TATLYBAYEV v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
TATLYBAYEV v. RUSSIA (CtEDO, 2008)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 25977/05 de către Nail Abdullovich TALYBAYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 16 octombrie 2008 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 iunie 2005, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Nail Abdullovich Tatlybayev, este un național rus care s-a născut în 1945 și locuiește în Neryungri, un oraș din Yakutia. Guvernul rus (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dna Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 octombrie 2002, Tribunalul Orașului Neryungri a acordat cererea pecuniară a reclamantului împotriva Guvernului. Hotărârea a devenit obligatorie la 9 Decembrie 2002 dar nu a fost pus în aplicare. La 10 noiembrie 2005, Presidiumul Curții Supreme de Yakutia a anulat hotărârea privind revizuirea supravegherii. COMPLAINTă Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neîndeplinirea și revizuirea supravegherii hotărârii. Prin scrisoarea din 8 februarie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 11 aprilie 2008. Prin scrisoarea din 25 iunie 2008 trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat la 11 aprilie 2008 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate să ia o procedură din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 14 iulie 2008. La 15 august 2008, reclamantul a scris Curții că dorește să-și continue cererea. Curtea constată că reclamantul nu și-a prezentat până în prezent observațiile și cererile de satisfacție și că a luat atât timp cât o lună pentru a răspunde la scrisoarea de avertizare a Curții. Întrucât comportamentul observat nu susține, de fapt, dorința susținută a reclamantului de a continua, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate fi considerat ca fiind intenționat să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Președintele