ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5877/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 martie 2011 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamantul Consiliul Județean Dâmbovița a chemat în judecată pârâta SC A.I. SRL, solicitând să se dispună obligarea acesteia la comunicarea către reclamant a situației privind cantitatea de agregate minerale excavată și facturată ce se re găsește în facturile emise către clienți pentru trim. III și IV ale anului fiscal 2009, respectiv trim. I, II, III și IV ale anului fiscal 2010 în vederea emiterii facturii cu valoarea reală și efectivă a taxei speciale datorată trimestrial de SC A.I.

SRL Consiliul Județean Dâmbovița. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 18 decembrie 2008, Consiliul Județean Dâmbovița a adoptat Hotărârea nr. 146 prin care a instituit, începând cu anul 2009, o taxă specială de reparare și întreținere a drumurilor județene, datorată trimestrial de către societățile comerciale ce au ca obiect de activitate exploatări de carieră și balastieră care își desfășoară această activitate pe raza administrativ-teritorială a județului Dâmbovița. S-a mai arătat că acest act nu fost atacat pentru nelegalitate de către instituția prefectului Dâmbovița, iar ca urmare a acțiunilor promovate în justiție de către unii agenți economici, prin care s-a solicitat anularea Hotărârii Consiliului nr. 146/2008, instanțele judecătorești învestite în acest sens au respins aceste acțiuni.

Prin sentința nr. 1558 din 19 aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2921/315/2011, Judecătoria Târgoviște a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. 1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București Prin sentința civilă nr. 8680 din 14 mai 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SC A.I. SRL în favoarea Tribunalului București, secția civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., ”tribunalul judeca în prima instanță procesele și cererile în materie comercială …. al căror obiect nu este neevaluabil în bani.” Or, obiectul litigiului nefiind evaluabil în bani, iar natura comercială a acestuia fiind determinată de art. 56 C. com., competenta de soluționare revine Tribunalului București, secția comercială (în prezent secția civila). 2. Hotărârea Tribunalului București, secția a VI-a civilă Prin sentința nr. 13504 din 4 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că r aportul dintre reclamant și pârâtă este un raport de drept public intervenit între o autoritate publica și o entitate de drept privat, iar nu un raport juridic de drept privat (comercial).

Reclamantul a acționat, la emiterea Hotărârii, si acționează în prezent, prin introducerea și susținerea cererii de chemare în judecată, în calitate de autoritate publica, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004: orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Pârâta, un agent economic care are ca obiect de activitate exploatări de carieră și balastieră ce își desfășoară activitatea în jud. Dâmbovița a fost chemată în judecată în calitate de contribuabil. Cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizată instanța este, așadar, o cerere prin care autoritatea publica dorește obligarea unei entități private la executarea unei prestații în vederea realizării în concret a interesului public statuat în abstract prin actul administrativ normativ.

Pentru aceste motive, apreciind că a fost sesizată cu un raport de drept public, în cadrul căruia criteriul prevalent este cel al interesului public, iar nu cu un raport juridic de drept comercial (privat), în cadrul căruia criteriul esențial este obținerea profitului, Tribunalul a admis excepția necompetentei teritoriale și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. 3. Hotărârea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 812 din 14 februarie 2013, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetentei materiale, a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, a constatat intervenit conflictul negativ de competenta și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei de a depune situația cantităților de agregate minerale, executate și facturate, pentru a i se stabili taxa specială, consfințită prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 146/2008, respectiv o obligație de a face. Acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Județean Dâmbovița nu are natură comercială și nici nu se contestă Hotărârea Consiliului Județean nr. 146/2008, pentru a atrage în primă instanță competența de soluționare de către tribunal în temeiul disp. art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. În consecință, fiind vorba de o acțiune de drept comun, cu obiect constând în obligația de a face, competența materială de soluționare a cauzei, aparține potrivit disp.

art. 1 C. proc. civ., judecătoriei, în speță Judecătoriei Sectorului 1 București. 4. Regulatorul de competență Verificând condițiile sesizării sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că mai multe instan ț e, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, Tribunalul București și Tribunalul Dâmbovița, s-au declarat necompetente să solu ț ioneze aceeași pricină, prin hotărâri irevocabile și, deși au intervenit declinări succesive de competen ț ă între cele trei instan ț e, sunt îndeplinite condi ț iile existen ț ei conflictului negativ de competen ț ă, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., întrucât Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Sectorului 1 București au intrat în contradic ț ie, generând o întrerupere a cursului judecății, pentru a cărei remediere este nevoie de intervenția Înaltei Cur ț i ca instan ț ă judecătorească ierarhic superioară.

Soluționând conflictul negativ de competen ț ă ivit între Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte va pronun ț a, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competen ț ă și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâtei de a depune situația cantităților de agregate minerale, executate și facturate, pentru a i se stabili taxa specială, consfințită prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 146/2008, respectiv o obligație de a face.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.” Raportat la aceste dispoziții legale și la situația de fapt, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Tribunalul Dâmbovița că, în cauză, nu se atacă niciun act administrativ de autoritate, sau nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de către o autoritate publică, ori refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru executarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului.

Înalta Curte, în acord cu considerentele reținute de Tribunalul Dâmbovița, constată că raportul juridic dedus judecății are natură civilă, nefiind relevant faptul că reclamantul este un organ al administrației de stat. Având în vedere faptul că reclamantul nu atacă un act administrativ de autoritate, un refuz explicit al autorității administrative, sau refuzul soluționării în termen legal a unei cereri, Înalta Curte constată că în pricina de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c), f), h) și i), art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să atragă competența instanței de contencios administrativ. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare a litigiului aparține instanței de drept comun, respectiv judecătoria, care judecă, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie regula de drept comun în materia competenței teritoriale, conform căreia instanța de la sediul pârâtei este competentă să judece litigiul de față. În consecință având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SC A.I. SRL, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.