județean Dâmbovița a chemat în judecată pârâta SC A.I. SRL,

solicitând să se dispună obligarea acesteia la comunicarea către reclamant a

situației privind cantitatea de agregate minerale excavată și facturată ce se

re găsește în facturile emise către clienți pentru trim. III și IV ale anului

fiscal 2009, respectiv trim. I, II, III și IV ale anului fiscal 2010 în vederea

emiterii facturii cu valoarea reală și efectivă a taxei speciale datorată

trimestrial de SC A.I. SRL Consiliul Județean Dâmbovița.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, la data de 18 decembrie 2008, Consiliul Județean

Dâmbovița a adoptat Hotărârea nr. 146 prin care a instituit, începând cu anul

2009, o taxă specială de reparare și întreținere a drumurilor județene,

datorată trimestrial de către societățile comerciale ce au ca obiect de

activitate exploatări de carieră și balastieră care își desfășoară această

activitate pe raza administrativ-teritorială a județului Dâmbovița.

S-a mai arătat că

acest act nu fost atacat pentru nelegalitate de către instituția prefectului Dâmbovița,

iar ca urmare a acțiunilor promovate în justiție de către unii agenți

economici, prin care s-a solicitat anularea Hotărârii Consiliului nr. 146/2008,

instanțele judecătorești învestite în acest sens au respins aceste acțiuni.

Prin sentința nr.

1558 din 19 aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2921/315/2011, Judecătoria Târgoviște

a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Sectorului 1 București

Prin sentința civilă nr.

8680 din 14 mai 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență

materială a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Dâmbovița în

contradictoriu cu pârâta SC A.I. SRL în favoarea Tribunalului București, secția

civilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C.

proc. civ., ”tribunalul judeca în prima instanță procesele și cererile în materie

comercială …. al căror obiect nu este neevaluabil în bani.”

Or, obiectul

litigiului nefiind evaluabil  în bani, iar natura comercială a acestuia fiind determinată

de art. 56 C. com., competenta de soluționare revine Tribunalului București, secția

comercială (în prezent secția civila).

Tribunalului București, secția a VI-a civilă

Prin sentința nr. 13504

din 4 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru

a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că r

aportul dintre

reclamant și pârâtă este un raport de drept public intervenit între o

autoritate publica și o entitate de drept privat, iar nu un raport juridic de

drept privat (comercial).

Reclamantul a acționat,

la emiterea Hotărârii, si acționează în prezent, prin introducerea și susținerea

cererii de chemare în judecată, în calitate de autoritate publica, astfel cum

este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004: orice

organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în

regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Pârâta, un agent

economic care are ca obiect de activitate exploatări de carieră și balastieră

ce își desfășoară activitatea în jud. Dâmbovița a fost chemată în judecată în

calitate de contribuabil.

Cererea de chemare în

judecată cu care a fost sesizată instanța este, așadar, o cerere prin care autoritatea

publica dorește obligarea unei entități private la executarea unei prestații în

vederea realizării în concret a interesului public statuat în abstract prin

actul administrativ normativ.

Pentru aceste motive,

apreciind că a fost sesizată cu un raport de drept public, în cadrul căruia

criteriul prevalent este cel al interesului public, iar nu cu un raport juridic

de drept comercial (privat), în cadrul căruia criteriul esențial este obținerea

profitului, Tribunalul a admis excepția necompetentei teritoriale și a dispus

declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 812

din 14 februarie 2013, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetentei materiale, a

declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1

București, a constatat intervenit conflictul negativ de competenta și a dispus înaintarea

dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în drept să hotărască asupra

conflictului de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut că obiectul cererii de chemare

în judecată îl constituie obligarea pârâtei de a depune situația cantităților

de agregate minerale, executate și facturate, pentru a i se stabili taxa

specială, consfințită prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 146/2008,

respectiv o obligație de a face.

Acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Județean Dâmbovița nu are natură comercială și nici nu se

contestă Hotărârea Consiliului Județean nr. 146/2008, pentru a atrage în primă

instanță competența de soluționare de către tribunal în temeiul disp. art. 2 alin.

(1) lit. d) C. proc. civ.

În consecință, fiind

vorba de o acțiune de drept comun, cu obiect constând în obligația de a face,

competența materială de soluționare a cauzei, aparține potrivit disp. art. 1 C.

proc. civ., judecătoriei, în speță Judecătoriei Sectorului 1 București.

competență

Verificând condițiile

sesizării sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că

mai multe instan

ț

e, respectiv

Judecătoria Sectorului 1 București, Tribunalul București și Tribunalul

Dâmbovița, s-au declarat necompetente să solu

ț

ioneze aceeași pricină, prin hotărâri

irevocabile și, deși au intervenit declinări succesive de competen

ț

ă între cele trei

instan

ț

e, sunt îndeplinite

condi

ț

iile existen

ț

ei conflictului

negativ de competen

ț

ă, în sensul art. 20 pct.

2 C. proc. civ., întrucât Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Sectorului 1

București au intrat în contradic

ț

ie, generând

o

întrerupere a cursului judecății, pentru a cărei remediere este nevoie de

intervenția Înaltei Cur

ț

i ca instan

ț

ă

judecătorească

ierarhic superioară.

Soluționând

conflictul negativ de competen

ț

ă ivit între Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, și Judecătoria Sectorului 1 București,

Înalta Curte va pronun

ț

a, în raport cu

obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

regulatorul de competen

ț

ă și va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca

obiect obligarea pârâtei de a depune situația cantităților de agregate

minerale, executate și facturate, pentru a i se stabili taxa specială,

consfințită prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 146/2008, respectiv o

obligație de a face.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca

„activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre

părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau

încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie

din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva

o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.”

Raportat la aceste

dispoziții legale și la situația de fapt, Înalta Curte constată că în mod corect

a reținut Tribunalul Dâmbovița că, în cauză, nu se atacă niciun act

administrativ de autoritate, sau nesoluționarea în termenul legal a unei cereri

de către o autoritate publică, ori refuzul nejustificat de rezolvare a unei

cereri sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare

pentru executarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al

reclamantului.

Înalta Curte, în

acord cu considerentele reținute de Tribunalul Dâmbovița, constată că raportul

juridic dedus judecății are natură civilă, nefiind relevant faptul că

reclamantul este un organ al administrației de stat.

Având în vedere

faptul că reclamantul nu atacă un act administrativ de autoritate, un refuz

explicit al autorității administrative, sau refuzul soluționării în termen

legal a unei cereri, Înalta Curte constată că în pricina de față nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c), f), h) și

i), art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să atragă

competența instanței de contencios administrativ.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că în cauză competența de soluționare a litigiului aparține

instanței de drept comun, respectiv judecătoria, care judecă, potrivit

prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele și cererile, în afară

de cele date prin lege în competența altor instanțe.

În ceea ce privește

competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 7

alin. (1) C. proc. civ., ce instituie regula de drept comun în materia

competenței teritoriale, conform căreia instanța de la sediul pârâtei este

competentă să judece litigiul de față.

În consecință având

în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Dâmbovița în

contradictoriu cu pârâta SC A.I. SRL, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2013.